Apariție editorială la 180 de la nașterea lui Iosif Vulcan: Panteon român
31.03.2021, Oradea (Catholica) - La împlinirea celor 180 de ani de la nașterea ilustrului cărturar Iosif Vulcan, la Editura Vremea, prin grija și strădania lui Cristian Bădiliță, a apărut volumul: „Panteon român – Iosif Vulcan”. Cartea are 320 de pagini, format 13×20, costul de achiziție de pe EdituraVremea.ro fiind de 32 de lei. Cuvântul înainte este semnat de PS Virgil Bercea, Episcop greco-catolic de Oradea, fiind publicat integral pe EGCO.ro, de unde preluăm câteva fragmente.
«La 31 martie 2021 se împlinesc 180 de ani de la nașterea lui Iosif Vulcan și îmi vin în minte cuvintele din Epistola către Evrei: „Aduceți-vă aminte de mai-marii voștri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviți cu luare aminte cum și-au încheiat viața și urmați-le credința”(Evrei 13,7) iar restituirea în volum a „Panteonului Român” ne invită să descoperim rădăcinile și pe marii, ca și pe mai modeștii creatori de bunuri culturale sau instituționale ai poporului român, pentru a lumina viața semenilor și a gândi în perspectivă. Am avut noi, aici prin Bihor, ca de altfel prin toate părțile locuite de români, personalități luminate, cu o gândire vie și cu o viziune profetică pentru neamul, limba și cultura poporului român. Mă gândesc aici la un Moise Dragoș cu a sa primă școală românească de la Oradea deschisă la 1784 sau la un Ignatie Darabant și al său prim „Suplex” din 1791 și, venind mai aproape pe firul istoriei, la un Samuil Vulcan cu al său Liceu din Beiuș înființat la 1828, pentru a ajunge la un Iosif Vulcan cu a sa Revistă Familia de la 1865.
„Făclia aprinsă” de acești profeți ai neamului, parafrazându-l pe Mircea Eliade, „nu a mai putut fi stinsă de atunci” ci a trecut din mână în mână prin Iosif Vulcan și apoi la Demetriu Radu și Valeriu Traian Frențiu și nu s-a mai stins pentru că ea a fost purtată peste generații de oameni de cultură cu probitate morală și cu adâncime spirituală, care au știut să îi conducă destinele dincolo de vicisitudinile istoriei. […] Iosif Vulcan face parte din familia „Vulcanilor”: tatăl său, preotul greco-catolic Nicolae Vulcan era nepot al Episcopului Samuil Vulcan, mare protector al corifeilor „Școlii Ardelene”. Acest mare Episcop român, Samuil, pe urmele vlădicului Petru Pavel Aron (1754) de la Blaj și a înaintașului său Moise Dragoș (1784), în 1828, a întemeiat liceul din Beiuș, s-a învrednicit a fi un mare mecenat la dezvoltarea culturii românilor ardeleni și a creat la Oradea „un fel de academie, cea dintâi academie de studii privitoare la trecutul românesc” introducând literele latine in scriere. […]
Avea doar 24 de ani când, la Pesta, în 1865, unde studia dreptul, are ideea de a înființa o publicație menită să slujească națiunea română din Imperiul Habsburgic în aspirațiile sale patriotice și culturale, gând ce a rodit sub numele „Familia”, „foaie enciclopedică și beletristică cu ilustrațiuni”, o revistă care avea să devină cea mai importantă instituție de cultură în plan revuistic pentru românii din Transilvania, dar, foarte curând, și o revistă citită și de românii din Țară. Timp de peste 40 de ani, între 1865 și 1906, Iosif Vulcan a pus la temelia acestui adevărat for cultural și spiritual, toate darurile sufletești, intelectuale, morale cu care a fost înzestrat pentru a asigura continuitatea acestei lucrări de admirabilă folosință pentru neamul său, număr de număr, cu o energie și o voință prin care „Familia” s-a constituit în destin personal și, deopotrivă, în bun de patrimoniu cultural național. Număr de număr, „Familia” oferea primele sale pagini portretizării fondatorilor de cultură și de istorie care și-au câștigat un nume de bună memorie în istoria românilor. Aceste portrete au fost adunate de Vulcan într-un volum intitulat „Panteonul românesc”.»
