Papa Francisc: Dacă nu îl adorăm pe Dumnezeu, adorăm idoli

06.01.2021, Vatican (Catholica) - În Solemnitatea Epifaniei Domnului, Papa Francisc a celebrat Sfânta Liturghie în Bazilica San Pietro, subliniind că asemenea magilor și noi trebuie să îl adorăm pe Domnul, dar, a subliniat el, aceasta „cere o anumită maturitate spirituală, fiind punctul de sosire al unui drum interior, uneori lung”. A spus și că în cele din urmă fiecare adoră pe cineva sau ceva: „E adevărat, ființa umană are nevoie să adore, însă riscă să greșească obiectivul; de fapt, dacă nu îl adoră pe Dumnezeu, îi va adora pe idoli – nu există un punct de mijloc, ori Dumnezeu ori idolii, sau, pentru a folosi un cuvânt al unui scriitor francez, ‘Cine nu îl adoră pe Dumnezeu, îl adoră pe diavol’, și în loc să fie credincios va deveni idolatru. Și așa este, aut aut (aprox.: sau una, sau alta).”

Depășind problemele de sănătate de la trecerea dintre ani, Sfântul Părinte a celebrat astăzi Liturghia, în condițiile de pandemie. A renunțat însă la tradiționalul moment al botezării unor copii, cum era tradiția. Predica și-a structurat-o, ca de obicei, după trei expresii inspirate din lecturile zilei, care, a explicat el, ne pot ajuta să înțelegem mai bine ce înseamnă a fi adoratori ai Domnului. „Aceste expresii sunt: ‘a ridica ochii’, ‘a porni în călătorie’ și ‘a vedea’.” Prima expresie a fost luată de la Isaia. „Pentru a-l adora pe Domnul trebuie înainte de toate ‘să ne ridicăm ochii’: adică să nu ne lăsăm închiși de fantomele interioare care sting speranța și să nu facem din probleme și din dificultăți centrul propriei existențe. Aceasta nu înseamnă a nega realitatea, prefăcându-ne sau înșelându-ne că totul merge bine. Nu. Este vorba în schimb de a privi în mod nou problemele și angoasele, știind că Domnul cunoaște situațiile noastre dificile, ascultă atent invocațiile noastre și nu este indiferent față de lacrimile pe care le vărsăm.”

Trecând la a doua expresie, „a porni în călătorie”, Pontiful a subliniat că întotdeauna călătoriile ne schimbă, ne transformă: la finalul nu mai suntem ca înainte. Și legând de sărbătoarea zilei, a spus: „Nu se ajunge la adorarea Domnului fără a trece mai întâi prin maturizarea interioare pe care ne-o dă pornirea în călătorie. Devenim adoratori ai Domnului printr-un drum treptat. De exemplu, experiența ne învață că o persoană la cincizeci de ani trăiește adorația cu un spirit diferit față de atunci când avea treizeci. Cel care se lasă modelat de har, de obicei, cu trecerea timpului devine mai bun: omul exterior îmbătrânește – spune sfântul Paul -, în timp ce omul interior se reînnoiește din zi în zi (cf. 2Cor 4,16), dispunându-se tot mai bine să îl adore pe Domnul.” Călătoria implică inerent dificultăți. Dar invitația Papei a fost „să nu permitem ca oboselile, căderile și eșecurile să ne arunce în descurajare. În schimb, recunoscându-le cu umilință, trebuie să facem din ele ocazie pentru a înainta spre Domnul Isus. Viața nu este o demonstrație de abilitate, ci o călătorie spre Cel care ne iubește.”

În fine, la final a vorbit despre „a vedea”. Revenind la lecturile zilei, Papa a întrebat ce au văzut magii: „Au văzut un sărman copil cu mama sa. Și totuși acești înțelepți, veniți din țări îndepărtate, au știut să transcende acea scenă așa de umilă și aproape descurajantă, recunoscând în acel Prunc prezența unui suveran. Adică au fost în măsură să ‘vadă’ dincolo de aparență.” Astfel, a continuat el, pentru a-l adora pe Domnul trebuie să fim capabili să „vedem” dincolo de văzul vizibilului. Și a încheiat cu această rugăciune: „Fie ca Domnul Isus să ne facă adevărați adoratori ai Săi, în măsură să manifestăm cu viața planul Său de iubire, care cuprinde întreaga omenire. Să cerem harul pentru fiecare dintre noi și pentru întreaga Biserică, de a învăța să adorăm, de a continua să adorăm, de a exercita mult această rugăciune de adorație, pentru că numai Dumnezeu trebuie adorat.”