PS Mario Zanchin: Minunile. Supranaturalul invizibil devine vizibil
29.05.2020, Iași (Catholica) - La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Minunile. Supranaturalul invizibil devine vizibil, scrisă sub coordonarea PS Mario Zanchin, Episcop emerit de Fidenza († 19 septembrie 2003) și tradusă în limba română de Leonard Netedu. Cartea apare în colecția „Tratate de teologie”, în formatul 14×20, are 263 pagini și poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum și de la celelalte librării catolice din țara la prețul de 20 lei. Iată o prezentare a cărții în cuvintele autorului.
Cristos ne invită „să credem în faptele Sale” și deci în Autorul lor: adică în El, în Dumnezeu. Minunile sunt rațiuni care „conving”, ce ne împing către credință; nu sunt rațiuni care „constrâng”. Dumnezeu respectă totdeauna libertatea umană. Isus ne avertizează în Evanghelia după sf. Ioan (6,44): „Nimeni nu poate să vină la Mine dacă nu îl atrage Tatăl care m-a trimis”. Pentru a ajunge în posesia tezaurului credinței este necesară, înainte de toate, această atracție divină, care este un contact direct cu Dumnezeu. Avem apoi nevoie de ajutoare externe pentru a crede în manieră conformă naturii noastre de persoane raționale. Viziunea noastră asupra lui Dumnezeu nu este una intuitivă; de aceea, actul nostru de credință este pronunțat în obscuritatea spiritului, printre lumini și umbre. Și din acest motiv este meritoriu. În bunătatea Sa însă, Domnul ne dăruiește, dacă îi suntem disponibili, în afara atracției divine, probele externe ale revelației sale, care, așa cum spune Conciliul Vatican I (Dei Filius III), sunt „fapte divine, în primul rând minunile și profețiile, semne sigure ale divinei revelații„.
Creștinul, așadar, nu crede „din cauza” minunilor, ci este ajutat în mod puternic în credința sa de către acestea. Titlul acestei cărți cuprinde exprimarea „Supranaturalul invizibil devine vizibil”, tocmai pentru a ne invita la a crede și a trăi în lumina credinței. Este Cristos: centrul Scripturii, inima Bisericii, stânca pe care se înalță edificiul spiritual al vieții noastre. Cele patru Evanghelii prezintă lunga serie de fapte prodigioase, pe care El le-a împlinit, pentru a revela persoana Sa divină și pentru a face și mai primită predica Sa. De aceea, predicarea și minunile înfăptuite sunt inseparabile, astfel că Isus din Evanghelii devine de neînțeles fără semnele puterii Sale.
Ne place să relevăm cum Isus împlinește minunile cu extremă simplitate, în mod direct. Ajunge un singur cuvânt al Său, spus cu autoritate, și minunea este înfăptuită. Leprosului care îi cerea „dacă vrei, poți să mă cureți”, Isus îi răspunde: „Vreau, curăță-te!” (Mc 1,40) Paraliticului îi spune: „Îți spun: ridică-te, ia-ți targa și du-te la casa ta!” (Mc 2,11) Copilei moarte îi spune: „Talitha qum; fetiță, scoală-te”. Fiului mort al văduvei din Nain îi spune: „Tinere, îți zic, scoală-te” (Lc 7,14). Lui Lazăr, înmormântat de patru zile, îi va spune: „Vino afară!” (In 11,43) Și am putea continua. Trebuie notat că Isus înfăptuiește totdeauna cu autoritate personală; înfăptuiește minuni în manieră „instantanee”; operează ca stăpânul naturii: o recunosc până și adversarii săi, care tocmai pentru aceasta încearcă să-l ucidă.
În sânul Bisericii El este totdeauna primul autor al minunilor. Se folosește de obicei însă de intermediari, Sfinții și Fecioara Maria, care, fidelă misiunii sale de Mamă, se complace să dialogheze de-a lungul secolelor cu fiii săi, rechemându-i la convertire, operând pentru ei minunile cele mai uimitoare: la Lourdes este ridicat chiar și un muzeu al minunilor Sale. Mesajul evanghelic se transmite de-a lungul secolelor nu numai cu mărturia și predica, dar și prin intermediul presei bune. Mai mult, presa ajunge des unde nu ajunge cuvântul rostit. Și, în timp ce suntem făcuți să uităm faptele îndepărtate în timp, presa ne este totdeauna aproape, precum un prieten care ne ajută să ne amintim: în cazul nostru, minunile Domnului. De aceea, ne dorim ca prezenta carte să intre în multe, foarte multe case, aducând lumina Domnului și reflexul fericit al iubirii sale.
Sperăm în acest fel că vor fi mulți tinerii care, cunoscând mai bine „operele Domnului”, vor descoperi în el pe cel mai mare prieten, capabil să dea un sens vieții lor.
