Un nou Doctor în Teologie: pr. Marian Claudiu Bojor
19.02.2021, Cluj (Catholica) - După un fructuos și frumos drum, de formare spirituală și studiu, parcurs de-a lungul anilor la Cluj-Napoca și Roma, un preot al Eparhiei de Cluj-Gherla, fiu al Bisericii Greco-Catolice din România, pr. Marian Claudiu Bojor, a susținut marți, 16 februarie 2021, lucrarea de doctorat și a obținut, cu calificativul Magna Cum Laude, titlul de Doctor în Teologie. Titlul tezei de doctorat este „Per un rinnovato ministero pastorale della consolazione e della preghiera di esorcismo. Uno studio sulla prassi teologico pastorale nel cantiere italiano” (Pentru o reînnoire a slujirii pastorale de mângâiere și a rugăciunii de exorcizare. Un studiu despre practica teologică pastorală în câmpul pastoral italian) și, autorul ei o consideră „zămislită din dorința de a fi un simplu instrument în mâinile lui Dumnezeu, cu limitele și cu talanții pe care i-am primit”.
Oferind detalii despre acest parcurs spiritual, pr. Marian Bojor a mărturisit că avea în vedere două subiecte de dezvoltare a unei lucrări de doctorat: cel dintâi, „despre activitatea pastorală a Cardinalului Iuliu Hossu iar cel de-al doilea era în mod generic despre exorcizare. Am ales pe cel de-al doilea în urma sfatului primit de la prof. Relator al tezei mele de doctorat, don Paolo Asolan, actualmente conducător al Institutului Pastoral al Universității Lateranense, care are ca principiu universalitatea de care trebuie să dea dovadă un subiect de doctorat. Adică, ceea ce se scrie într-o parte a lumii să fie de folos în oricare colț al lumii.”
Astfel, a luat naștere teza de doctorat care constituie „un studiu care ia în considerare nu numai aspectul de exorcizare, de alungare a diavolului ci și cum se poate realiza într-un mod mai potrivit îngrijirea și însoțirea acestor persoane pe calea eliberării de sub puterea diavolului. O slujire care ia în calcul și prezența și ajutorul persoanelor care nu sunt hirotonite, care nu fac parte din cler. O slujire care se inspiră din spiritul genuin de reînnoire a celui de-al doilea Conciliu din Vatican, al textului scris de către părinții sinodali. Două aripi ale aceluiași unic minister care are în vedere calitatea de exorcist, oferită tuturor preoților parohi, cu o prevedere de a se găsi, pe viitor, un mod în care un credincios al Bisericii ar putea folosi această calitate de exorcizare în virtutea calităților primite prin Botez și Mir. O viziune în care se recuperează sensul eclezial al rugăciuni de exorcizare, un îndemn stăruitor al noului ritual de exorcizare, bineînțeles din ritul latin.”
„Pentru a deschide drumul credincioșilor spre această calitate s-a considerat și s-a recuperat lucrarea simbolico-liturgică a rugăciunii. O realitate care nu se poate reduce la un simplu imaginativ, deoarece este o realitate activă care se prezintă în mod imediat, la nivel afectiv, dar care contribuie într-un moment următor prin voința omului (termenul englez willness exprimă cel mai bine acest caracter al persoanei umane pentru că este dorință activă, dorință și voință) la concretizare mesajului transmis de simbol prin fapte. O slujire la nivel de parohie care are avantajul de a scurta timpii de intervenție, pentru că omul nu mai este nevoit să meargă de la o ușă la alta pentru a găsi răspunsul potrivit la nevoia lui și care să-l ajute în a-și găsi pacea și liniștea sufletească, sau chiar vindecarea”.
La obținerea titlului de Doctor în Teologie, moment de încununare a aprofundării „științei lui Dumnezeu”, pr. Marian Bojor se îndreaptă spre preoții și profesorii care i-au deschis, ca tânăr student, noi perspective de însușire și trăire a spiritualității catolice și i-au îndrumat părintește pașii. Mai întâi, își amintește cu recunoștință de profesorii de la Facultatea de Teologie, mai ales de pr. Emil Riti, cel care i-a fost „Părinte spiritual până ce a trecut la Cel pe care îl slujea, în 2006”. Apoi, de pr. dr. Roberto de Odorico, preot al Diecezei de Roma pe care l-a cunoscut în timpul primilor ani de studii la Roma. În plus, mărturisește: „ar fi atâția oameni de valoare cărora ar fi frumos să le pot mulțumi în acest moment, dar mulțumirile mele se vor transforma în rugăciune pentru bunăvoința și ajutorul pe care mi l-au dat”. Evocând amintirea Ierarhului său, de curând trecut la Domnul, îndreaptă „un ultim gând, în această scurtă prezentare, spre Preasfinția Sa episcop Florentin, care mi-a fost Părinte de-a lungul anilor de Seminar, dar și de preoție. A fost un părinte care m-a susținut, mi-a deschis mereu ușa când îl cercetam.”
