Papa Francisc: Fără har nu se poate înainta în viața creștină
11.10.2020, Vatican (Catholica) - „Fără har nu se poate face un pas înainte în viața creștină. Totul este har. Nu este suficient a accepta invitația de a-l urma pe Domnul, trebuie să fim disponibili la un drum de convertire, care schimbă inima.” Aceste cuvinte au fost rostite de Papa Francisc la întâlnirea de astăzi cu credincioșii pentru rugăciunea Îngerul Domnului. Comentariul său a fost pe marginea lecturii evanghelice din duminica a 28-a de peste an din ritul latin. Redăm alocuțiunea papală după traducerea făcută de pr. Mihai Pătrașcu pentru InfoSapientia.ro.
Iubiți frați și surori, bună ziua!
Cu relatarea parabolei ospățului de nuntă, din pagina evanghelică de astăzi (cf. Mt 22,1-14), Isus schițează proiectul pe care Dumnezeu l-a gândit pentru omenire. Regele care „a făcut nuntă pentru fiul său” (v. 2), este imagine a Tatălui care a prestabilit pentru toată familia umană o minunată sărbătoare de iubire și de comuniune în jurul Fiului Său unicul născut. De două ori regele îi trimite pe servitorii săi să îi cheme pe invitați însă aceștia refuză, nu vor să meargă la sărbătoare pentru că au altceva la care să se gândească: ogoare și afaceri. De atâtea ori și noi punem interesele noastre și lucrurile materiale mai înainte de Domnul care ne cheamă – și ne cheamă la o sărbătoare. Însă regele din parabolă nu vrea ca sala să rămână goală, pentru că dorește să dăruiască tezaurele împărăției sale. Atunci le spune servitorilor: „Mergeți, așadar, la răscrucile drumurilor și, oricâți veți găsi, chemați-i la nuntă!” (v. 9). Așa se comportă Dumnezeu: când este refuzat, în loc să capituleze, relansează și invită să fie chemați toți cei care se află la răscrucile drumurilor, fără a exclude pe nimeni. Nimeni nu este exclus din casa lui Dumnezeu.
Termenul original pe care îl folosește evanghelistul Matei face referință la limitele drumurilor, adică acele puncte în care străzile orașului se termină și încep cărările care conduc la zona de la țară, în afara localității, unde viața este precară. Și la această umanitate a răscrucilor îi trimite regele pe servitorii săi, având certitudinea că găsește oameni dispuși să stea la masă. Astfel sala ospățului se umple de „excluși”, cei care sunt „din afară”, de cei care nu au părut niciodată vrednici să participe la o sărbătoare, la un ospăț de nuntă. Mai mult: stăpânul, regele, le spune mesagerilor: „Chemați-i pe toți, buni și răi. Pe toți!”. Dumnezeu îi cheamă și pe cei răi. „Nu, eu sunt rău, am făcut atâtea…” Te cheamă: „Vino, vino, vino!” Și Isus mergea la masă cu vameșii, care erau păcătoșii publici, erau cei răi. Lui Dumnezeu nu-i este frică de sufletul nostru rănit de atâtea răutăți, pentru că ne iubește, ne invită.
Și Biserica este chemată să ajungă la răscrucile de astăzi, adică periferiile geografice și existențiale ale omenirii, acele locuri de la margini, acele situații în care se află situați și trăiesc fărâme de umanitate fără speranță. Este vorba de a nu ne acomoda în moduri comode și obișnuite de evanghelizare și de mărturie a carității, pentru că evanghelia nu este rezervată câtorva aleși. Și cei care se află la margini, chiar și cei care sunt respinși și disprețuiți de societate, sunt considerați de Dumnezeu vrednici de iubirea Sa. Pentru toți, El pregătește ospățul Său: drepți și păcătoși, buni și răi, inteligenți și inculți. Aseară, am reușit să dau un telefon unui preot bătrân italian, misionar din tinerețe în Brazilia, însă lucrând mereu cu cei excluși, cu săracii. Și trăiește acea bătrânețe în pace: și-a consumat viața cu săracii. Aceasta este Mama noastră Biserica, acesta este mesagerul lui Dumnezeu care merge la răscrucile drumurilor.
