Maria Radna – 500 de ani: Interviu cu Franz Metz (I)
05.08.2020, Timișoara (Catholica) - Maria Radna sărbătorește anul acesta un dublu jubileu: 500 de ani de la ridicarea primei bisericuțe pe dealul viilor, pe locul bisericii actuale, dar și 200 de ani de la consacrarea Bazilicii, de către Arhiepiscopul de Esztergom, Alexander Rudnay. Deși condițiile epidemice nu permit mari serbări, totuși momentul nu poate rămâne nemarcat. Întâmplările vremurilor de demult sunt păstrate în cronici; despre evenimentele trecutului apropiat și al prezentului relatează în cel mai autentic mod martorii oculari. În cele ce urmează vorbesc ei: slujitori ai lui Dumnezeu, păstori ai Bisericii, oameni în vârstă fideli credinței lor, tineri care cresc în credință, păstrătorii tradițiilor și sărbătorilor noastre, precum și pelerini ai sanctuarului marian multisecular, Maria Radna. Oameni ale căror vieți cunosc clipe și experiențe deosebite, legate de această biserică a Sf. Fecioare Maria.
Franz Metz (n. 24 decembrie 1955, Darova, România) este un organist, muzicolog, istoriograf și dirijor german (șvab) din Banat, cercetător în domeniul istoriografiei muzicale a minorităților și nu numai, din spațiul dunărean, în special cel din România, Ungaria și spațiul fostei Iugoslavii. Primele studii muzicale le-a întreprins cu tatăl lui, organistul Martin Metz, la Lugoj, iar pianul și solfegiul, cu Clara Peia și Josef Willer. Franz Metz este absolvent al secției de orgă a Conservatorului „Ciprian Porumbescu” din București, astăzi Academia Națională de Muzică, clasa profesoarei Lidia Sumnevici. A avut ocazia să îi întâlnească în tinerețe pe Pr. Joseph Gerstenengst, organistul Catedralei Sf. Iosif din București, cât și pe Franz Xaver Dressler, organist la Sibiu. Debutează în 1977 pe orga Walcker a Ateneului din București. Se reîntoarce la Lugoj unde predă pianul la Școala de Muzică până în 1981, punând totodată și bazele unei orchestre de cameră.
Franz Metz a debutat ca și organist concertist la Timișoara în 1975, fiind angajat organist și cantor la biserica romano-catolică din Elisabetin, la biserica Millenium din Fabric și la Domul Sf. Gheorghe, Catedrala Romano-Catolică din Timișoara. A debutat ca dirijor cu Anotimpurile de J. Haydn cu corul „Franz Schubert” al comunității germane din Timișoara, pe care l-a condus între 1983-1985. Franz Metz a concertat cu filarmonicile din țară și de peste hotare, cum ar fi în Republica Democrată Germană, Cehia și Austria. Din 1985, după plecarea în Germania, Franz Metz își continuă vocația de organist și cantor, reluând seria concertelor de orgă prin Europa. Se va dărui între timp muzicologiei istoriografice, cercetării vieții muzicale a germanilor din Banatul istoric. Organistul Franz Metz a contribuit la primele oficializări ale concertelor de orgă în perioada comunistă la Timișoara (1981), Arad (1983) și biserica de pelerinaj Maria Radna (1983). Banatul îi datorează înregistrări de lucrări pentru orgă pe aceste instrumente istorice din regiune. Franz Metz este și întemeietor al festivalului de orgă din Timișoara între anii 1991-1998, numit azi: Timorgelfest – Zilele Muzicii de Orgă din Banat. Activitatea publicistică legată de muzica bisericească și cultă în limba germană este impresionantă. Pelerinajele la Radna și Altötting sunt înfrumusețate prin muzica sa, adesea fiind însoțit de muzicieni bănățeni, dar nu numai, cu care colaborează în sensul cultivării muzicii religioase germane.
– În calitatea de muzician și organist sunteți un cinstitor al Maicii Domnului de la Radna. Care este prima Dvs amintire, din copilărie, legată de acest loc sfânt? Cu cine ați mers pentru prima dată la Radna?
