Relicvariul cu moaștele Cardinalului Iuliu Hossu la Catedrala din Cluj
03.06.2021, Cluj (Catholica) - În după-amiaza zilei de 2 iunie 2021 – sărbătoarea Fericiților Episcopi martiri greco-catolici români, Preasfinția Sa Claudiu, Episcopul de Cluj-Gherla a însoțit, și în Catedrala episcopală din Cluj-Napoca (după ce dimineață a fost în biserica parohială din cart. clujean Grigorescu), relicvariul cu moaștele Fericitului Iuliu Hossu, Episcop de Gherla și de Cluj-Gherla (1917-1970), primul Cardinal al neamului românesc, martir pentru credință.
După intrarea în procesiune, în mod solemn, cu moaștele, a Ierarhului însoțit de Vicarul general, de preoți și diaconi, Preasfinția Sa a depus relicvariul, cu venerație, în fața Sfântului Altar, în vreme ce în strana bisericii Surori ale Ordinului „Sfântului Vasile cel Mare” și studenți ai Seminarului Teologic eparhial au cântat Imnul Martirilor. Ierarhul a rostit apoi Rugăciunea către Fericiții Episcopi martiri: „Stăpâne, Doamne, Dumnezeul nostru, care le-ai dăruit Fericiților Episcopi martiri Valeriu Traian Frențiu, Vasile Aftenie, Ioan Suciu, Tit Liviu Chinezu, Ioan Bălan, Alexandru Rusu și Iuliu Hossu, puterea să mărturisească prezența vie a iubirii Tale în timpul prigoanei împotriva credinței, prin mijlocirea lor dăruiește-ne harul pe care îl dorim… Că Ție Ți se cuvine a ne mântui pe noi și Ție mărire înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.”
La aceste momente au asistat și credincioși, între care strănepotul Cardinalului, ing. Iuliu Hossu cu soția sa, Elena. Prezența spirituală a Arhiereului – care între 1930-1948 a celebrat Sfinte Liturghii și a cuvântat de nenumărate ori din amvonul acestei catedrale – a însoțit programul întregii seri: Sfântul Rozariu urmat de Sfânta Liturghie celebrată de pr. Anton Crișan, și apoi, un program săptămânal care a debutat în această zi: cateheza biblică susținută de pr. Marcelin Rotaru, profesor la Institutul Teologic clujean.
„Suntem astăzi într-o mare sărbătoare, mai mare decât probabil ne imaginăm noi”, a spus Preasfințitul Claudiu. „Este doar al doilea an în care celebrăm sărbătoarea de poruncă în care cinstim pe Fericiții Episcopi martiri. Ascultând imnul Episcopilor martiri [care s-a cântat pe Câmpia Libertății din Blaj în prezența Sfântului Părinte] și profunzimea cuvintelor, mi-am adus aminte că vocația mea și, de fapt, a multora dintre noi, are o legătură cu Episcopii martiri. Țin minte că am asistat, la București, la o conferință despre suferința lor, care a fost organizată de Biserica noastră și acel moment a fost crucial: începând din acea clipă m-am îndreptat ferm înspre preoție. De aceea, aș putea spune că simt această sărbătoare ca pe o sărbătoare personală și, sunt convins că fiecare dintre noi se împărtășește din bogăția de haruri care se coboară peste Biserica noastră prin mijlocirea Fericiților Episcopi martiri.”
„Biserica noastră «în veci, va dăinui», așa cum am cântat, fiindcă stă pe «stânca lui Petru» și are la temelie sângele martirilor. Stă pe aceste șapte coloane cel puțin [nn. cei șapte Fericiți Episcopi martiri greco-catolici], mari, și pe multe alte coloane, pe care nu le cunoaștem, formate din preoți și din familiile lor, călugări, călugărițe, credincioși care și-au pus viața chezășie pentru credința lor. Și, putem să ne gândim la ei cu un sentiment vag de nostalgie, aducându-ne aminte doar de suferințele lor și de ceea ce a fost înainte de 1948, și de ce a urmat după 1948, și, poate, cu un sentiment de frustrare, sau cu resentimente pentru suferința lor; sau, putem să ne aducem aminte să îi sărbătorim ca și fericiți! Să nu ne gândim la ei ca la Episcopii care au murit și, cumva, și-au încheiat viața lor pe pământ năpăstuiți, chinuiți, uciși. Ci, să avem conștiința că acel moment, al morții, nu a fost decât începutul misiunii lor.”
