Papa Francisc: „Doamne, dacă Tu vrei, poți să mă vindeci!”
16.08.2020, Vatican (Catholica) - Această scurtă rugăciune, luată din textul pericopei evanghelice de astăzi, a fost repetat recomandată de Papa Francisc la întâlnirea cu credincioșii pentru rugăciunea Îngerul Domnului. Iată alocuțiunea papală după traducerea făcută de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro.
Iubiți frați și surori, bună ziua!
Evanghelia din această duminică (cf. Mt 15,21-28) descrie întâlnirea dintre Isus și o femeie canaaneană. Isus se află în nordul Galileei, în teritoriu străin, pentru a fi cu discipolii Săi un pic departe de mulțimi, care îl caută tot mai numeroase. Și iată apropiindu-se o femeie care imploră ajutor pentru fiica bolnavă: „Îndură-te de mine, Doamne!” (v. 22). Este strigătul care se naște dintr-o viață marcată de suferință, de sentimentul de neputință al unei mame care își vede fiica chinuită de rău și nu poate să o vindece. Isus inițial o ignoră, însă această mamă insistă, insistă, chiar și atunci când Învățătorul le spune discipolilor că misiunea Sa este îndreptată numai spre „oile pierdute ale casei lui Israel” (v. 24) și nu spre păgâni. Ea continuă să îl implore, iar El, în acest moment, o pune la încercare citând un proverb – pare aproape un pic crunt acesta: „Nu este bine să iei pâinea copiilor și să o arunci la căței” (v. 26). Și femeia imediat, promptă, neliniștită răspunde: „Da, Doamne, dar și cățeii mănâncă firimiturile care cad de pe masa stăpânilor lor!” (v. 27).
Cu aceste cuvinte, această mamă demonstrează că a intuit că bunătatea lui Dumnezeu Preaînalt, prezentă în Isus, este deschisă la orice necesitate a creaturilor Sale. Această înțelepciune plină de încredere impresionează inima lui Isus și îi smulge cuvinte de admirație: „O, femeie, mare este credința ta! Să fie cum vrei tu!” (v. 28). Care este credința mare? Credința mare este aceea care poartă propria istorie, marcată și de răni, la picioarele Domnului cerându-i Lui să o vindece, să îi dea un sens. Fiecare dintre noi are propria istorie și nu întotdeauna este o istorie curată; de atâtea ori este o istorie dificilă, cu atâtea dureri, atâtea necazuri și atâtea păcate. Ce fac eu cu istoria mea? O ascund? Nu! Trebuie să o ducem în fața Domnului: „Doamne, dacă Tu vrei, poți să mă vindeci!” Iată ce ne învață această femeie, această mamă bună: curajul de a duce propria istorie de durere în fața lui Dumnezeu, în fața lui Isus; a atinge duioșia lui Dumnezeu, duioșia lui Isus. Să facem, noi, dovada acestei istorii, a acestei rugăciuni: fiecare să se gândească la propria istorie. Mereu există lucruri urâte într-o istorie, mereu. Să mergem la Isus, să batem la inima lui Isus și să îi spunem: „Doamne, dacă Tu vrei, poți să mă vindeci!” Și noi vom putea face asta dacă avem mereu în fața noastră chipul lui Isus, dacă noi înțelegem cum este inima lui Cristos: o inimă care are compasiune, care ia asupra Sa durerile noastre, care ia asupra Sa păcatele noastre, greșelile noastre, falimentele noastre.
Însă este o inimă care ne iubește astfel, cum suntem, fără machiaj. „Doamne, dacă Tu vrei, poți să mă vindeci!” Și pentru aceasta este necesar să îl înțelegem pe Isus, să avem familiaritate cu Isus. Și revin mereu la sfatul pe care vi-l dau: purtați mereu o mică Evanghelie de buzunar și citiți în fiecare zi un text. Purtați Evanghelia: în geantă, în buzunar precum și în telefonul celular, pentru a-l vedea pe Isus. Și acolo îl veți găsi pe Isus așa cu este El, cum se prezintă El; îl veți găsi pe Isus care ne iubește, care ne iubește mult, care ne iubește foarte mult. Să ne amintim rugăciunea: „Doamne, dacă Tu vrei, poți să mă vindeci!” Frumoasă rugăciune. Domnul să ne ajute, pe noi toți, să ne rugăm această frumoasă rugăciune pe care ne-o învață o femeie păgână: nu creștină, nu evreică, ci păgână.
Fecioara Maria să mijlocească prin rugăciunea ei pentru ca să crească în fiecare botezat bucuria credinței și dorința de a o comunica prin mărturia unei vieți coerente, să ne dea curajul de a ne apropia de Isus și să-i spunem: „Doamne, dacă Tu vrei, poți să mă vindeci!”
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiți frați și surori,
Continui să mă rog pentru Liban și pentru celelalte situații dramatice din lume care provoacă suferință oamenilor. Gândul meu se îndreaptă și spre iubita Bielorusia. Urmăresc cu atenție situația post-electorală în această țară și fac apel la dialog, la refuzarea violenței și la respectarea justiției și a dreptului. Îi încredințez pe toți bielorușii ocrotirii Sfintei Fecioare Maria, regina păcii. Vă salut cu afect pe voi toți, romani și pelerini din diferite țări. Îndeosebi salut călugării brazilieni prezenți aici la Roma – cu atâtea steaguri – acești călugări urmăresc spiritual Prima Săptămână Națională a vieții consacrate, care se celebrează în Brazilia. Săptămână frumoasă a vieții consacrate. Înainte! Adresez un salut și tinerilor curajoși ai Neprihănitei!
Aceste zile sunt zile de concedii: fie ca ele să fie un timp pentru a căli din nou trupul, dar și spiritul prin momente dedicate rugăciunii, tăcerii și contactului destins cu frumusețea naturii, dar al lui Dumnezeu. Asta să nu ne facă să uităm problemele care există datorită Covid: atâtea familii care nu au loc de muncă, l-au pierdut și nu au de mâncare. Pauzele noastre estive să fie însoțite și de caritate și de apropierea de aceste familii. Urez vouă tuturor o duminică frumoasă și poftă bună! Și vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine. La revedere!
