Kirche in Not: Iată Irakul care îl așteaptă pe Papa Francisc
16.02.2021, Roma (Catholica) - Între 5 și 8 martie 2021, Papa Francisc va fi în vizită în Irak, prima a unui Pontif în țara lui Abraham și a uneia dintre comunitățile creștine cele mai vechi din lume. O țară marcată de războaie și conflicte sectare, care au avut comunitatea creștină obiect de discriminări, atacuri, atentate și persecuții. Ultima, cea mai violentă făcută de milițienii din Statul Islamic. În vederea acestei călătorii apostolice, fundația pontificală Kirche in Not a difuzat Dosarul „Creștinii în Irak”. Agenția SIR a publicat o sinteză a dosarului, tradusă de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro.
De la 5 la 8 martie, Papa Francisc va fi în vizită în Irak. Prima vizită a unui Pontif în țara lui Abraham și a uneia dintre cele mai vechi comunități creștine din lume. De fapt, în Irak sunt situate multe din episoadele relatate în Biblie: paradisul pământesc din Cartea Genezei, Turnul Babel, potopul lui Noe, locul de naștere a lui Abraham (Ur a caldeenilor), întâlnirea lui Iacob și Rahela, groapa leilor unde a fost aruncat Daniel, cuptorul aprins unde cei trei tineri iudei au fost aruncați de Nabucodonosor, rege al Babiloniei, evenimentele din cartea Esterei, activitatea profetică a lui Amos, Ezechiel. Papa Francisc, conform programului, va merge la Bagdad, Najaf, Ur, Mosul, Qaraqosh, Erbil.
Panorama țării. Republica Irak, capitala Bagdad, este împărțită în 19 provincii și este locuită de 40 de milioane de locuitori. Limbile oficiale sunt araba și kurda. Țara este pe al cincilea loc în lume prin resursele petrolifere. Islamul este religia preponderentă cu majoritate șiită și minoritate sunnită. Arabii sunt cea mai mare comunitate etnică (circa 75%). Etnia kurdă (circa 20%) trăiește îndeosebi în nord unde a dobândit autonomia cu Guvernul Regional Kurd (KRG) și unde mulți creștini au găsit refugiu. Restul de 5% compus, printre alții, din sabei, mandei, yazidi, circasi, turkmeni, shabak, asirieni. Toate localitățile din Câmpia Ninive, locuită tradițional de creștini, fac parte din teritoriile dezbătute din Irak, revendicate fie de KRG fie de guvernul central din Bagdad. Pentru moment acesta din urmă controlează zona.
Populația creștină din Irak. În 2003 (înainte de invazia SUA și căderea lui Saddam Hussein), creștinii erau 1.400.000 (6% din populație). În 2015, circa 300.000, în 2020, mai puțin de 300.000. Confesiunea creștină cea mai numeroasă este cea caldeeană catolică (67%), siro-catolicii sunt 6,5%. Sunt prezente și riturile armean, melchit și latin. Creștinii irakieni trăiesc îndeosebi la Bagdad, la Bassora (sud) și în nord, la Erbil, Dohuk, Sulaimaniah, Kirkuk și în provincia Ninive în a cărei Câmpie sunt multe orașe și sate creștine. Creștinii sunt indigeni de limbă aramaică.
Țintă chiar înainte de Isis. Exodul creștinilor irakieni pornește, îndeosebi, după 2003 și devine masiv în 2004 cu atacurile teroriste la adresa bisericilor din Bagdad și Mosul: duminică, 1 august 2004, șase biserici (la Bagdad și Mosul) sunt bombardate simultan. Alte atacuri au lovi alte 30 de biserici. Valuri de evacuați interni au ajuns în nord, zona sub controlul Guvernului Regional Kurd considerată mai sigură. După 2006, cu intensificarea atacurilor la adresa creștinilor la Bagdad și în alte orașe, un nou exod spre zone controlate de Guvernul Kurd. Iarăși atacuri în 2010.
Astfel se ajunge la 9 și 10 iunie 2014 când Mosul, al doilea oraș mai mare din Irak, cade în mâna Isis-ului. La 29 iunie 2014, așa-numitul Stat Islamic anunță oficial revenirea la Califat. La 18 iulie 2014, ultimii creștini părăsesc Mosul după ce au primit amenințări de la militanții Isis și trebuind „să aleagă” între: „convertirea la islam, moartea cu sabia în caz de neplată a Jizya, o taxă pro-capite pentru non musulmani, fuga”. La 6 august 2014, Isis invadează Câmpia Ninive constrângând circa 120.000 de creștini să fugă la Erbil și în zone aflate sub controlul kurd.
Temeri pentru siguranța creștinilor. Înfrângerea militară a Isis, la sfârșitul anului 2017, a îmbunătățit condițiile de viață ale creștinilor și ale altor minorități precum yazida, deși rămân temeri pentru siguranță din moment că mulți combatanți Isis nu au fost arestați și sunt în clandestinitate. Ceea ce preocupă în Câmpia Ninive sunt și milițiile șiite susținute de Iran care au ajutat la înfrângerea Isis-ului. Totuși, unii creștini le acuză de corupție și de încălcări ale drepturilor umane. În sfârșit, temeri și datorită intervențiilor turce în nordul Irakului îndreptate împotriva militanților partidului kurd PKK care ar lovi diferite minorități religioase între care creștini și yazidi. De la începutul anului 2020, cel puțin 25 de sate creștine din nordul țării au fost golite de populația lor.
