Pr. Dumas de la Lourdes: Vulnerabilitatea onorată
11.02.2021, Roma (Catholica) - Ceea ce ține în viață ființele umane trece prin fapte, gesturi, cuvinte, gânduri pe care am putea fi tentați să le calificăm ca „minime”, „lucruri mici” pentru că țin de viața zilnică, de viața care este a tuturor: în realitate acolo se aprinde ceva imens, care transmite căldura prezenței lui Dumnezeu. Sunt formele multiple ale ocrotirii, dăruirii și îngrijirii pe care le face fiecare și poate să le facă pe parcursul fiecărei zi, afecte și legături bune care sunt încântări zilnice. Domnul este cel care trece pe acolo. Se întâmplă minunății ale vieții care este a tuturor: ca la Sanctuarul de la Lourdes, sân primitor pentru milioane de persoane mici față de care el are iubire și compasiune. În ziua de 11 februarie se celebrează Ziua Mondială a Bolnavului, comemorarea Sfintei Fecioare Maria de Lourdes. Cu ocazia acestei întâlniri dialoghează cu „L’Osservatore Romano” părintele Olivier Ribadeau Dumas, 59 de ani, rector al celebrului sanctuar marian, fost secretar general și purtător de cuvânt al Conferinței Episcopale Franceze.
– Actualmente cum este organizată primirea la Sanctuar?
– Sanctuarul este deschis de la 8 la 18, apoi este închis pentru că începe carantina. Pelerinii și bolnavii – în această perioadă circa 300-400 pe zi – pot să se spovedească, să se roage sub grotă, să participe la diferitele celebrări. Am redactat un regulament certificat de un birou medical: stabilește norme precise pentru a garanta siguranța sanitară în toate zonele sanctuarului, în care actualmente lucrează numai un grup de 330 de angajați.
– Ce inițiative ați programat pentru Ziua Mondială a Bolnavului, aniversare a primei apariții a Mariei lui Bernadette Subirous?
– Am prevăzut să celebrăm această zi importantă, instituită de Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea, cu „Journées de Lourdes”: astăzi și mâine se reunesc în prezență și online circa 850 de persoane implicate în moduri diferite în organizarea pelerinajelor; obiectivul este de a reflecta împreună asupra primirii, de a ne ruga și de a medita cuvântul lui Dumnezeu. În schimb, în ziua de 13, se va desfășura o întâlnire cu medicii și personalul sanitar: dorim să ilustrăm ceea ce a fost pus la punct pentru a găzdui în siguranță deplină pe bolnavi. Am organizat și o serată la grotă cu recitarea Rozariului și gestul reînnoit al apei: din moment ce nu mai este posibil să se facă baie în piscine, s-a stabilit că de acum înainte apa va fi vărsată în mâinile pelerinilor și bolnavilor, care vor putea să o bea sau să o folosească pentru a-și curăța mâinile și fața. Pandemia a impus diferite schimbări în organizarea zilelor și ne-a indus să trăim cu intensitate și profunzime și mai mare rugăciunea, funcțiunile religioase, îngrijirea persoanelor. Dorim să îi ajutăm pe toți să trăiască experiența compasiunii Domnului și a îngrijirii rezervate de el fiecărei creaturi.
– Citind intențiile de rugăciune trimise la Sanctuar, primind destăinuirile persoanelor, cum apare fața familiei umane în acest timp de pandemie?
– Există trei caracteristici constante pe care le-am putut întâlni. Prima este sentimentul de nesiguranță determinat de pandemie: pierderea rapidă a ceea ce se considera obținut și sigur provoacă pretutindeni suferință profundă, rătăcire, angoasă. În plus, milioane de ființe umane se descoperă vulnerabili pe neașteptate; nu se gândeau că sunt așa: este o surpriză dureroasă. În sfârșit: niciodată ca acum persoanele se tem de moarte, a lor și a celor dragi ai lor.
– Sanctuarul de la Lourdes, încă de la originile sale, cunoaște bine suferința umană și o primește în fiecare zi: cum poate instrui în acest timp dificil?
– Aici vulnerabilitatea nu trebuie să fie ascunsă nici nu este disprețuită așa cum în schimb se întâmplă adesea în lume: ea este onorată și îngrijită. Așadar, persoanele învață rapid să se arate mici și fragile fără a se rușina de asta. Și, ca „săracii în duh” despre care vorbește prima fericire, se pun în mâinile lui Dumnezeu renunțând să se încreadă în avere, în putere, în apariție, care nu asigură nimic. La Lourdes se experimentează în propriul trup că, atunci când totul devine nesigur, singurul drum sigur care trebuie parcurs este a ne încredința lui Dumnezeu, a ne pune încrederea în el. Precum și în Sfânta Fecioară Maria, care ca mamă iubitoare conduce pe fiecare la Fiul său. În același timp, se înțelege că moartea, atât de temută, nu este sfârșitul existenței, ci trecerea spre lumea lui agape a lui Dumnezeu, o lume care cu harul său putem începe s-o descoperim deja acum trăind fraternitatea, iubirea reciprocă: la Lourdes asta se întâmplă în fiecare zi pentru că ne îngrijim unii de alții și ne rugăm pentru toți. Și pentru cel care îndură suferințe din cauza numeroaselor conflicte prezente în lume: întreaga zi de sâmbătă este dedicată rugăciunii continue pentru pace.
– Așadar, se poate afirma că sanctuarul de la Lourdes este un semn al acelei lumi postpandemie mai drepte și fraterne dorită pe larg?
– Da. În acest timp se înmulțesc reflecțiile despre modul în care va trebui să fie lumea după această criză. Eu sunt convins că Lourdes este un semn al lumii dorite: pentru că aici se trăiesc deja îngrijirea celor mici, primirea necondiționată a fiecărei persoane, fraternitatea activă, compasiunea față de slăbiciune, descoperirea frumuseții fiecărei ființe umane, încredințarea încrezătoare față de Domnul, rugăciunea de mijlocire. Trebuie subliniat că ceea ce se experimentează la Lourdes nu este rezervat acestui loc: se poate trăi pretutindeni. În acest sens viața la sanctuar constituie o invitație, o chemare pentru toți bărbații și femeile de bunăvoință. Tocmai pentru că dorim ca viața fraternă și plină de compasiune experimentabilă aici să treacă granițele orașului nostru, în acest timp de pandemie am stabilit nu numai să potențăm recurgerea la mijloacele de comunicare, ci să trimitem și unii preoți și laici în diecezele franceze cu scopul de a propune timp de o săptămână spiritul sanctuarului nostru cu rugăciuni, reflecții, procesiuni, cateheze. Pentru noi, nu se poate renunța la dimensiunea misionară. Sunt convins că Lourdes poate ajuta la edificarea lumii post-pandemie indicând cum ar putea trăi familia umană și prețiozitatea fiecărei creaturi, care în ochii lui Dumnezeu este întotdeauna un tezaur de care să ne îngrijim. (material L’Osservatore Romano, tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro)