Totuși, Domnul pune o condiție: îmbrăcarea hainei de nuntă. Și ne întoarcem la parabolă. Când sala este plină, vine regele și îi salută pe invitații de la ultima oră, însă vede pe unul dintre ei fără haina de nuntă, acel soi de manta pe care la intrare îl primea fiecare în dar. Oamenii mergeau așa cum erau îmbrăcați, cum puteau să se îmbrace, nu se îmbrăcau cu haine de gală. Însă la intrare le era dată un soi de manta, un cadou. Acel om, refuzând darul gratuit, s-a auto-exclus: astfel regele nu poate face altceva decât să îl arunce afară. Acest om a primit invitația, însă după aceea a decis că ea nu însemna nimic pentru el: era o persoană autosuficientă, nu avea nicio dorință de a se schimba sau de a lăsa ca Domnul să îl schimbe. Haina de nuntă – această manta – simbolizează milostivirea pe care Dumnezeu ne-o dăruiește gratuit, adică harul. Fără har nu se poate face un pas înainte în viața creștină. Totul este har. Nu este suficient a accepta invitația de a-l urma pe Domnul, trebuie să fim disponibili la un drum de convertire, care schimbă inima. Haina milostivirii, pe care Dumnezeu ne-o oferă neîncetat, este un dar gratuit al iubirii sale, este tocmai harul. Și cere să fie primit cu uimire și cu bucurie: „Mulțumesc, Doamne, pentru că mi-ai dat acest dar”.
Maria Preasfântă să ne ajute să-i imităm pe servitorii din parabola evanghelică în a ieși din schemele noastre și din vederile noastre restrânse, vestind tuturor că Domnul ne invită la ospățul său, pentru a ne oferi harul care mântuiește, pentru a ne da darul său.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiți frați și surori,
Doresc să exprim apropierea mea de populațiile lovite de incendiile care devastează atâtea regiuni ale planetei, precum și de voluntarii și pompierii care își riscă viața pentru a stinge incendiile. Mă gândesc la coasta de vest a Statelor Unite, îndeosebi la California, și mă gândesc și la regiunile centrale din America de Sud, la zona Pantanal, la Paraguay, la malurile fluviului Paraná, la Argentina. Multe incendii sunt provocate de seceta persistentă, însă nu lipsesc cele provocate de om. Domnul să îi susțină pe cei care suferă consecințele acestor catastrofe și să ne facă atenți să ocrotim creația.
Am apreciat că între Armenia și Azerbaidjan s-a căzut de acord pentru o încetare a focului din motive umanitare, în vederea obținerii unui substanțial acord de pace. În pofida faptului că încetarea focului se dovedește prea fragilă, încurajez la reluarea ei și exprim participarea la durerea datorată pierderii de vieți umane, datorată suferințelor îndurate, precum și datorată distrugerii de locuințe și locuri de cult. Mă rog și invit să ne rugăm pentru victime și pentru toți cei a căror viață este în pericol.
Ieri, la Assisi, a fost beatificat Carlo Acutis, tânăr de cincisprezece ani, îndrăgostit de Euharistie. El nu s-a mulțumit cu un imobilism comod, ci a perceput nevoile din timpul său, pentru că îi cei mai slabi vedea fața lui Cristos. Mărturia sa le indică tinerilor de astăzi că adevărata fericire se află punându-l pe Dumnezeu pe primul loc și slujindu-l în frați, în special cei din urmă. Aplauze pentru noul tânăr fericit!
Aș vrea să amintesc intenția de rugăciune pe care am propus-o pentru această lună octombrie, care spune așa: „Să ne rugăm pentru ca laicii, în special femeile, să participe mai mult în instituțiile de responsabilitate ale Bisericii”. Pentru că nimeni dintre noi n-a fost botezat preot nici episcop: toți am fost botezați ca laici și laice. Laicii sunt protagoniștii Bisericii. Astăzi este nevoie de a lărgi spațiile unei prezențe feminine mai incisive în Biserică, și ale unei prezențe laice, se înțelege, însă subliniind aspectul feminin, pentru că în general femeile sunt puse deoparte. Trebuie să promovăm integrarea femeilor în locurile în care se iau decizii importante. Să ne rugăm pentru ca, în virtutea Botezului, credincioșii laici, în special femeile, să participe mai mult în instituțiile de responsabilitate în Biserică, fără a cădea în clericalisme care anulează carisma laicală și ruinează și fața Sfintei Maici Biserici.
Duminica viitoare, 18 octombrie, Fundația Kirche in Not promovează inițiativa „Pentru unitate și pace, un milion de copii recită Rozariul”. Încurajez această frumoasă manifestare care implică pe copiii din toată lumea, care se vor ruga în special pentru situațiile de momente critice provocate de pandemie. Vă salut pe voi toți, romani și pelerini din diferite țări: familii, grupuri parohiale, asociații și pe fiecare credincios. Urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine. Poftă bună și la revedere!
