Papa Francisc: Petru și Paul – diferiți dar ca frații
30.06.2020, Vatican (Catholica) - Petru și Paul sunt „două figuri foarte diferite”, a spus Papa Francisc astăzi, celebrând Liturghia din solemnitatea celor doi Sfinți, care sunt și patronii Romei. „Petru era un pescar care petrecea zilele între vâsle și năvoade, Paul un fariseu cult care învăța în sinagogi. Când au mers în misiune, Petru s-a adresat iudeilor, Paul păgânilor.” Cu toate aceste diferențe, a continuat Pontiful, „se simțeau frați, ca într-o familie unită, unde adesea sunt discuții, dar mereu se iubește. Însă familiaritatea care îi lega nu venea din înclinații naturale, ci de la Domnul. El nu ne-a poruncit să ne plăcem, ci să ne iubim. El este cel care ne unește, fără a ne uniformiza. Ne unește în diferențe.”
Sfântul Părinte s-a oprit la două cuvinte-cheie: unitate și profeție. Pentru a-l evidența pe primul a amintit de prima lectură din Liturghie, care prezintă un moment critic pentru Biserica primară: „Irod era mânios, persecuția era violentă, apostolul Iacob a fost ucis. Și acum și Petru este arestat. Comunitatea pare decapitată, fiecare se teme pentru propria viață. Și totuși în acest moment tragic nimeni nu fuge, nimeni nu se gândește să-și salveze pielea, nimeni nu îi abandonează pe ceilalți, ci toți se roagă împreună. Din rugăciune iau curaj, din rugăciune vine o unitate mai puternică decât orice amenințare. Textul spune că ‘Petru era păzit în închisoare; dar se făceau neîncetat rugăciuni de către Biserică, pentru el, la Dumnezeu’ (Fapte 12,5). Unitatea este un principiu care se activează cu rugăciunea, pentru că rugăciunea permite Duhului Sfânt să intervină, să deschidă la speranță, să micșoreze distanțele, să ne țină împreună în dificultăți.”
Vorbind despre faptul că în acele momente dramatice creștinii nici nu se plângeau, nici nu vorbeau de rău, Papa a amintit ceva ce a spus și la Rusalii: „Să ne amintim că plângerile sunt a doua ușă închisă Duhului Sfânt: prima este narcisismul, a doua descurajarea, a treia pesimismul. Narcisismul te duce la oglindă, să te privește încontinuu; descurajarea, la plângeri; pesimismul, la întuneric, la întunecime. Aceste trei atitudini închid Duhului Sfânt ușa.” Și a continuat invitând: „Să cerem harul de a ști să ne rugăm unii pentru alții. Sfântul Paul îndemna pe creștini să se roage pentru toți și înainte de toate pentru cei care conduc (cf. 1Tim 2,1-3). ‘Dar acest conducător este…’, și calificativele sunt atâtea […]. Să îi judece Dumnezeu, dar să ne rugăm pentru guvernanți! Să ne rugăm: au nevoie de rugăciune. Este o misiune pe care Domnul ne-o încredințează. Facem așa? Sau vorbim, insultăm, și gata? […] Numai rugăciunea desface lanțurile, ca lui Petru; numai rugăciunea netezește calea spre unitate.”
Ajungând la profeție, a evocat mărturia lui Petru despre Isus, respectiv momentul întâlnirii lui Saul cu Isus, după care și-a luat numele de Paul. „După aceste provocări, după aceste răsturnări de viață urmează profețiile: ‘Tu ești Petru și pe această piatră voi zidi Biserica mea’; și lui Paul: ‘Este un vas pe care mi l-am ales ca să poarte numele meu înaintea neamurilor’. Așadar, profeția se naște atunci când ne lăsăm provocați de Dumnezeu: nu atunci când gestionăm propria liniște și ținem totul sub control. Nu se naște din gândurile mele, nu se naște din inima mea închisă. Se naște dacă noi ne lăsăm provocați de Dumnezeu. Când evanghelia răstoarnă certitudinile, izvorăște profeția. Numai cel care se deschide la surprizele lui Dumnezeu devine profet.”
Sfântul Părinte a întrebat ce trebuie făcută ca Biserica să fie profetică? Și a răspuns: „Este nevoie de vieți care manifestă miracolul iubirii lui Dumnezeu. Nu putere, ci coerență. Nu cuvinte, ci rugăciune. Nu proclamații, ci slujire. Tu vrei o Biserică profetică? Începe să slujești, și stai liniștit. Nu teorie, ci mărturie. Nu avem nevoie să fim bogați, ci să îi iubim pe săraci; nu să câștigăm pentru noi, ci să ne oferim pentru alții […].Avem nevoie de bucurie pentru lumea care va veni; nu de acele proiecte pastorale care par să aibă în ele propria eficiență, ca și cum ar fi Sacramente, proiecte pastorale eficiente, nu, ci avem nevoie de păstori care își oferă viața: de îndrăgostiți de Dumnezeu. Așa l-au vestit Petru și Paul pe Isus, ca îndrăgostiți.” Pontiful a încheiat spunând: „Frați și surori, să ne lăsăm provocați de Isus și să găsim curajul de a-i spune: ‘Da, vreau!'”, la chemarea de a fi profet.
