A trecut la Domnul Cardinalul Cassidy
10.04.2021, Vatican (Catholica) - Cardinalul australian Edward Idris Cassidy, președinte emerit al Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unității Creștinilor, a murit la ora 13.00 (ora locală), astăzi, 10 aprilie, la Newcastle, la vârsta de 96 de ani. Născut la Sydney, la 6 iulie 1924, a fost hirotonit preot la 23 iulie 1949. A fost numit Arhiepiscop cu titlul personal, titular de Amanzia, la 27 octombrie 1970, fiind numit în același timp substitut al Secretariatului de Stat pentru Probleme Generale, funcție ocupată până la 12 decembrie 1989, când a ajuns președinte al Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unității Creștinilor. La 3 martie 2001 a devenit președinte emerit. Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea, în Consistoriul din 28 iunie 1991, l-a creat Cardinal, încredințându-i diaconia „Santa Maria in Via Lata”, ridicată după aceea „pro hac vice” la titlu prezbiteral la 26 februarie 2002.
Născut din părinți necatolici – Harold George Cassidy și Dorothy May Phillips -, a cunoscut dezbinarea familiei sale când avea doar doi ani. Mama l-a luat cu ea pe fratele cel mai mic, Douglas, recăsătorindu-se și având alți patru copii, în timp ce Edward a fost încredințat bunicilor săi după tată, Edward și Mary Jane „Nana”. Botezat în Biserica Angliei, bunica sa a făcut însă să fie primit în Biserica Catolică și, așa cum era obiceiul pe atunci, a fost botezat din nou în biserica „Sfântul Ioan Botezătorul” la Gulgong. După primele studii, din 1931, la școala conventului Saint Patrick din Bondi, bunicii l-au dus la Pubchbowl înscriindu-l la școala publică. După ce a primit Prima Împărtășanie, în 1936 și-a completat educația primară la școala publică Bakkstown. Însă a abandonat studiile în 1939 pentru a lucra și a se întreține economic după moartea bunicului, intrând în administrația statală din New South Wales. Timp de circa trei luni a lucrat la ministerul transporturilor și al viabilității.
Descurajat să devină preot, cu toate că și-a manifestat cu entuziasm vocația încă de foarte tânăr, datorită situației familiale complexe, a găsit după aceea în Arhiepiscopul de Sydney, Mons. Norman Thomas Gilroy, un punct de referință spirituală. Așadar, în februarie 1943 a început să frecventeze seminarul „Santa Colomba” din Springwood, în timp ce începând de anul următor a intrat în comunitatea colegiului „Sfântul Patriciu”, la Manly, completându-și studiile. Hirotonit preot în 1949, în Catedrala „Saint Mary” din Sydney, chiar de Arhiepiscopul Gilroy devenit între timp Cardinal, împreună cu el a primit hirotonirea și viitorul Cardinal Edward Bede Clancy, decedat în 2014. Cassidy a celebrat după aceea prima Liturghie în biserica din Cogee, unde a fost înmormântată bunica ce l-a crescut. Tocmai prin hirotonirea sa sacerdotală s-a apropiat și de părinții care deveniseră catolici.
Din 1950 până în 1952 a slujit ca vicar în parohia din Yenda, în Dieceza de Wagga Wagga. La 1 septembrie 1952 a început – la cererea Episcopului de Wagga Wagga, Mons. Francis Henschke – studiile de drept canonic la Universitatea Pontificală Lateran obținând, în 1955, doctoratul cu nota maximă, cu un studiu istoric și juridic despre figura ecleziastică a delegatului apostolic. Din 1953 a început să frecventeze și Academia Pontificală Ecleziastică și, la încheierea cursurilor, a obținut diploma, intrând astfel în serviciul diplomatic al Sfântului Scaun. Prima sa funcție a fost la inter-Nunțiatura Apostolică din India (1955-1962). După aceea a petrecut cinci ani, din 1962 până în 1967, la Nunțiatura Apostolică din Dublin, în Irlanda; doi ani în El Salvador (1967-1969) și unul în Argentina, începând cu Crăciunul din 1969.
