Papa Francisc: Biserica, maestră de rugăciune
14.04.2021, Vatican (Catholica) - Respirația credinței este rugăciunea, a spus Papa Francisc astăzi, la cateheza susținută în cadrul audienței generale, în seria amplă dedicată rugăciunii. „Creștem în credință tot atât cât învățăm să ne rugăm”, a continuat el. „După anumite întâmplări ale vieții, ne dăm seama că fără credință nu am fi putut să reușim și că rugăciunea a fost forța noastră. Nu numai rugăciunea personală, ci și cea a fraților și surorilor, și a comunității care ne-a însoțit și ne-a susținut, a oamenilor care ne cunosc, a oamenilor cărora le cerem să se roage pentru noi.”
Pontiful se apropie de 30 de cateheze dedicate rugăciunii, astăzi vorbind despre Biserică, văzută ca „o mare școală de rugăciune”. A pornit de la familie, unde cei mai mulți au învățat „să silabisească primele rugăciuni”, trecând apoi la parohie, în care liturgia și rugăciunea comunitară dau ritmul. „Haina credinței nu este țeapănă, se dezvoltă cu noi; nu este rigidă, crește, chiar și prin momente de criză și învieri; mai mult, nu se poate crește fără momente de criză, deoarece criza te face să crești: este un mod necesar pentru a crește intrarea în criză.” A evidențiat existența unor persoane și grupuri dedicate în mod special rugăciunii. „Sunt comunități de rugăciune care iradiază spiritualitate. Sunt mici oaze în care se împărtășește o rugăciune intensă și se construiește zi de zi comuniunea fraternă. Sunt celule vitale, nu numai pentru țesutul eclezial, ci pentru societatea însăși.”
Sfântul Părinte a atras atenția că cel rău luptă împotriva Bisericii atacând rugăciunea. „De exemplu, vedem aceasta în anumite grupuri care se pun în acord pentru a duce înainte reforme ecleziale, schimbări în viața Bisericii… Sunt toate organizațiile, sunt media care îi informează pe toți… Însă rugăciunea nu se vede, nu se face rugăciune. […] Rugăciunea este aceea care deschide ușa pentru Duhul Sfânt, care este cel care inspiră pentru a merge înainte. Schimbările în Biserică fără rugăciune nu sunt schimbări de Biserică, sunt schimbări de grup. Și când dușmanul – așa cum spus – vrea să lupte împotriva Bisericii, o face înainte de toate încercând să sece izvoarele sale, împiedicând-o să se roage.” Amintind de întrebarea lui Isus: „Când va veni Fiul Omului, va găsi oare credință pe pământ?” a continuat: „Sau va găsi numai organizații, ca un grup de ‘întreprinzători ai credinței’, toți organizați bine, care fac din binefacere, atâtea lucruri…, sau va găsi credință?”
Lampa credinței, a explicat Papa, „va fi mereu aprinsă pe pământ atât timp cât va exista untdelemnul rugăciunii. Lampa adevăratei credințe a Bisericii va fi mereu aprinsă pe pământ atât timp cât va exista untdelemnul rugăciunii. Este ceea ce duce înainte credința și duce înainte sărmana noastră viață, slabă, păcătoasă, însă rugăciunea o duce înainte cu siguranță.” Și, ca în alte rânduri, a propus mai multe întrebări pe care să ni le punem: „Mă rog? Ne rugăm? Cum mă rog? Ca niște papagali sau mă rog cu inima? Cum mă rog? Mă rog sigur că sunt în Biserică și mă rog cu Biserica, sau mă rog un pic după ideile mele și fac ca ideile mele să devină rugăciune? Aceasta este o rugăciune păgână, nu creștină.” A încheiat spunând că misiunea esențială a Bisericii este să se roage și să educe la rugăciune. „Să transmită din generație în generație lampa rugăciunii cu untdelemnul rugăciunii. Lampa credinței care luminează, care aranjează lucrurile cu adevărat așa cum sunt, dar care poate merge înainte numai cu untdelemnul rugăciunii. […] Fără lumina acestei lămpi, nu am putea vedea drumul pentru a evangheliza, mai mult, nu am putea vedea drumul pentru a crede bine; nu am putea vedea fețele fraților de care să ne apropiem și pe care să îi slujim; nu am putea lumina camera unde să ne întâlnim în comunitate.”
