Papa Francisc: Împărăția cerurilor este contrariul unei vieți banale
26.07.2020, Vatican (Catholica) - Pornind de la parabolele incluse în pericopa evanghelică de astăzi, Papa Francisc a vorbit despre Împărăția cerurilor. A îndemnat să devenim fiecare dintre noi „căutători în mod sănătos neliniștiți ai Împărăției cerurilor”. Redăm alocuțiunea papală de la rugăciunea Îngerul Domnului după traducerea făcută de pr. Mihai Pătrașcu pentru InfoSapientia.ro.
Iubiți frați și surori, bună ziua!
Evanghelia din această duminică (cf. Mt 13,44-52) corespunde ultimelor versete din capitolul pe care Matei îl dedică parabolelor despre Împărăția cerurilor. Textul cuprinde trei parabole destul de schematice și foarte scurte: cea a comorii ascunse, cea a mărgăritarului prețios și cea a năvodului aruncat în mare.
Mă opresc asupra primelor două în care Împărăția cerurilor este asemănată cu două realități „prețioase” diferite, adică acea comoară ascunsă în ogor și mărgăritarul de mare preț. Reacția celui care găsește mărgăritarul sau comoara este practic egală: omul și negustorul vând totul pentru a cumpăra ceea ce se află de acum mai mult la inima lor. Cu aceste două asemănări, Isus își propune să ne implice în construirea Împărăției cerurilor, prezentând o caracteristică esențială a vieții creștine, a vieții Împărăției cerurilor: aderă pe deplin la Împărăție cei care sunt dispuși să mizeze totul, care sunt curajoși. De fapt, fie omul fie negustorul din cele două parabole vând tot ceea ce au, abandonând astfel siguranțele lor materiale. Din aceasta se înțelege că edificarea Împărăției cere nu numai harul lui Dumnezeu, ci și disponibilitatea activă a omului. Harul face totul, totul! Din partea noastră numai disponibilitatea de a-l primi, nu rezistența la har: harul face totul dar este nevoie de responsabilitatea „mea”, de disponibilitatea „mea”.
Gesturile acelui om și ale negustorului care, privându-se de propriile bunuri, merg în căutare pentru a cumpăra realități mai prețioase, sunt gesturi hotărâte, sunt gesturi radicale, aș spune numai de dus, nu de dus și întors: sunt gesturi de dus. Și, mai mult, sunt făcute cu bucurie pentru că ambii au găsit comoara. Suntem chemați să ne asumăm atitudinea acestor două personaje evanghelice, devenind și noi căutători în mod sănătos neliniștiți ai Împărăției cerurilor. Este vorba de a abandona povara grea a siguranțelor noastre lumești care ne împiedică nouă căutarea și construirea Împărăției: dorința de a poseda, setea de câștig și de putere, a ne gândi numai la noi înșine.
În zilele noastre, toți știm aceasta, viața unora poate să fie mediocră și stinsă pentru că probabil nu au mers în căutarea unei adevărate comori: s-au mulțumit cu lucruri atrăgătoare dar efemere, de străluciri luminoase dar iluzorii pentru că după aceea se lasă în întuneric. În schimb, lumina Împărăției nu este un foc de artificii, este lumină: focul de artificii durează numai o clipă, lumina Împărăției ne însoțește toată viața.
Împărăția cerurilor este contrariul lucrurilor superflue pe care le oferă lumea, este contrariul unei vieți banale: ea este o comoară care reînnoiește viața în toate zilele și o dilată spre orizonturi mai vaste. De fapt, cel care a găsit această comoară are o inimă creativă și căutătoare, care nu repetă ci inventează, trasând și parcurgând noi drumuri, care ne fac să-l iubim pe Dumnezeu, să-i iubim pe ceilalți, să ne iubim pe noi înșine cu adevărat. Semnul celor care merg pe acest drum al Împărăției este creativitatea, căutând mereu tot mai mult. Și creativitatea este aceea care ia viața și dă viața, și dă, și dă, și dă… Mereu caută atâtea moduri diferite de a da viața.
Isus, El care este comoara ascunsă și mărgăritarul de mare preț, nu poate decât să trezească bucuria, toată bucuria lumii: bucuria de a descoperi un sens pentru propria viață, bucuria de a o simți angajată în aventura sfințeniei. Sfânta Fecioară să ne ajute să căutăm în fiecare zi comoara Împărăției cerurilor, pentru ca în cuvintele noastre și în gesturile noastre să se manifeste iubirea pe care Dumnezeu a dăruit-o prin Isus.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiți frați și surori,
În comemorarea Sfinții Ioachim și Ana, „bunicii” lui Isus, aș vrea să îi invit pe tineri să facă un gest de duioșie față de bătrâni, mai ales cei care sunt cei mai singuri, în case și în reședințe, cei care de atâtea luni nu îi văd pe cei dragi ai lor. Dragi tineri, fiecare dintre acești bătrâni este bunicul vostru! Nu îi lăsați singuri! Folosiți fantezia iubirii, dați telefon, video-telefon, trimiteți mesaje, ascultați-i și, acolo unde este posibil, respectând normele sanitare, chiar să-i vizitați. trimiteți-le o îmbrățișare. Ei sunt rădăcinile voastre. Un pom smuls din rădăcinile sale nu crește, nu dă flori și roade. Pentru aceasta este importantă unirea și legătura cu rădăcinile voastre. „Ceea ce pomul are înflorit vine din ceea ce are subteran”, spune un poet din patria mea. Pentru aceasta vă invit să îi aplaudăm tare pe bunicii noștri, toți!
Am aflat că o nouă încetare a focului referitoare la zona Donbass a fost decisă recent la Minsk de membrii Grupului de Contact Trilateral. În timp ce mulțumesc pentru acest semn de bunăvoință menit să readucă mult dorita pace în acea regiune martirizată, mă rog pentru ca tot ceea ce s-a concordat să fie în sfârșit pus în practică, și printr-un efectiv proces de dezarmare și de înlăturare a minelor. Numai așa se va putea reconstrui încrederea și se vor putea pune premisele pentru reconciliere, atât de necesară și atât de așteptată de populație. Vă salut din inimă pe voi toți, romani și pelerini din diferite țări. Salut îndeosebi credincioșii din Franca (Brazilia), este drapelul acolo, tinerii din Arhidieceza de Modena-Nonantola și cei din Parohia „Sfinții Fabian și Venanțiu” din Roma. Aceștia sunt gălăgioși, se fac auziți! Urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine. Poftă bună și la revedere!
