Papa Francisc: Nimeni să nu profite de suferința acestor timpuri pentru câștigul său
04.04.2020, Vatican (Catholica) - „În aceste moment de tulburare, de dificultăți, de durere, de multe ori oamenii au ocazia de a face un lucru sau altul, atâtea lucruri bune. Dar se întâmplă ca unuia să îi vină ideea de a face un lucru nu atât de bun, de a profita de moment și de a se folosi pentru el însuși, pentru propriul câștig. Să ne rugăm astăzi pentru ca Domnul să ne dăruiască tuturor o conștiință dreaptă, o conștiință transparentă, care să se poată prezenta înaintea lui Dumnezeu fără a se rușina.” Este intenția de rugăciune anunțată de Papa Francisc la începutul Sfintei Liturghii de sâmbătă, 4 aprilie a.c., celebrată în capela reședinței sale din Casa Santa Marta.
La predică, Sfântul Părinte a oferit un comentariu la lecturile biblice ale zilei și a pus accentul pe pagina Evangheliei (Ioan 11,45-56). Este vorba de hotărârea sinedriului de a-l ucide pe Isus după ce îl înviase pe Lazăr din morți. Este o decizie, a remarcat Papa, la care fariseii și învățătorii Legii nu au ajuns dintr-o dată, ci încetul cu încetul. La fel este și parcursul ispitelor: de la lucruri de nimic, la păcate mari care schimbă inima. În spatele acestor ispite se află viclenia diavolului, care vrea să îl distrugă pe Isus. „A fost un proces, un demers care începuse cu micile neliniști din timpul lui Ioan Botezătorul și apoi s-a încheiat cu această ședință a învățătorilor Legii și a preoților. Un proces care creștea, un proces care era din ce în ce mai sigur de decizia care trebuia luată, dar nimeni nu o spusese atât de clar: ‘Acest om trebuie ucis’. Modul de a proceda al învățătorilor Legii este, întocmai, o imagine a felului în care acționează ispita în noi, pentru că în spatele acesteia se afla, evident, diavolul care voia să îl distrugă pe Isus.”
De obicei, ispita acționează în noi în felul următor: începe cu lucruri mici, o dorință, o idee, apoi crește, îi contagiază pe alții și, în cele din urmă, se dă o justificare. Aceștia sunt cei trei pași ai ispitei diavolului în noi, iar aici sunt cei trei pași pe care i-a făcut ispita diavolului în persoana învățătorilor Legii. Începuse cu ceva mărunt, dar a crescut, a crescut, apoi i-a molipsit pe alții, a prins contur și la sfârșit este motivată: ‘E necesar să moară unul singur pentru popor’ – justificarea totală. Și toți au plecat acasă liniștiți. Și-au spus unii altora: ‘Aceasta este decizia pe care trebuia să o luăm’. Noi toți, când suntem învinși de ispită, sfârșim liniștiți, pentru că am găsit o justificare pentru acest păcat, pentru această atitudine păcătoasă, pentru această viață care nu este după legea lui Dumnezeu.”
Duhul Sfânt, a fost invocația Papei de la finalul omiliei, să ne ilumineze în efortul de cunoaștere interioară. „Ar trebui să avem obișnuința de a vedea acest proces al ispitei în noi. Acel proces care ne schimbă inima din bine în rău, care ne duce pe un drum în coborâre. Un lucru care crește, crește, crește încetul cu încetul, apoi îi contagiază pe alții și la sfârșit se justifică. Cu greu vin în noi ispitele dintr-o dată: diavolul este viclean. Și știe să meargă pe această cale, aceeași pe care a mers ca să ajungă la condamnarea lui Isus. Când noi ne găsim într-un păcat, într-o cădere, da, trebuie să mergem să cerem iertare Domnului: este primul pas pe care trebuie să îl facem, dar apoi [trebuie să spunem]: ‘Cum am ajuns să cad acolo? Cum a început acest proces în sufletul meu? Cum a crescut, pe cine am contagiat și, la sfârșit, cum m-am justificat ca să cad?'”
„Viața lui Isus este întotdeauna un exemplu pentru noi, iar lucrurile care i s-au întâmplat lui Isus sunt aceleași care ni se vor întâmpla nouă: ispitele, justificările, lumea bună care este în jurul nostru și, poate, nu o simțim, și cei răi, în momentul ispitei, încercăm să ne apropiem de ei pentru a face ca ispita să crească. Dar să nu uităm niciodată: în spatele unui păcat, a unei căderi, se află întotdeauna o ispită care la început era mică și a crescut, care a contagiat și la sfârșit găsesc o justificare ca să cad. Duhul Sfânt să ne lumineze în această cunoaștere interioară.” La sfârșitul Sfintei Liturghii, Papa a rămas câteva momente în adorație euharistică, a îndemnat credincioșii care urmăreau celebrarea prin mijloacele de comunicare să facă Împărtășania spirituală, după care a dat binecuvântarea euharistică. (pr. Adrian Dancă pentru Vatican News România)