Numit în 1970 pro-Nunțiu Apostolic în Taiwan, a primit hirotonirea episcopală de la Cardinalul Jean-Marie Villot, secretar de stat, în capela Universității Pontificale Urbaniana. Co-consacratori au fost Arhiepiscopul Giovanni Benelli, substitut la Secretariatul de Stat, și Mons. Matthew Beovich, Arhiepiscop de Adelaide. „Fortitudo mea Dominus” a fost motoul său episcopal. La 31 ianuarie 1973 i-a fost conferită funcția de prim pro-Nunțiu Apostolic în Bangladesh, țară care de puțin timp obținuse independența, și de delegat apostolic în Birmania, Myanmarul de astăzi. La 25 martie 1979 a fost numit delegat apostolic în Africa de Sud și pro-Nunțiu în Lesotho, funcții îndeplinite până pe 6 noiembrie 1984, când, tot în calitate de pro-Nunțiu Apostolic, a fost transferat în Olanda.
În 1988 a fost numit substitut la Secretariatul de Stat pentru Probleme Generale, funcție ocupată până la sfârșitul anului 1989, când a fost numit să prezideze Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unității Creștinilor. A desfășurat această slujire ecumenică până în martie 2001 și, în acest rol, la 31 octombrie 1999, a semnat la Aachen, în Republica Federală Germania, Declarația Comună despre Doctrina Justificării împreună cu Christian Krause, președinte al Federației Luterane Mondiale. În 1990 a participat la a opta Adunare Ordinară a Sinodului Episcopilor despre formarea preoților.
Creat Cardinal diacon în 1991, în același an a luat parte la Adunarea Specială pentru Europa a Sinodului Episcopilor. Datorită rolului său, a participat după aceea și la Adunarea Specială pentru Africa și la a noua Adunare Ordinară (dedicată vieții consacrate) în 1994, la Adunarea Specială pentru Liban în 1995, la Adunarea Specială pentru America în 1997, la Adunarea Specială pentru Asia în 1998. În același an a fost președinte delegat la Adunarea Specială pentru Oceania. După aceea, în 1999 a participat și la a doua Adunare Specială pentru Europa a Sinodului Episcopilor, având apoi un rol de prim plan în celebrările ecumenice în cadrul Jubileului Anului 2000. În 1996 a fost trimis special al Papei în Ucraina la celebrările pentru al patrulea centenar al Unirii de la Brest și a celor 350 de ani de la Unirea de la Uzhorod. În 2000 l-a reprezentat pe Pontif la celebrările care au celebrat cei o mie de ani ai creștinismului din Islanda.
În 2001 s-a întors în Australia. Și cu bucurie deosebită a fost trimis special al Papei la celebrarea pentru redeschiderea Catedralei „Saint Patrick” din Parramatta, la 29 noiembrie 2003. În 2005 a publicat cartea „Redescoperind Vatican II – Ecumenismul și dialogul interreligios”, la 40 de ani de la declarația conciliară Nostra aetate. În timpul călătoriei în Australia, pentru Ziua Mondială a Tineretului, Papa Benedict al XVI-lea a invitat la rugăciune pentru Cardinalul Cassidy, internat la spitalul privat Saint Vincent din Sydney. În 2009 i-a apărut volumul „Anii mei în slujba Vaticanului”. În Curia Romană a fost membru al Congregațiilor pentru Bisericile Răsăritene, pentru Doctrina Credinței, pentru Cultul Divin și Disciplina Sacramentelor, pentru Episcopi, pentru Evanghelizarea Popoarelor; al Consiliului Pontifical pentru Dialogul Interreligios; al Consiliului Special pentru Liban din Secretariatul General al Sinodului Episcopilor. (material L’Osservatore Romano, tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro)
