Papa Francisc: Rugăciunea Bisericii de la începuturi

25.11.2020, Vatican (Catholica) - Citându-și predecesorul, Papa Francisc a spus la audiența generală de miercuri că Biserica nu crește prin prozelitism, ci prin atracție. „Și cine mișcă atracția? Duhul Sfânt. […] Dacă lipsește Duhul Sfânt, care este cel care atrage la Isus, acolo nu este Biserica. Este un frumos club de prieteni, bine, cu intenții bune, însă nu este Biserica, nu este sinodalitate.” Cateheza a continuat seria dedicată rugăciunii, Sfântul Părinte oprindu-se asupra lecțiilor ce pot învățate de la Biserica primară.

Pasajul cheie a fost imaginea oferită în Faptele Apostolilor despre Biserica primară: „Ei erau stăruitori în învățătura apostolilor și în comuniunea fraternă, la frângerea pâinii și la rugăciune” (2,42). Pontiful a explicat: „Găsim aici patru caracteristici esențiale ale vieții ecleziale: ascultarea învățăturii apostolilor, prima; a doua, păstrarea comuniunii reciproce; a treia, frângerea pâinii și, a patra, rugăciunea. Ele ne amintesc că existența Bisericii are sens dacă rămâne puternic unită cu Cristos, adică în comunitate, în cuvântul său, în Euharistie și în rugăciune. […] Predica și cateheza mărturisesc cuvintele și gesturile Învățătorului; căutarea constantă a comuniunii fraterne ferește de egoisme și particularisme; frângerea pâinii realizează Sacramentul prezenței lui Isus în mijlocul nostru: El nu va fi absent niciodată, în Euharistie este chiar el.”

Sfântul Părinte și-a exprimat apoi tristețea pentru că unii înțeleg Biserica asemenea unui partid politic. „Eu mă întreb: unde este Duhul Sfânt, acolo? Unde este rugăciunea? Unde este iubirea comunitară? Unde este Euharistia? Fără aceste patru coordonate, Biserica devine o societate umană, un partid politic – majoritate, minoritate – schimbările se fac ca și cum ar fi o firmă, pentru majoritate sau minoritate… Însă nu este Duhul Sfânt. Și prezența Duhului Sfânt este garantată chiar de aceste patru coordonate. Pentru a evalua o situație, dacă este eclezială sau nu este eclezială, să ne întrebăm dacă există aceste patru coordonate: viața comunitară, rugăciunea, Euharistia, predicarea – cum se dezvoltă viața în aceste patru coordonate. Dacă lipsește aceasta, lipsește Duhul, și dacă lipsește Duhul noi vom fi o frumoasă asociație umanitară, de binefacere, bine, bine, chiar un partid, să spunem așa, eclezial, însă nu este Biserica.”

Citând din Catehismul Bisericii Catolice, Papa a subliniat că lucrarea Duhului este de a-l aminti pe Isus. „Isus însuși a spus aceasta: El vă va învăța și vă va aminti. Misiunea este de a-l aminti pe Isus, dar nu ca un exercițiu mnemotehnic. Creștinii, mergând pe cărările misiunii, îl amintesc pe Isus în timp ce îl fac prezent din nou; și de la el, de la Duhul Său, primesc ‘stimulentul’ pentru a merge, pentru a vesti, pentru a sluji.” Și a încheiat spunând: „Dumnezeu dăruiește iubire, Dumnezeu cere iubire. Aceasta este rădăcina mistică a întregii vieți credincioase. […] Trebuie să reluăm simțul adorației. A adora, a adora pe Dumnezeu, a adora pe Isus, a adora pe Duhul. Pe Tatăl, pe Fiul și pe Duhul: a adora. În tăcere. Rugăciunea adorației este rugăciunea care ne face să îl recunoaștem pe Dumnezeu ca început și sfârșit al întregii istorii. Și această rugăciune este focul viu al Duhului care dă forță mărturiei și misiunii. Mulțumesc.”