„Câți oameni, astăzi, caută fericirea în maniere atât de departe de adevărata fericire, găsind de fapt surogate de fericire. În viața celor șapte Episcopi martiri, pe de altă parte, vedem ce înseamnă adevărata fericire. Ei ne invită să ne trăim viața cu pace, liniște, seninătate, dar știind că scopul nostru nu e pe acest pământ, că nu suntem făcuți pentru această viață trecătoare. Fericiții episcopi ne revelează un orizont pe care îl pierdem de multe ori din vedere. Și, înțelegem de ce nu avem voie să facem compromisuri, de ce cuvintele «credința noastră este viața noastră!» [nn. răspunsul Episcopului Iuliu Hossu la repetatele propuneri de a-și lepăda credința], sunt cuvinte care trebuie să lumineze viața noastră, a fiecăruia. Chiar dacă nu suntem chemați să dăm mărturie cu prețul vieții, într-un fel sau altul trebuie să îl mărturisim pe Cristos acolo unde suntem, așa cum suntem. Trebuie să îl mărturisim și să fim convinși că viața aceasta este efemeră. Și, că e o mare ispită să cedăm în fața aparentelor puteri din această lume, când noi ținem de Stăpânul a toate, de Stăpânul Cerului și al Universului.”
„Cu viața și calea noastră atingem crucea, ne aflăm sub semnul crucii, este adevărat și va fi adevărat pentru orice om care se naște. Va fi suferință și va fi durere în viața noastră pe acest pământ. […] Spunea Sfântul Padre Pio: «niciodată Cristos nu este fără cruce și nici crucea nu este fără Cristos». Atunci când simțim mai mult, mai tare, mai greu, semnul crucii în viața noastră, să știm că Isus este prezent lângă noi. Să nu disperăm, să nu abandonăm, să nu negociem, să nu renunțăm la principiile noastre creștine, să știm întotdeauna, mai ales când ne este greu, când suntem încercați, să privim înspre exemplul Episcopilor noștri martiri. Credința noastră este viața noastră! Cristos a Înviat!”
După acest moment de încurajare și îndemn de întărire în credință, pr. Daniel Avram a făcut o scurtă prezentare a albumului „Mică Romă, Papa te salută!” editat la Blaj, la Editura „Buna Vestire”, cu sprijinul Asociației Ecomunio-Lumina Evangheliei, menționând că „această carte cuprinde, pe lângă fotografii și cuvântul de învățătură al Papei Francisc, cuvântul de mulțumire din partea Arhiepiscopului Major, Cardinal Lucian, toate cuvântările care s-au rostit în acea zi memorabilă, și, de asemenea, o sinteză foarte frumoasă a vieții fiecăruia dintre cei șapte Episcopi martiri, închisorile prin care au trecut, domiciliile obligatorii, felul în care și-au dat viața pentru credință și pentru Biserică. Este o carte care trezește, nu neapărat o nostalgie în inima noastră, ci reaprinde focul pe care l-am simțit cu toții, cei care am participat în acele zile la vizita Sfântului Părinte la Blaj: focul credinței, al bucuriei întâlnirii, a faptului că am fost acolo împreună cu Sfântul Părinte și cu Episcopii noștri martiri care, cu siguranță, ne păstrează în inima lor.”
Pr. Anton a mulțumit Preasfinției Sale pentru marele dar spiritual al acestei zile și a invitat la venerarea sfintelor moaște. Fiecare a luat câte o iconiță cu Fericiții Episcopi martiri. Credincioșii au fost invitați să facă „Rugăciunea către Fericiții Episcopi martiri” rostită de PS Claudiu după procesiunea intrării în catedrală și care se regăsește pe verso la iconița primită. Este rugăciunea stabilită de Biserică prin care se pot cere haruri speciale, iar dacă aceste haruri vor fi dobândite, cu mărturia celor care le-au primit, se poate trece la canonizarea Episcopilor martiri. Pe iconița cu chipurile Fericiților Episcopi este specificat: „Pentru haruri primite anunțați Postulatura celor 7 Episcopi martiri români greco-catolici, Piața 1848 nr. 11, 515400, Blaj (RO)„. Apropiindu-se de relicvariu, cei prezenți au venerat pe rând moaștele, au adresat, fiecare, propriile gânduri și au depus cererile lor în fața Cardinalului, a tuturor celor șapte Fericiți Episcopi martiri și, prin aceștia, în fața Tronului lui Dumnezeu.
