Papa Francisc: Cu diavolul nu se dialoghează niciodată
21.02.2021, Vatican (Catholica) - Credincioșii catolici de rit latin sunt în timpul Postului Mare, iar evanghelia din prima duminică a relatat ispitirea lui Isus în pustiu. La întâlnirea cu credincioșii pentru rugăciunea Îngerul Domnului, Papa Francisc a insistat pe faptul că „Isus nu dialoghează niciodată cu diavolul, niciodată”, dând în schimb răspunsuri din Scriptură; la fel trebuie să facem și noi, a subliniat el, evitând să intrăm în dialog. Iată textul integral al alocuțiunii papale, după traducerea făcută de pr. Mihai Pătrașcu și publicată pe Ercis.ro.
Iubiți frați și surori, bună ziua!
Miercurea trecută, cu ritul penitențial al cenușii, am început drumul Postului Mare. Astăzi, prima duminică din acest timp liturgic, Cuvântul lui Dumnezeu ne indică drumul pentru a trăi în manieră fructuoasă cele patruzeci de zile care conduc la celebrarea anuală a Paștelui. Este drumul parcurs de Isus, pe care Evanghelia, cu stilul esențial al lui Marcu, îl rezumă spunând că El, înainte de a-și începe predica, s-a retras timp de 40 de zile în pustiu, unde a fost ispitit de Satana (cf. 1,12-15). Evanghelistul subliniază că „Duhul l-a dus pe Isus în pustiu” (v. 12). Duhul Sfânt, coborât asupra Lui imediat după botezul primit de la Ioan în râul Iordan, același Duh acum îl determină să meargă în pustiu, pentru a-l înfrunta pe Ispititor, pentru a lupta împotriva diavolului. Întreaga existență a lui Isus este pusă sub semnul Duhului lui Dumnezeu, care îl însuflețește, îl inspiră, îl conduce.
Dar să ne gândim la pustiu. Să ne oprim un moment asupra acestui loc, natural și simbolic, așa de important în Biblie. Pustiul este locul unde Dumnezeu vorbește inimii omului și unde izvorăște răspunsul rugăciunii, adică pustiul singurătății; inima dezlipită de alte lucruri și singură, în acea singurătate, se deschide la Cuvântul lui Dumnezeu. Dar este și locul încercării și al ispitei, unde Ispititorul, profitând de fragilitatea și de nevoile umane, își insinuează glasul său mincinos, alternativ la cel al lui Dumnezeu, un glas alternativ care îți arată un alt drum, un alt drum de înșelare. Ispititorul seduce. De fapt, în timpul celor patruzeci de zile trăite de Isus în pustiu, începe „duelul” dintre Isus și diavol, care se va încheia cu Pătimirea și Crucea. Toată activitatea lui Cristos este o luptă împotriva Celui Rău în multiplele sale manifestări: vindecări de boli, exorcisme asupra celor posedați de diavol, iertare a păcatelor. După prima fază în care Isus demonstrează că vorbește și acționează cu puterea lui Dumnezeu, pare că diavolul câștigă, atunci când Fiul lui Dumnezeu este refuzat, abandonat și, în sfârșit, prins și condamnat la moarte. Pare că învingătorul este diavolul. În realitate, tocmai moartea era ultimul „pustiu” de străbătut pentru a-l înfrânge definitiv pe Satana și a ne elibera pe noi toți de puterea sa. Și astfel Isus a învins în pustiul morții pentru a învinge în Înviere.
În fiecare an, la începutul Postului Mare, această Evanghelie a ispitirilor lui Isus în pustiu ne amintește că viața creștinului, pe urmele Domnului, este o luptă împotriva duhului răului. Ne arată că Isus l-a înfruntat voluntar pe Ispititor și l-a învins; și în același timp ne amintește că diavolului îi este acordată posibilitatea de a acționa și asupra noastră cu ispitele. Trebuie să fim conștienți de prezența acestui dușman viclean, interesat de condamnarea noastră veșnică, de falimentul nostru, și să ne pregătim să ne apărăm de el și să îl combatem. Harul lui Dumnezeu ne asigură, cu credința, rugăciunea și pocăința, victoria asupra dușmanului. Însă eu aș vrea să subliniez un lucru: în ispitiri Isus nu dialoghează niciodată cu diavolul, niciodată. În viața Sa, Isus nu a făcut niciodată un dialog cu diavolul, niciodată. Ori îl alungă din cei posedați ori îl condamnă ori arată răutatea sa, însă niciodată un dialog. Și în pustiu pare că există un dialog pentru că diavolul îi face trei propuneri și Isus răspunde. Însă Isus nu răspunde cu cuvintele Sale; răspunde cu Cuvântul lui Dumnezeu, cu trei texte din Scriptură. Și așa trebuie să facem și noi toți. Atunci când se apropie seducătorul, începe să ne seducă: „Dar gândește-te la aceasta, fă aceea…” Ispita este de a dialoga cu el, așa cum a făcut Eva; și dacă noi intrăm în dialog cu diavolul vom fi înfrânți. Puneți-vă aceasta în cap și în inimă: cu diavolul nu se dialoghează niciodată, nu există dialog posibil. Numai Cuvântul lui Dumnezeu.
În timpul Postului Mare, Duhul Sfânt ne determină și pe noi, ca pe Isus, să intrăm în pustiu. Am văzut, nu este vorba de un loc fizic, ci de o dimensiune existențială în care să facem tăcere, să ascultăm Cuvântul lui Dumnezeu, „ca să se împlinească în noi adevărata convertire” (Rugăciunea zilei din Duminica I din Postul Mare B). Să nu ne fie frică de pustiu, să căutăm mai multe momente de rugăciune, de tăcere, pentru a intra în noi înșine. Să nu ne fie frică. Suntem chemați să mergem pe cărările lui Dumnezeu, reînnoind promisiunile de la Botezul nostru: să ne lepădăm de Satana, de toate faptele lui și de toată trufia lui. Dușmanul este la pândă acolo, fiți atenți. Dar să nu dialogăm niciodată cu el. Ne încredințăm mijlocirii materne a Fecioarei Maria.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiți frați și surori,
Adresez salutul meu cordial vouă tuturor, romani și pelerini. Îndeosebi, salut credincioșii polonezi. Astăzi gândul meu se îndreaptă spre Sanctuarul din Płock, în Polonia, unde în urmă cu nouăzeci de ani Domnul Isus s-a manifestat Sfintei Faustina Kowalska, încredințându-i un mesaj special al Milostivirii Divine. Prin Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea, acel mesaj a ajuns la întreaga lume, și nu este altul decât Evanghelia lui Isus Cristos, mort și înviat, care ne dăruiește milostivirea Tatălui. Să îi deschidem inima, spunând cu credință: „Isuse, mă încred în Tine”.
Salut tinerii și adulții din grupul Talita Kum din Parohia „San Giovanni dei Fiorentini” din Roma. Mulțumesc pentru prezența voastră! Și tot înainte cu bucurie în proiectele voastre de bine. Urez tuturor o duminică frumoasă: frumoasă, este soare, și o duminică bună! Și vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine. Poftă bună și la revedere!
Mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc!
Un cuvânt de suflet, de încurajare și de speranță. Ascultand acest îndemn, încercăm să ținem calea dreaptă către mântuire. Să ne trăiești Sf. Parinte!