Papa Francisc: Rugăciunea de laudă
13.01.2021, Vatican (Catholica) - „A lăuda este ca și cum am respira oxigen curat: îți purifică sufletul”, a spus Papa Francisc astăzi, la cateheza de la audiența generală. Lauda „te face să privește departe, nu te lasă închis în momentul dificil și întunecat al dificultăților”. Pontiful a continuat seria de cateheze dedicată rugăciunii, ajunsă acum la nr. 21 și fiind dedicată rugăciunii de laudă. Și ca text biblic a evocat Matei 11: în contextul în care Isus are parte de opoziție, El aduce laudă Tatălui.
„Înainte de toată îl laudă pentru ceea ce este: ‘Tată, Domn al cerului și al pământului’. Isus se bucură în duhul Său pentru că știe și simte că Tatăl său este Dumnezeul universului, și viceversa Domnul a tot ceea ce există este Tatăl, ‘Tatăl meu’. Din această experiență de a se simți ‘Fiul Celui Preaînalt’ izvorăște lauda. Isus se simte Fiul Celui Preaînalt”, a spus Papa Francisc. „În acel moment de aparent eșec, unde totul este întuneric, Isus se roagă lăudându-l pe Tatăl. Și rugăciunea sa ne conduce și pe noi, cititori ai evangheliei, să judecăm în manieră diferită înfrângerile noastre personale, situațiile în care nu vedem clară prezența și acțiunea lui Dumnezeu, când pare că răul prevalează și nu există modalitate de a-l opri. Isus, care a și recomandat mult rugăciunea de cerere, chiar în momentul în care ar fi avut motiv de a cere explicații de la Tatăl, începe în schimb să îl laude. Pare o contradicție, dar este acolo adevărul.”
Sfântul Părinte a explicat că lauda nu este spre folosul lui Dumnezeu. Și a citat din Liturghierul roman următorul text: „Tu nu ai nevoie de preamărirea noastră, dar credem că este un mare dar al Tău să îți arătăm recunoștință. Căci, deși lauda pe care ți-o aducem nu adaugă nimic maiestății Tale nemărginite, ea ne obține nouă harul mântuirii.” Și Papa a concluzionat: „Lăudând suntem mântuiți.” A explicat apoi: „În mod paradoxal trebuie să fie practicată nu numai atunci când viața ne umple de fericire, ci mai ales în momentele dificile, în momentele întunecate când drumul devine greu în urcuș. Și acela este timpul laudei, ca Isus care în momentul întunecat îl laudă pe Tatăl. Pentru că învățăm că prin acel urcuș, acea cărare dificilă, acea cărare obositoare, acele pasaje angajante ajungem să vedem o panoramă nouă, un orizont mai deschis.”
Spre final, Pontiful s-a oprit la sfinți, și mai exact la Sf. Francisc, dezvăluind că atât de cunoscuta „Cântare a fratelui soare” nu a fost compusă „într-un moment de bucurie, de bunăstare, ci, dimpotrivă, în mijlocul suferințelor. Francisc este de acum aproape orb și simte în sufletul său povara unei singurătăți pe care nu o simțise niciodată înainte: lumea nu s-a schimbat de la începutul predicării sale, există încă aceia care se lasă dezbinați de certuri și în plus simte pașii morții care se apropie tot mai mult. Ar putea să fie momentul dezamăgirii, al acelei dezamăgiri extreme și al perceperii propriului eșec. Însă Francisc în acea clipă de tristețe, în acea clipă întunecată se roagă. Cum se roagă? ‘Lăudat să fii, Domnul meu…’ Se roagă lăudând. ”
„Sfinții și sfintele ne demonstrează că putem lăuda mereu, în caz de boală ca și în timp de sănătate, pentru că Dumnezeu este prietenul fidel”, a spus la final Papa. „Acesta este fundamental laudei: Dumnezeu este prietenul fidel, iar iubirea Sa nu dispare niciodată. El este mereu alături de noi, El ne așteaptă mereu. Cineva spunea: ‘Este santinela care este aproape de tine și te face să mergi înainte cu siguranță’. În momentele dificile și întunecate, să găsim curajul de a spune: ‘Binecuvântat ești Tu, Doamne’. Să îl lăudăm pe Domnul. Acest lucru ne va face mult bine.”
