PS Claudiu în parohia „Sf. Nicolae” din Florești
13.06.2021, Cluj (Catholica) - Duminică, 13 iunie 2021, Preasfințitul Claudiu, Episcopul de Cluj-Gherla a vizitat parohia „Sf. Arhiepiscop Nicolae de la Mira Liciei, Făcătorul de minuni” din loc. Florești, jud. Cluj, unde a instalat un nou preot paroh, pe pr. Claudiu Tuțu. După primirea tradițională în fața bisericii, Preasfinția Sa a purtat moaștele Fericitului Episcop Iuliu Hossu în procesiune, fiind urmat de pr. Marius Cerghizan, Vicar general, de ceilalți preoți, diaconi și de credincioși, intrând în sfântul locaș unde a fost celebrată Sfânta Liturghie.
Episcopul Iuliu Hossu a fost, și rămâne, pentru credincioșii de aici un exemplu de urmat, cinstit și prin bustul care se află în fața bisericii, de el amintește și frumosul iconostas realizat după modelul iconostasului bisericii de zid de la Nicula, o părticică din moaștele sale se află deja în biserica de aici, iar bustul din curte are, încorporat, pământ din localitatea natală a Arhiereului Hossu, Milaș. Au fost de față autorități centrale și locale, preoți ai Bisericii Ortodoxe, preoții și credincioși ai parohiilor greco-catolice din Florești.
După modelul Fericitului Episcop martir și a tuturor martirilor, pe baza lecturilor liturgice ale duminicii – Ap Fap 20, 16-18.28-36; Sf. Ev. Io 17, 1-13 -, în această zi, Episcopul de Cluj-Gherla a îndemnat credincioșii să înțeleagă acea fericire de la Dumnezeu care, „din punct de vedere uman, este un faliment”, dar, „privind la viețile sfinților, citind Sfânta Scriptură, participând la Sfânta Liturghie, hrănindu-ne cu Trupul și Sângele Domnului, intrăm într-o altă logică și poate nu știm să explicăm întotdeauna cum stau lucrurile, dar știm frumosul și pacea care vine de sus”. Preasfinția Sa Claudiu a adus în această parohie, nu doar un nou păstor sufletesc, care să se alăture pr. Florin Pop, vicar parohial, dar și un puternic mesaj despre trăirea fericirilor a stabilității ce vine din credință:
„În primele secole, creștinii se numeau între ei sfinți. Sfântul Pavel, în scrisorile lui, îi salută pe sfinții din diferitele zone. Nu sunt sfinți fiindcă sunt mai buni, mai drepți, sau au ajuns la o înălțime spirituală, ci sfinți fiindcă au fost sfințiți, prin moartea Domnului nostru Isus Cristos, au fost sfințiți prin Spiritul Sfânt. De aceea, suntem și noi sfinți și nu trebuie să ezităm să ne numim sfinți. Am fost botezați, am fost îmbrăcați cu haina Domnului nostru Isus Cristos. E adevărat, că e o comoară pe care o purtăm în vase de lut și experimentăm fragilitatea acestor vase de lut în fiecare clipă din viața noastră, dar nu înseamnă că renunțăm. Și de aceea suntem astăzi aici, cu toții. Fiindcă știm că de aici ne poate veni acea liniște care a fost și în viețile tuturor sfinților.”
Dar, a adăugat, „ori avem o relație cu Isus, Cel care și-a dat viața pentru mine, nu pentru noi ca o mulțime, ci pentru fiecare dintre noi; cu Isus, care ne cunoaște pe fiecare cu dificultățile noastre, cu bucuriile noastre, cu familiile noastre; ori intrăm într-o astfel de relație și dobândim acea pace, pas cu pas, până la sfârșitul vieții noastre, ori, dacă nu, suntem la fel ca lumea și putem veni la biserică formal – fiindcă așa se face, fiindcă așa dă bine, dar să ne vedem în restul vieții de logica lumii în care trăim.” Ierarhul a vorbit și despre adevărata demnitate, adevărata mărire: „Isus vorbește cu puțin timp, cu câteva clipe înainte de moartea Lui, de patima Lui; știe bine ce va urma, dar El vorbește despre bucurie, despre mărirea pe care Dumnezeu a dat-o oamenilor și felul în care oamenii l-au cunoscut pe Dumnezeu în Isus Cristos. Vorbește despre o mărire care este foarte departe de mărirea pe care noi ne-o imaginăm.”
