Beatificarea sr. Maria Laura Mainetti la Chiavenna
06.06.2021, Roma (Catholica) - Uciderea sr. Maria Laura Mainetti săvârșită de trei tinere din Chiavenna, seara târziu, în ziua de 6 iunie 2000, a devenit în zilele următoare una din temele mai mult discutate și dezbătute în toate mass-media naționale. La 21 de ani distanță, călugărița a fost beatificată duminică, 6 iunie 2021, la Chiavenna, de Cardinalul Marcello Semeraro, reprezentându-l pe Papa Francisc.
Cele trei tinere făceau parte dintr-o celulă satanistă din zonă și, așa cum a fost reafirmat în mijloacele de comunicare și apoi constat pe baza mărturisirilor făcute în cadrul judiciar, au ales-o pe slujitoarea lui Dumnezeu ca victimă de jertfă. Pentru a justifica acțiunea lor ucigașă au adus ca motivații, în afară de intenția satanistă, și golul existențelor lor și necesitatea de a învinge plictiseala de care erau dominate. În privința sorei Maria Laura Mainetti, s-a vorbit imediat despre moartea sa ca de un adevărat martiriu, voce care s-a afirmat cu tot mai mare convingere, primind numeroase confirmări treptat ce ieșeau la iveală amănunte mai mari și documentare despre viața sa, despre activitatea sa educativă și de asistență, și mai ales despre motivațiile imediate, prevalent cu caracter religios, care au provocat uciderea ei.
A zecea fiică a lui Stefano Mainetti și Marcellina Gusmaroli, slujitoarea lui Dumnezeu a văzut lumina zilei la Colico, actualmente în provincia Lecco și în Dieceza de Como, la 20 august 1939 și a fost dusă după două zile la izvorul baptismal, unde i-au fost date numele de Teresa Elsa. Rămasă orfană de mamă la câteva zile după naștere, a fost crescută și educată din punct de vedere uman și creștin de a doua soție a tatălui, frecventând viața parohială și primind la 13 octombrie 1948 sacramentul Mirului din mâinile episcopului de Como, Felice Bonomini. În septembrie 1950 a fost acceptat ca mică aspirantă printre Fiicele Crucii în casa „Laura Sanvitale” din Parma, unde a frecventat după aceea școala medie și institutul pedagogic, aprofundând și formarea sa creștină și formând tot mai mult o alegere precisă pentru viitorul său, orientat în mod hotărât spre viața călugărească.
Primul pas a fost făcut la 22 august 1957 cu intrarea în postulandat la casa provincială a Fiicelor Crucii din Roma, urmat la 11 februarie 1958 de îmbrăcarea hainei călugărești și de începutul noviciatului cu noul nume de sora Maria Laura. Voturile călugărești temporare au fost făcute anul următor, la 15 august 1958. După ce a terminat studiile cu licența în pedagogie în 1960, a fost angajată ca educatoare și învățătoare din 1960 până în 1962 la Vasto (Chieti), din 1962 până în 1963 la Roma și din 1963 până în 1969 la Chiarvenna (Sondrio), unde la 25 august a făcut voturile perpetue. Alte ocupații de învățământ și de angajare formativă i-au fost încredințate iarăși la Roma din 1969 până în 1973, la Chiavenna din 1973 până în 1979, la Parma din 1979 până în 1984 și din nou din 1984 până la moarte la Chiavenna, unde la activitatea didactică a alăturat activitatea de educatoare în căminul pentru studente gestionat de surori și din 1987 de superioară a comunității călugărești a Fiicelor Crucii.
În toți acești ani slujitoarea lui Dumnezeu a păstrat mereu o vie alipire de rugăciune și a demonstrat iubire și înțelegere fie față de surori, fie față de tinerele încredințate îngrijirilor sale didactice și formative, privilegiind între ele pe cele care aveau mai mare nevoie din punct de vedere material și moral. Multe recurgeau la sfatul ei, găsind în ea înțelegere și îndemn la curaj și la speranță. A reușit în multe cazuri să rezolve situații dificile și de suferință gravă, aprofundând tot mai mult itinerarul său spiritual ca adevărată „fiică a crucii”.
Evenimentul care a pus capăt vieții sale a avut loc în seara zilei de 6 iunie 2000. Trei tinere, adepte ale practicilor sataniste și în căutarea unei călugărițe pe care să o jertfească dumnezeului răului, s-au gândit la slujitoarea lui Dumnezeu ca victima cea mai potrivită. Una dintre ele, prefăcându-se că este însărcinată și hotărâtă de acum să avorteze, a cerut urgent o întâlnire cu ea, care a mers la întâlnire însă nu fără a fi luat precauții prudente. Atrasă în mod viclean pe stradă întunecată și solitară din Chiavenna, sr. Maria Laura a fost în mod barbar lovită mortal de cele trei tinere cu lovituri de piatră și cu numeroase înjunghieri, în timp ce ea continua să se roage pentru călăii săi, acordându-le iertarea ei în numele lui Cristos.
Așa cum s-a amintit deja, moartea lui Maria Laura Mainetti a fost caracterizată imediat ca martiriu, o convingere care a devenit tot mai fermă treptat ce se defineau împrejurările și motivațiile evenimentului tragic, în timp ce sensus fidei manifesta tot mai ferm dorința de a vedea recunoscută oficial caracteristica de martiriu a morții slujitoarei lui Dumnezeu. Se pot cita unele evaluări despre sora Mainetti, așa cum au fost formulate în cursul examinării teologice lungi despre martiriu făcute în Congregația pentru Cauzele Sfinților. Unul din teologi scria: „Parcurgând întreaga desfășurare a vieții slujitoarei lui Dumnezeu, care a fost aceea a unei călugărițe, autentică fiică a Crucii, corespunzând vocației sale și în practica normală, însă mereu fidelă, cu practica virtuților atât teologale, cât și cardinale; în afară de asta, luând în considerare prezența elementelor esențiale ale martiriului, putem spune că toată viața Mariei Laura Mainetti a constituit o pregătire pentru suprema dăruire de caritate eroică în voința de a ajuta pe cel care se afla în pericol, ceea ce este întocmai martiriul”.
Și în sfârșit: „Sora Maria Laura Mainetti a fost o consacrată care în virtutea iubirii sale față de Domnul a trăit în caritate în special față de tineri. Din examinarea actelor și a probelor este posibil să se afirme cu certitudine că slujitoarea lui Dumnezeu a înfruntată cu credință martiriul și a fost ucisă in odium fidei; în timp ce a rămas mereu vie faima sa de martiriu. Mărturia lui Mainetti a fost una luminoasă pentru toți și poate oferi un ajutor prețios în special celor care se apropie de lumea ocultului fără a-i înțelege riscurile”. (material L’Osservatore Romano, semnat de Vincenzo Criscuolo OFMCap, raportor general de la Congregația pentru Cauzele Sfinților, tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro)
