Papa Francisc: Rugăciunea vocală
21.04.2021, Vatican (Catholica) - Nu trebuie să disprețuim rugăciunea vocală, a spus Papa Francisc astăzi, la a 30-a cateheză din seria dedicată rugăciunii. A avertizat să nu considerăm acest tip ca fiind „pentru copii, pentru oamenii neștiutori”, în timp ce alegem „rugăciune mentală, meditația, golul interior pentru ca să vină Dumnezeu”. „Nu trebuie căzut în mândria de a disprețui rugăciunea vocală”, a spus el. „Este rugăciunea celor simpli, aceea pe care ne-a învățat-o Isus: Tatăl nostru, care ești în ceruri… Cuvintele pe care le rostim ne iau de mână; în unele momente redau gustul, trezesc chiar și cea mai somnoroasă dintre inimi; trezesc sentimente ale căror amintire am pierdut-o și ne duc de mână spre experiența lui Dumnezeu.”
Audiența generală de miercuri, 21 aprilie 2021, a avut loc tot din biblioteca Palatului Apostolic, datorită condițiilor de pandemie. Pontiful a vorbit la începutul catehezei despre puterea cuvintelor, spunând despre ele că „sunt creaturi ale noastre, însă sunt și mamele noastre, și într-o oarecare măsură ne plăsmuiesc. […] Cuvintele se nasc din sentimente, însă există și drumul invers: acela prin care cuvintele modelează sentimentele.” A subliniat că în Scriptură găsim „cuvinte adesea îndrăznețe”, unele „foarte dure”, dar care totuși „aparțin realității umane și au ajuns în matca Sfintelor Scripturi. Sunt acolo pentru a ne da mărturie că, dacă în fața violenței nu ar exista cuvintele, pentru a face inofensive sentimentele rele, pentru a le canaliza în așa fel încât să nu dăuneze, lumea ar fi complet scufundată.”
De aici, a continuat el, „prima rugăciune umană este întotdeauna o recitare vocală. Cele dintâi se mișcă mereu buzele. Deși toți știm că a ne ruga nu înseamnă a repeta cuvinte, totuși rugăciunea vocală este cea mai sigură și este mereu posibil să o exercităm.” A citat Catehismul Bisericii Catolice care pe aceeași linie afirmă: „Rugăciunea vocală este o componentă indispensabilă a vieții creștine”. S-a oprit la bătrânii care, prezenți în biserică și cu probleme cu auzul, recită rugăciunile nu în taină ci cu jumătate de voce. „Acea rugăciune nu tulbură tăcerea, ci mărturisește fidelitatea față de obligația rugăciunii, practicată toată viața, fără a înceta vreodată. Acești oameni cu rugăciune umilă sunt adesea marii mijlocitori din parohii: sunt stejarii care din an în an își lărgesc ramurile, pentru a oferi umbră unui număr mai mare de persoane.”
La final, Papa Francisc s-a oprit la istoria pelerinului rus, „o carte la îndemâna tuturor”, invitând la lectura ei. A amintit rugăciunea repetată de acesta: „Isuse, Cristoase, Fiul lui Dumnezeu, Doamne, ai milă de noi, păcătoșii!” Și a continuat: „Repeta numai Atât. Dacă vor veni haruri în viața sa, dacă rugăciunea va deveni într-o zi foarte caldă așa încât să se perceapă prezența Împărăției aici în mijlocul nostru, dacă privirea sa se va transforma până când va fi ca aceea a unui copil, este pentru că a insistat în recitarea unei simple invocații creștine. La sfârșit, ea devine parte a respirației sale.”