„Ce înseamnă mărire pentru lumea de astăzi, lumea în care trăim, lumea dintotdeauna? Înseamnă să fii considerat de ceilalți, să ai o poziție, să ai o demnitate. Ei bine, există demnități, există oameni importanți în lumea aceasta: vorbește și Sf. Pavel, vorbește Sfânta Scriptură despre oameni pe care Dumnezeu îi alege. Dar demnitatea nu înseamnă a te considera rupt de Dumnezeu. Puterea nu înseamnă a te considera stăpân al lumii, uitând de Dumnezeu. Fiindcă Dumnezeu dă darul și noi suntem slujitori, indiferent unde suntem. Și atunci, mărirea, în logica Sfintei Scripturi este iubirea lui Dumnezeu. Toate au o logică doar în logica iubirii lui Dumnezeu. Suntem mari, fiindcă am fost iubiți de Dumnezeu. Suntem mari, fiindcă suntem păcătoși iertați”, după exemplul Sfântului Petru. „El știe foarte bine că este în fruntea Bisericii, nu pentru că are calități, merite extraordinare, ci pentru că a fost păcătos, a trădat și a fost iertat. Și, de aceea, știe că îndurarea lui Dumnezeu, iubirea lui Dumnezeu îl susține și susține Biserica. Aceste lucruri trebuie să însuflețească viața noastră spirituală. Și să căutăm o logică doar spirituală în viața noastră fiindcă, dacă nu, vedem doar lucruri urâte, suferințe, dureri.”
„Dacă avem lumină spirituală în priviri, logică spirituală, înțelegem că Dumnezeu are un plan cu fiecare dintre noi, dincolo de suferințe, dincolo de încercări, sau, poate, chiar prin acestea. Și că, dincolo de acestea, există o mărire și o iubire pentru care am fost făcuți; fiindcă, știm bine că noi nu suntem făcuți pentru această lume. Petrecem câteva clipe în această lume. Suflare de vânt, umbră este viața noastră. O spunem cu toții, cel puțin în momente în care conducem un frate de-al nostru înspre Împărăția Cerurilor. Atunci ne aducem aminte că viața aceasta este umbră și vis, clipim din ochi și a trecut. Și, de aceea, este un non-sens să ne legăm de ea, să ne simțim mari și tari în această lume, că suntem simpli credincioși, preoți, episcopi, oameni care stau în fruntea țării, ș.a., toți suntem vizați. Fiecare putem dezvolta o putere personală, o demnitate personală… dar, suntem tot timpul la dispoziția lumii – fiindcă lumea dă, și ia, aceste onoruri, dă și ia aceste măriri.”
„Dar noi suntem creați pentru bucurie și, de aceea, în această sărbătoare, în acest nou început al parohiei Florești, să fim cu încredere, cu speranță, cu credință în Dumnezeu. Fiecare dintre noi avem ceva de făcut pentru Biserica în care trăim, fiecare suntem ca o bucățică dintr-un mozaic în parohia în care trăim. Nimeni nu poate spune, «nu e problema mea»; toți suntem responsabili unii pentru alții. De aceea am venit astăzi aici, de aceea numesc un nou preot, de aceea vă cer să îl însoțiți cu rugăciunile voastre, cu încrederea voastră, cu bucuria voastră. Și, toți împreună să dăm mărturie, așa cum dă mărturie Sfântul Pavel despre încercările din această viață, dar, mai mult decât atât, despre credință. Și, intrând în logica cuvintelor Mântuitorului, despre bucuria care ne așteaptă dincolo de încercările din această viață”, a încheiat Preasfințitul Claudiu mesajul spiritual din această duminică, a VII-a după Paști, a Rugăciunii lui Isus pentru unitate și a Sf. Părinți de la Sinodul Ecumenic, în care s-a făcut și pomenirea Sfântului Anton de Padova.
