Dieceza de Chișinău, preocupată de suferințele copiilor și familiilor vulnerabile
10.06.2021, Chișinău (Catholica) - Episcopul de Chișinău, PS Anton Coșa, a dorit să consulte organizațiile sociale și parohii din dieceză pe tema vulnerabilității copiilor și a familiilor din Moldova, pentru a lua cunoștință cu situația și mai ales pentru a înțelege care este rolul Bisericii în contextul acestor realități. Întrebările pe care Episcopul a vrut să le adreseze au fost foarte clare și importante: care au fost cele mai semnificative schimbări care au fost văzute în ultimii ani în ceea ce privește necesitățile și sprijinul disponibil copiilor și familiilor vulnerabile? care ar trebui să fie rolul Bisericii, al comunităților și al preoților în fața acestor probleme? cum este posibil să lucrăm împreună?
Din discuție a rezultat un tablou foarte interesant. Cu siguranță, Biserica Catolică din Moldova este deja atentă la aceste realități și realizează opere de caritate prin intermediul organizațiilor sociale, proiectelor și specialiștilor instruiți. Cu siguranță este un fenomen care necesită încă multă muncă, în special a instituțiilor publice care sunt în primul rând responsabile, deoarece decalajul dintre sărăcie și bogăție este în creștere, iar segmentele mai slabe ale societății, în special familiile și minorii, plătesc cel mai mare preț. De asemenea, s-a ajuns la concluzia că parohiile și parohii au un rol important, dar în primul rând li se cere să desfășoare lucrarea de evanghelizare și vestire a cuvântului lui Dumnezeu, care trebuie urmată de caritate, prin proiecte de formare a specialiștilor în domeniul asistenței persoanelor vulnerabile.
Inițiativa dorită de Episcop a trezit un mare interes și a permis o reflecție comună asupra realității unei țări care, în pofida tuturor proceselor de creștere din ultimii ani, încă suferă de o sărăcie larg răspândită. „Simțim nevoia”, a spus Episcopul Anton Coșa, „de a fi atenți la aceste realități, deoarece caritatea mișcă pașii unei Biserici care trebuie să îi cunoască și să fie aproape de cei care suferă în trup și suflet. Această acțiune angajează în primul rând organizațiile noastre sociale, care au obiective specifice înscrise în statutele lor. Parohii se află în teritoriu, cunosc situația, sunt aproape de sărăci și ei la fel trebuie, prin colaborarea voluntarilor și a credincioșilor, să își realizeze proiectele.”
