Papa Francisc: Chemarea discipolilor și chemarea noastră
17.01.2021, Vatican (Catholica) - „Fiecare chemare a lui Dumnezeu este o inițiativă a iubirii Sale. El este cel care ia inițiativa mereu, El te cheamă.” Aceste cuvinte au fost rostite de Sfântul Părinte astăzi, la întâlnirea cu credincioșii pentru rugăciunea „Îngerul Domnului”. Redăm alocuțiunea papală, după traducerea făcută de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro.
Iubiți frați și surori, bună ziua!
Evanghelia din această a doua duminică din Timpul de peste an (cf. In 1,35-42) prezintă întâlnirea lui Isus cu primii Săi discipoli. Scena se desfășoară la râul Iordan, în ziua de după botezul lui Isus. Însuși Ioan îl indică pe Mesia celor doi cu aceste cuvinte: „Iată mielul lui Dumnezeu!” (v. 36). Și acei doi, încrezându-se în mărturia Botezătorului, merg în urma lui Isus. El își dă seama și întreabă: „Ce căutați?”, iar ei îl întreabă: „Învățătorule, unde locuiești?” (v. 38).
Isus nu răspunde: „Locuiesc la Cafarnaum sau la Nazaret”, ci spune: „Veniți și vedeți” (v. 39). Nu un bilet de vizită, ci invitația la o întâlnire. Cei doi îl urmează și în acea după-amiază rămân cu El. Nu este greu să ni-i imaginăm așezați punându-i întrebări și mai ales ascultându-l, simțind că inima lor se încălzește tot mai mult în timp ce Învățătorul vorbește. Observă frumusețea de cuvinte care răspund la speranța lor cea mai mare. Și dintr-o dată descoperă că, în timp ce în jur se face seară, în ei, în inima lor, explodează lumina pe care numai Dumnezeu o poate dărui. Un lucru care atrage atenția: unul dintre ei, după șaizeci de ani, sau poate mai mult, a scris în evanghelie: „Erau cam ora patru după-amiază” (In 1,39), a scris ora. Și acesta este un lucru care ne face să ne gândim: fiecare întâlnire autentică cu Isus rămâne în amintirea vie, nu se uită niciodată. Atâtea întâlniri le uiți, însă întâlnirea adevărată cu Isus rămâne mereu. Și aceștia, cu mulți ani după aceea, își aminteau și ora, care le-a schimbat viața. După aceea, când ies din această întâlnire și se întorc la frații lor, această bucurie, această lumină iese năvalnic din inimile lor ca un fluviu umflat. Unul dintre cei doi, Andrei, îi spune fratelui Simon – pe care Isus îl va numi Petru atunci când îl va întâlni: „L-am găsit pe Mesia” (v. 41). Au ieșit siguri că Isus era Mesia, siguri.
Să ne oprim un moment la această experiență a întâlnirii cu Cristos care îi cheamă să fie cu El. Fiecare chemare a lui Dumnezeu este o inițiativă a iubirii Sale. El este cel care ia inițiativa mereu, El te cheamă. Dumnezeu cheamă la viață, cheamă la credință și cheamă la o stare deosebită de viață: „Eu te vreau pe tine aici”. Prima chemare a lui Dumnezeu este aceea la viață, cu care ne constituie ca persoane; este o chemare individuală, pentru că Dumnezeu nu face lucrurile în serie. După aceea Dumnezeu cheamă la credință și la a face parte din familia Sa, ca fii ai lui Dumnezeu. În sfârșit, Dumnezeu cheamă la o stare deosebită de viață: să ne dăruim pe noi înșine în viața de căsătorie, în cea a preoției sau a vieții consacrate. Sunt moduri diferite de a realiza proiectul lui Dumnezeu, cel pe care El îl are cu fiecare dintre noi, care este mereu un plan de iubire. Dumnezeu cheamă mereu. Și bucuria cea mai mare pentru fiecare credincios este să răspundă la această chemare, să se ofere în întregime pe sine însuși în slujba lui Dumnezeu și a fraților.
Frați și surori, în fața chemării Domnului, care poate să vină la noi în mii de moduri chiar prin persoane, evenimente fericite și triste, uneori atitudinea noastră poate să fie de refuz – „Nu… Mi-e frică…” -, refuz pentru că ea ni se pare în contrast cu aspirațiile noastre; precum și frica, pentru că o considerăm prea angajantă și incomodă: „Oh, nu voi reuși, mai bine nu, mai bine o viață mai liniștită… Dumnezeu acolo, eu aici”. Însă chemarea lui Dumnezeu este iubire, trebuie să încercăm să găsim iubirea care este în spatele oricărei chemări, și se răspunde la ea numai cu iubirea. Acesta este limbajul: răspunsul la o chemare care vine din iubire este numai iubirea. La început există o întâlnire, ba chiar există întâlnirea cu Isus, care ne vorbește despre Tatăl, ne face cunoscută iubirea Sa. Și atunci și în noi apare spontană dorința de a-l comunica persoanelor pe care le iubim: „Am întâlnit Iubirea”, „l-am întâlnit pe Mesia”, „l-am întâlnit pe Dumnezeu”, „l-am întâlnit pe Isus”, „am găsit sensul vieții mele”. Într-un cuvânt: „L-am găsit pe Dumnezeu”.
Fecioara Maria să ne ajute să facem din viața noastră o cântare de laudă adusă lui Dumnezeu, ca răspuns la chemarea Sa și ca împlinire umilă și bucuroasă a voinței Sale. Însă să nu uităm aceasta: pentru fiecare dintre noi, în viață, a existat un moment în care Dumnezeu s-a făcut prezent mai puternic, cu o chemare. Să nu uităm aceasta. Să mergem înapoi la acel moment, pentru ca amintirea acelui moment să ne reînnoiască mereu în întâlnirea cu Isus.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiți frați și surori,
Exprim apropierea mea de populațiile din insula Sulawesi, în Indonezia, lovită de un cutremur puternic. Mă rog pentru răposați, pentru cei răniți și pentru cei care au pierdut casa și locul de muncă. Domnul să îi mângâie și să susțină eforturile celor care se angajează să ducă ajutor. Să ne rugăm împreună pentru frații noștri din Sulawesi, precum și pentru victimele incidentului aerian petrecut sâmbăta trecută, tot în Indonezia. Bucură-te, Marie…
Astăzi în Italia se celebrează Ziua pentru aprofundarea și dezvoltarea dialogului dintre catolici și evrei. Mă bucur pentru această inițiativă care continuă de peste treizeci de ani și doresc ca să aducă roade îmbelșugate de fraternitate și de colaborare.
Mâine este o zi importantă: începe Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor. Anul acesta tema face referință la avertismentul lui Isus: „Rămâneți în iubirea Mea și veți aduce rod mult” (cf. In 15,5-9). Luni, 25 ianuarie, vom încheia cu celebrarea Vesperelor în Bazilica San Paolo fuori le mura, împreună cu reprezentanții celorlalte comunități creștine prezente la Roma. În aceste zile ne rugăm împreună pentru ca să se împlinească dorința lui Isus: „Ca toți să fie una” (In 17,21). Unitatea, care mereu este superioară conflictului.
Adresez salutul meu vouă care sunteți conectați prin mijloacele de comunicare socială. Urez tuturor o duminică frumoasă. Și vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine. Poftă bună și la revedere!