După Sfânta Jertfă Liturgică, Preasfinția Sa Claudiu s-a rugat în fața relicvariului cu moaștele Fericitului Episcop Iuliu Hossu pentru a-i invoca mijlocirea. În continuare, parohul numit, pr. Claudiu Tuțu, a mulțumit pentru încredințarea noii misiuni, luându-și angajamentul să facă tot posibilul „pentru a fi la înălțimea chemării Domnului nostru Isus Cristos prin persoana Preasfințitului Episcop”. A mulțumit preoților oaspeți din Biserica Ortodoxă, autorităților locale de față, preoților, credincioșilor prezenți, „tuturor prietenilor care au venit, fie din parohia Gruia, fie din parohia Grigorescu” (cele două parohii în care, în decursul a patru ani, a slujit pr. Claudiu Tuțu). A dorit să adauge un gând spiritual, amintind că este și sărbătoarea Sfinților Părinți care au luat parte la Primul Sinod ecumenic de la Niceea, din anul 325 d.Hr., când „s-a discutat, s-a analizat, s-a decis, în urma rugăciunii, că Isus din Nazaret este Iahve – Dumnezeu”. În lumina semnificațiilor acestei sărbători, părintele a spus: „cred că primul mesaj pentru comunitatea noastră, astăzi, este: nu suntem o asociere de indivizi, suntem o comunitate care, înainte de toate, îl caută pe Domnul nostru Isus Cristos – așa cum Sfinții Părinți s-au întâlnit pentru a-l prezenta pe Isus Cristos, în Dumnezeirea Sa, lumii”.
Al doilea gând, pornind de la cuvintele «Sinod ecumenic de la Niceea»: Sinod însemnând (gr.) sýn-odos, adică, «toți mergem pe același drum înspre Cristos», a subliniat: „cu Cristos nu se poate doar sta – ne rugăm, contemplăm, dar credința în Cristos este și misiune. Ne rugăm, ascultăm cuvântului lui Dumnezeu, primim Sfintele Sacramente și încărcați cu harurile izvorâte din Sfintele Taine mergem pe drumul înspre Cristos, împreună.” Totodată, pornind de la semnificația cuvântului «ecumenic», a adăugat: „dacă ne întâlnim pentru a-l descoperi pe Cristos, dacă mergem în lume pentru a-l predica pe Isus Cristos, înseamnă că mergem fără limite până la marginile pământului: Oecumene vine de la (gr.) oikos, care înseamnă «casă», așadar, mergem «până acolo unde sunt case». Aici doresc să afirm dintru început deschiderea mea totală în ceea ce privește celelalte confesiuni creștine, pentru împreuna-rugăciune, cunoaștere reciprocă și creștere în harul lui Dumnezeu.”
Pr. Florin Pop, vicarul parohial, a oferit Preasfinției Sale, din partea credincioșilor, un dar simbolic, un patrafir – semn al preoției, și, un omofor – semn al arhieriei, ambele de culoare albastră, „pentru că știm că v-ați închinat slujirea arhierească sub mantia protectoare a Preacuratei Fecioare Maria”. Repetând îndemnul Sfântului Părinte Francisc «Să mergem înainte împreună!», părintele vicar parohial a încheiat exprimându-și nădejdea în harul Domnului: „Fie ca Bunul Dumnezeu, prin tine, iubite frate și prin mine – preoții rânduiți să păstorească această parohie -, să lucreze în mijlocul celor încredințați nouă în păstorire”. Preasfinția Sa Claudiu a mulțumit celor doi preoți și i-a asigurat de susținerea și sprijinul său, invitând comunitatea să îi aibă în rugăciune.