A reconstrui pentru a rămâne sau a se întoarce. Emigrația dăunează diferitelor Biserici irakiene care luptă pentru a menține vii riturile lor în pofida diasporei credincioșilor – afirmă Alessandro Monteduro, director Kirche in Not Italia. A întări Bisericile locale și a permite credincioșilor să se întoarcă și să se stabilească acolo trece în mod necesar prin reconstruirea de infrastructuri esențiale, case, școli, grădinițe, biserici și săli parohiale, care încurajează viața comunitară prin puternice oportunități de muncă. Numai așa este posibil a bloca emigrația, în special a celor mai tineri. În Câmpia Ninive – Papa va fi la Qaraqosh la 7 martie – șomajul este o problemă gravă. Deși creștinii au mai multe probabilități față de alte grupuri să facă parte din clasa comercială sau profesională, îndură discriminări și amestecuri din partea milițiilor care controlează zona lor. Șomajul este deci al doilea motiv al emigrației în rândul tinerilor, deși mai puțin important decât temerile pentru siguranță”.
Angajarea lui Kirche in Not. Din 2014 până la sfârșitul lui 2020, binefăcătorii de la Kirche in Not au donat 48,23 milioane de euro pentru a garanta prezența creștină în Irak și, îndeosebi, în Câmpia Ninive. După înfrângerea lui Isis, explică Monteduro, „finanțările lui Kirche in Not s-au transformat din ajutoare de urgență în proiecte de reconstrucție și restructurare. Grație lui Kirche in Not principalele trei Biserici creștine din Câmpia Ninive (caldeeană, siro-catolică și siro-ortodoxă) au dat naștere Comitetului Ninive de Reconstrucție cu scopul de a facilita întoarcerea creștinilor la comunitățile lor de origine după Isis și de a le asigura lor și altor minorități protecție juridică și salvgardare a drepturilor umane fundamentale, îndeosebi cetățenia deplină”.
Astăzi proiectul simbol al acestei reconstrucții este Catedrala siro-catolică a Neprihănitei Zămisliri în orașul Qaraqosh, cunoscută și ca Baghdeda sau Al-Hamdaniya. Aici Papa Francisc, la 7 martie, va recita Angelus. Catedrala a fost grav vătămată de Isis care a făcut din ea un poligon de tragere. În 2016, când Isis a fugit, toate mobilierele, manuscrisele și cărțile de rugăciune rămase au fost incendiate de jihadiști în interiorul bisericii. Tavanul a fost vătămat de foc și de fum, iar turnul orologiului a fost dărâmat cu dinamită. Lucrările de restaurare și reconstrucție sunt practic terminate și Catedrala așteaptă să îl primească pe Pontif.
Speranța în Papa. Populația creștină își pune multă speranță în vizita Papei Francisc și în ceea ce privește tema respectării minorităților. Kirche in Not semnalează în dosar că „numeroase legi discriminează pe creștinii care trăiesc în teritoriul controlat de Bagdad”. Una dintre acestea este legea despre căsătorie: „este ilegal pentru bărbații creștini să ia în căsătorie femei musulmane, fără a se converti la islam”. Apoi este responsabilitatea părinților: „chiar dacă femeile creștine pot să ia în căsătorie bărbați musulmani, copiii trebuie să fie crescuți în credința islamică”. Nu este mai puțin îngrijorătoare tema convertirilor: „chiar dacă nu tehnic, pentru musulmani este practic ilegal să se convertească la creștinism. Se cunosc numeroase și bine documentate cazuri de musulmani care se convertesc în secret sau caută azil în străinătate după convertire. Un convertit la creștinism ar putea să fie urmărit conform legii irakiene împotriva blasfemiei, deși sunt mai mari probabilitățile să fie ucis de familie sau de militanți jihadiști locali. Probleme asemănătoare se referă și la cei care trăiesc sub controlul KRG.”
Semnale pozitive. Se înregistrează și semnale pozitive mai ales în domeniul dialogului între religii. În martie 2020, conducătorii religioși ai comunităților irakiene musulmană, yazidă și creștină au făcut o declarație comună pentru a evidenția coral angajarea lor în favoarea păcii și a arăta solidaritate față de victimele crimelor comise de așa-numitul Stat Islamic. În 2020, Crăciunul a fost declarat o festivitate oficială. În sfârșit, protestele irakiene de la sfârșitul anului 2019 și din 2020 împotriva corupției și reaua gestionare politică au evidențiat sfârșitul diviziunii sectare care a devastat țara timp de peste un deceniu. Conducătorii religioși catolici au afirmat că creștini, yazidi și alte minorități au fost admiși în mod deschis la mișcarea de protest. „Timp de mulți ani”, conclude Monteduro, „ne-am temut că ultimele rânduri din cartea despre prezența creștină în Irak au fost deja scrise. Astăzi, sperăm că am fost dezmințiți cu vizita Papei Francisc care deschide un nou capitol pentru creștinii din Mesopotamia.”