– Șvabilor din Banat le-a fost „așezată” în leagăn legătura sufletească cu Maria Radna. Copil fiind, îmi aduc aminte cum consătenii mei din Darova plecau în pelerinaj la Radna. A fost un drum lung și obositor, cu înnoptări simple pe podeaua acoperită cu fân, se mergea pe ploaie și vânt, pe căldura arzătoare, prin praf sau noroi. A fost de înțeles bucuria celor care, după două zile de mers, au văzut de departe turnurile bisericii din Radna și cântau cu un glas: „O Marie, te salutăm, o, Marie, ajută-ne…”
Cu mult drag îmi aduc aminte de pelerinajele organizate de Parohia Lugoj, unde tatăl meu a activat în calitate de cantor între anii 1950-1988. În acea perioadă comunistă pelerinajele religioase erau interzise. La agenția de turism, de stat, din Lugoj s-a recomandat tatălui meu – care organiza aceste evenimente – ca pelerinajele să aibe loc sub pretextul de „excursie la Băile Lipova” („bunul sfat” al agenției trebuia onorat cu un cartuș de țigări și cu un pachet de cafea, de regulă străine). Așa s-a întâmplat, că mulți credincioși lugojeni au călătorit în perioada următoare la „Băile Lipova”, la început cu două autocare pline, care apoi s-au dovedit a fi neîncăpătoare… Ajunși în Lipova, ei traversau pe jos podul de fier și mergeau în procesiune, peste Mureș, către biserica din Radna.
Pelerinii au fost întâmpinați de călugărul franciscan Pater Ernst Harnisch OFM, personalitate cunoscută și respectată de credincioși. De-a lungul secolelor, la Maria Radna călugării franciscani au fost gazdele celor care au venit în pelerinaj la Fecioara Maria. În urmă cu 17 ani am primit cu tristețe vestea, că acest ordin se retrage din Radna. Un preot în vârstă, decedat de curând, mi-a spus, că nu este un semn bun, faptul că franciscanii se retrag pe vremea libertății religioase, având în vedere că au rezistat ocupației otomane, a celor două războaie mondiale și a comunismului.
– Când ați cântat pentru prima dată la Radna, la orgă sau cu pelerinii, în biserică sau pe Calea Sfintei Cruci? Care a fost sentimentul Dvs în acele clipe?
– Pentru mine, a fost o onoare, un semn de respect și o împlinire, să pot cânta la „marea orgă” a bisericii din Radna. Ca tânăr student, mi s-a părut ca fiind o orgă de dimensiuni imense, față de cea din Lugoj. Însă mărimea era legată mai mult de sunetul impunător și grandios, datorită acusticii minunate a acestei biserici. Deja la inaugurare (1905) a fost lăudată gama variată de timbre ale acestei orgi, de la cel mai liniștit pianissimo din cel de-al treilea manual, până la tutti puternici ai sunetului maiestuos.
Pater Ernst stătea de obicei pe bancă, la orgă, lângă mine și asculta muzica cu interes. Pe vremea aceea mai activa ca organist în biserica din Radna un călugăr în vârstă. Adesea l-am vizitat și pe prof. Peter Kleckner, care locuia în casa părintească, vizavi de biserică. Pentru tatăl meu a fost întotdeauna „obligatoriu” să îl viziteze pe compozitorul și profesorul de muzică Kleckner, cu ocazia pelerinajelor la Radna. Amândoi vorbeau despre armonizare și noi piese muzicale religioase, iar când profesorul s-a așezat la vechiul său pian vienez – care a văzut și vremuri mai bune în existența sa – și a început să improvizeze, discuțiile pe subiecte muzicale de-abia începeau… Profesorul Kleckner s-a considerat întotdeauna o persoană fericită, care s-a născut la poalele bisericii din Maria Radna. Pe atunci (era în jurul anului 1965) nici nu m-am gândit, că în 1998 îl voi vizita pe patul său de moarte, împreună cu prof. Elisabeth Kyri din Timișoara. El nu numai că a modelat viața muzicală din Lipova și Radna, dar a însoțit și pelerinajul multor compatrioți până în anii 1990. (interviu realizat de Biroul de presă al Diecezei de Timișoara)
