Guvernul olandez susține eutanasia la copiii sub 12 ani

14.10.2020, Amsterdam (Catholica) - Guvernul Olandei a anunțat că va permite eutanasierea copiilor bolnavi în fază terminală cu vârsta cuprinsă între 1 și 12 ani. „Din rândul medicilor și părinților copiilor bolnavi incurabil există formulată nevoia pentru încetarea activă a vieții în cazul celor care suferă fără speranță, la un nivel insuportabil, și care vor muri într-un viitorul previzibil”, a scris ministrul Sănătății Hugo de Jonge într-o scrisoare adresată parlamentului pe 13 octombrie. Eutanasierea este deja legală în Olanda pentru sugarii sub un an, cu consimțământul părinților, iar pentru minorii cu vârsta între 12 și 15 ani cu consimțământul lor și al părinților lor. Eutanasierea voluntară este disponibilă celor peste această vârstă fără acordul părinților.

De Jonge a spus că permiterea eutanasiei copiilor sub 12 ani va împiedica „suferința fără speranță și insuportabilă” a acestora. Ministrul Sănătății a subliniat și „marea importanță a celor mai bune îngrijiri posibile pentru acest grup de copii cu boli terminale”. Cei cu „suferință insuportabilă și fără sfârșit” ar fi eligibili pentru eutanasie; părinții lor trebuie să fie de acord, și la fel și doi medici. Copiilor între 1 și 12 ani care au astfel de afecțiuni li se poate acorda în prezent îngrijire paliativă sau li se poate suspenda alimentația.

NL Times a raportat că asociația olandeză NVK a medicilor pediatrici a solicitat schimbarea. De Jonge a declarat parlamentului: „Vreau să asigur mai multe garanții legale pentru medicii care, în baza standardului lor profesional, apelează la acțiuni ce pun capăt vieții copiilor cu vârsta cuprinsă între 1 și 12 ani”. Mai degrabă decât o modificare a legii, medicii care eutanasiază pacienții cu vârsta cuprinsă între 1 și 12 ani vor fi scutiți de consecințe penale, a afirmat De Jonge. Primul ministru Mark Rutte conduce un guvern de coaliție format din Partidul Popular pentru Libertate și Democrație, Apelul Creștin Democrat, Democrații 66 și Uniunea Creștină. Atât Apelul Creștin Democrat, cât și Uniunea Creștină s-au opus schimbării, în timp ce celelalte partide o susțin. Guvernul se așteaptă ca între cinci și zece copii pe an să fie eutanasiați conform noii reguli.

Olanda a legalizat eutanasierea și sinuciderea asistată în 2002 pentru adulții bolnavi în stadiu terminal, care erau capabili mental. De atunci legea a fost extinsă pentru a permite aceasta pentru persoanele cu boli cronice non-terminale, sau cu dizabilități, sau cu probleme de sănătate mintală. În 2019, în țară au fost înregistrate 6.361 de cazuri de eutanasiere, potrivit The Guardian. Cardinalul Willem Eijk de la Utrecht a declarat luna trecută pentru CNA că Olanda arată că odată legalizată eutanasia, limitele sunt abandonate încet, dar inevitabil, criteriile fiind „tot mai extinse”. „Odată acceptată încetarea vieții pentru un anumit nivel de suferință, cineva va ridica mereu întrebarea dacă nu ar trebui permisă (eutanasierea) și pentru o suferință ceva mai mică”, a spus prelatul.

Guvernul a introdus în 2016 un proiect de lege – respins în final – care dorea să permită sinuciderea asistată în cazurile în care oamenii nu sufereau de o boală, dar considerau că viața lor este „încheiată”. Și la începutul acestui an a fost introdus un proiect de lege care ar permite sinuciderea asistată pentru persoanele cu vârsta de peste 75 de ani. În aprilie, Curtea Supremă Olandeză a constatat că medicii pot eutanasia forțat pacienții cu demență dacă au semnat anterior un document de aprobare a procedurii. Un tribunal a achitat acuzațiile de crimă pentru Marinou Arends, un medic care a eutanasiat un pacient cu demență în 2016. Pacientul făcuse o declarație scrisă de eutanasie cu patru ani mai devreme, dar părea să vrea să își retragă acordul pentru eutanasie. Un anestezist a susținut că a fost doar o acțiune reflexă. Curtea Supremă a decis pe 22 aprilie că achitarea era corectă.

Cardinalul Eijk a sugerat că credincioșii catolici ar putea face mai mult pentru a clarifica faptul că, deși se opun ferm eutanasiei, ei nu cred că viața trebuie întotdeauna prelungită cu un tratament medical împovărător. „Un pacient care decide să renunțe la un tratament neproporțional și care deci moare, nu face ceva care este echivalent din punct de vedere etic cu sinuciderea, ci acceptă doar că viața trebuie să se încheie”, a spus el. „Un medic, prin faptul că nu oferă pacientului un tratament neproporționat sau îl descurajează să se supună unui astfel de tratament, și drept urmare pacientul moare, nu face ceva din punct de vedere etic egal cu încetarea vieții sale. Când efectele colaterale, complicațiile și cheltuielile nu sunt proporționale cu șansa de a salva vieți sau de a restabili sau de a păstra sănătatea, se poate renunța la aceasta, deși ar putea duce la o scurtare a vieții. A lăsa pe cineva să moară nu este întotdeauna egal din punct de vedere etic cu a face pe cineva să moară în mod activ.”

Sursa: Catholic News Agency