Secretarul de stat al Vaticanului s-a aflat în Franța pentru comemorarea Parohului de Ars
04.08.2020, Ars (Catholica) - „Fără a nega dauna provocată de comportamentul deviat al unor preoți, Papa a dorit să scoată în evidență, mai ales, exemplul bun al majorității celor care, în mod constant și transparent, se dedică în întregime pentru binele celuilalt. Momentele de purificare eclezială pe care le trăim ne vor face mai fericiți și simpli, mai generoși și mai rodnici!”, a subliniat Cardinalul Pietro Parolin, celebrând la Ars, în sud-estul Franței, în dimineața zilei de 4 august 2020, Liturghia în comemorarea liturgică a Sfântului Ioan Maria Vianney. Cardinalul a amintit de scrisoarea Papei Francisc adresată preoților din toată lumea, scrisă exact cu un an în urmă, la 160 de ani de la moartea patronului parohilor, care timp de patruzeci de ani și-a desfășurat slujirea într-un mic sat locuit pe atunci de circa 200 de persoane.
Secretarul de stat al Vaticanului și-a centrat predica pe documentul în care Pontiful se adresează celor care astăzi, ca Parohul de Ars, lucrează în „tranșee”, purtând „pe umeri povara zilei și a căldurii”; celor care, „expuși la nenumărate situații”, se implică zilnic și fără a-și da „prea multă importanță”; celor care „în atâtea ocazii, în manieră neobservată și cu sacrificiu, în oboseală sau în trudă, în boală sau în dezolare”, își asumă misiunea „ca o slujire”, scriind „paginile cele mai frumoase ale vieții sacerdotale”. De aceea, a comentat Cardinalul, „luminați de aceste cuvinte, și noi dorim să avem ca prima noastră intenție de rugăciune vocațiile sacerdotale și pe preoți, pe care îi încredințăm mijlocirii speciale a Sfântului Paroh de Ars”.
Împreună cu Cardinalul – în sanctuarul unde se odihnesc rămășițele pământești ale Sf. Ioan Maria Vianney, și care în fiecare an primește 450 de mii de pelerini – au concelebrat Episcopul Pascal Roland, de Belley-Ars, și alți prelați și preoți francezi, în prezența a numeroși diaconi, persoane consacrate și autorități civile și militare. Relansând cuvintele din introducere, care exaltă figura de „preot admirabil, cinstitor pasionat față de slujirea sa”, a Parohului de Ars, Cardinalul Parolin a oferit o reflecție despre lecturile liturgice: începând de la prima, luată din Ezechiel 3,16-21, în care iese în evidență funcția profetului-santinelă, care, „departe de a fi numai o carismă din trecut” este actuală și „astăzi și pentru totdeauna”.
De altfel, „aceasta era vocația lui Vianney, care a trăit și a lucrat în această parohie ca un autentic profet-santinelă! Fără a căuta interesul propriu sau interesele altora care să nu fie convertirea și mântuirea păcătoșilor”. Cardinalul a adăugat că așa „l-au văzut contemporanii săi, în pofida refuzului de la început, a multelor răstălmăciri și a luptei neîncetate împotriva celui rău pe care a trebuit să le înfrunte”. Pentru că Sfântul Ioan Maria era „difuzorul, însuși glasul lui Dumnezeu, trăind o viață consumată în totală fidelitate și coerență, până la sfârșitul pelerinajului său pe acest pământ, când a putut să exclame, ca în Psalmul responsorial: „Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul”.
Textul evanghelic al lui Matei (9,35-10,1) a fost și el recitit de celebrant în lumina vieții Parohului de Ars, care „a fost părtaș la puterea taumaturgică a Domnului, îngrijind și vindecând complet persoanele”. În afară de aceasta, „grație exemplului său în timpul vieții și prin mijlocirea sa astăzi, s-au născut și se nasc noi vocații la slujirea sacerdotală”. Însăși vocația Cardinalului Parolin este legată de sfânt: „O figură care mi-a fost deosebit de dragă pentru că, fiind ministrant, am citit cu aviditate biografia sa, pe care o găsisem în mod providențial în mica bibliotecă parohială din satul meu”. De aceea, a continuat el, „cu mare emoție îi mulțumesc Domnului, în acest al patruzecilea an al hirotonirii mele prezbiterale, pentru că mi-a dat astăzi harul de a face această vizită în locurile celui pe care Papa Benedict al XVI-lea l-a definit în 2010 ‘un model al slujirii sacerdotale’, la încheierea anului jubiliar special dedicat lui.”
De aici îndemnul secretarului de stat adresat preoților și Episcopilor prezenți: „Să nu ne lăsăm cuprinși de descurajare; și să nu uităm niciodată că vocația noastră este un dar gratuit al Domnului, un dar total nemeritat… pe care trebuie să știm cum să îl primim în fiecare dimineață, cu umilință și în rugăciune”. Și dacă Pontiful emerit a avertizat să nu îl reducem pe Vianney la un exemplu, oricât de admirabil, al spiritualității devoționale din secolul al XIX-lea, preamărindu-i slujirea de reconciliere desfășurată la confesional, Papa Francisc a remarcat apropierea sa „de toți”, fără a-i refuza vreodată pe cei care „sunt răniți în existența lor și păcătoși în viața lor spirituală”. Dacă dorim să fim creștini autentici, sfinți, trebuie să învățăm „de la el simplitatea, dezinteresul, curăția în intenții și în acțiune, ascetismul, fidelitatea față de Dumnezeu și față de Evanghelie”.
În definitiv, a concluzionat Cardinalul, „Vianney ne invită să ne lăsăm plăsmuiți de semnificația profundă, de frumusețea incomensurabilă și de demnitatea minunată a Sacramentelor Euharistiei și Pocăinței și să ne încredem în forța lor transformatoare. În fața răspunsurilor neadecvate la setea noastră de adevăr, semnificație și realizare, a sistemelor incapabile să satisfacă nevoile noastre cele mai autentice, Parohul de Ars ne învață că unirea personală intimă cu Cristos ne ajută să ne conformăm dorințele cu voința lui Dumnezeu, ne umple de bucurie și fericire, ne ajută să fim sare și lumină a lumii”. Așadar, ne învață că „sfințenia este posibilă pentru toți! Sfințenia este accesibilă pentru toți!” (material L’Osservatore Romano, tradus de pr. dr. Mihai Pătrașcu pentru InfoSapientia.ro)
