PS Florentin a propus trei zile de reculegere, online, cu tema «Sărbătoarea Vieții»
11.04.2020, Cluj (Catholica) - În săptămâna premergătoare Săptămânii Mari a Patimilor Domnului, PS Florentin Crihălmeanu Episcop de Cluj-Gherla invita an de an credincioșii, vreme de trei zile, la un program special de reculegere, rugăciune și pregătire spirituală, pentru a întâmpina cu suflete deschise și luminate marea sărbătoare a Învierii, pe Cristos Înviat. Cele trei zile de reculegere din acest an, în zilele de 7 și 9 aprilie 2020, credincioșii le-au făcut de acasă, iar meditațiile Episcopului eparhial însoțite de imagini tematice au fost transmise online. Tema generală a fost: «Sărbătoarea Vieții» -, itinerariul spiritual invitând pe cei ce l-au urmat, sau îl vor urma, să redescopere și să primească în suflete lumina Învierii Domnului.
Prima meditație, cu tema «Cuvântul dătător de Viață, Liturghia Vieții», se deschide cu o călătorie spirituală spre începuturile Creației. PS Florentin a deschis Cartea Genezei, a recitit despre originea vieții, a ființelor vii, „pentru a putea înțelege puterea cuvântului creator”. După ce Dumnezeu a pus început timpului, spațiului, materiei, în care a izvorât viața din pământ, „când este vorba de ființa umană însă, Dumnezeu pare că își poruncește Sie Însuși: «Să îl facem pe om după chipul și asemănarea noastră…!» (cf. Gn 1,26), dar – a remarcat – materia din care omul este plăsmuit e aceeași, adică pământul asupra căruia Dumnezeu suflă suflarea de viață, iar omul devine o ființă vie, este chemat la viață. Iată, deci, ce este omul: un «amestec» de pământ inert, lipsit de viață, cu Suflarea divină dătătoare de viață”. Se naște astfel o legătură între om și pământul din care a fost luat, „o relație atât de puternică încât, după primul păcat, pedeapsa pe care Dumnezeu o dă lui Adam și Evei se răsfrânge direct și asupra pământului: «Blestemat va fi pământul din cauza ta!» (cf. Gn 3,17), din cauza păcatului tău.”
Tema celei de-a doua zile se referă la intervenția lui Dumnezeu pentru salvarea omului supus morții, suferinței, bolilor: «Cuvântul întrupat moare pentru a rodi viață». În această zi, Preasfinția Sa propune „recitirea” pildei bobului de grâu „prin care Isus explică mulțimilor și apostolilor necesitatea pătimirii și a morții Lui. Bobul de grâu trece printr-un proces biologic în care mai întâi pare că va putrezi în pământ, dar apoi, în clipa în care coaja se umflă și crapă, un firicel verde își face apariția și începe o nouă viață.” Explică Ierarhul: „Ceea ce Isus oferă ca și pildă este o analogie, dar și o profeție: El este sămânța divină aruncată în pământ care va accepta să moară pentru a dărui tuturor viața. Acest exemplu ne dă curaj în speranță, în al doilea rând ne învață că îndurarea umilirilor cu răbdare, moartea la propria voință, ne pot conduce la o nouă viață”. Preasfinția Sa a meditat cum prin Învierea Cuvântului întrupat moartea devine origine a unei noi vieți, pentru ca, în final, să propună „o reflecție asupra învierii noastre, a renașterii la o nouă viață”.
Meditația care a încheiat șirul celor trei, are subtema: «Cuvântul trăit ne transformă în izvor de viață». Este descrisă mai întâi imaginea eliberării din robia păcatului și a morții, cea a Mântuitorului Înviat: „Isus Înviat păstrează în trupul Său semnele umilirilor, ale trecerii prin pătimiri și moarte. Privind aceste semne apostolii Îl vor recunoaște. Rănile aducătoare de moarte, devin acum semne izvorâtoare de viață. Trupul Său spiritualizat este acum detașat de legile materiei și ale timpului. Isus poate pătrunde prin porțile închise ale casei în care se află apostolii, se poate arăta simultan mai multor persoane, în locuri diferite. El le vorbește apostolilor și se hrănește împreună cu ei. Apoi, după patruzeci de zile, îi binecuvântează pe apostoli și se înalță la Cer. Apostolii vor păstra în sufletele lor această fascinantă imagine a Domnului ridicându-se ușor spre înalt”. În fața marelui mister al Învierii Domnului, „apostolii și credincioșii din vremea aceea și-au pus o întrebare: «dar oare învierea noastră cum va fi?». Sf. Apostol Pavel răspunde acestei întrebări plecând de la o pildă a seminței. El arată că așa cum sămânța trebuie mai întâi să moară, ca apoi să primească un «trup» după rânduiala divină, la fel este și învierea morților: «se seamănă în slăbiciune și învie în putere; se seamănă un trup fizic și învie un trup spiritual» (cf. 1Cor 15,42-44)”.
Episcopul greco-catolic de Cluj-Gherla a încheiat itinerariul spiritual premergător Sărbătorii Învierii cu îndemnul: „Să îl lăsăm pe Cristos să învie în sufletele noastre, în viața noastră și în familiile noastre! Să lăsăm bucuria noii vieți să înflorească în sufletele noastre! În comuniune spirituală la celebrarea marii Sărbători a Vieții mă rog Celui care a biruit suferința și moartea să vă dăruiască tuturor sănătate sufletească și trupească, bogate haruri, încredere, speranță, răbdare și în toate binecuvântare, Cristos a Înviat!”
Sublim!