Papa Francisc: Rugăciunea sacerdotală a lui Isus
16.06.2021, Vatican (Catholica) - 38 de cateheze au format în total seria dedicată rugăciunii de către Sfântul Părinte, în contextul audiențelor generale de miercuri. În cateheza de astăzi a amintit că Isus se ruga mult, dialogul cu Tatăl fiind „nucleul incandescent al întregii Sale existențe”. Rugăciunea Sa a devenit mai intensă în apropierea morții. „Acele ultime ore trăite de Isus la Ierusalim”, a spus Papa Francisc, „sunt inima evangheliei nu numai pentru că evangheliștii rezervă acestei narațiuni, în proporție, un spațiu mai mare, ci și pentru că evenimentul morții și învierii – ca un fulger – aruncă lumină asupra întregului rest al vieții lui Isus.”
Pontiful s-a oprit asupra episodului din grădina Ghetsimani. „Chiar în acel moment, Isus se adresează lui Dumnezeu numindu-l Abbà, Tăticule. Acest cuvânt aramaic – care era limba lui Isus – exprimă intimitate, exprimă încredere. Chiar în timp ce simte întunericul îndesindu-se în jurul său, Isus îl străbate cu acel mic cuvânt: Abbà, Tăticule.” După câteva ore, pe cruce, pe buzele lui Isus apare încă o dată cuvântul „Tată”. „Este rugăciunea cea mai arzătoare, pentru că pe cruce Isus este mijlocitorul absolut: se roagă pentru alții, se roagă pentru toți, și pentru cei care îl condamnă, fără ca nimeni, în afară de un sărac răufăcător, să fie de partea Sa. […] În miezul dramei, în durerea atroce a sufletului și a trupului, Isus se roagă cu cuvintele psalmilor; cu săracii din lume, în special cu aceia uitați de toți, rostește cuvintele tragice din psalmul 22: ‘Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?’ El simțea abandonarea și se ruga. Pe cruce se împlinește darul Tatălui, care oferă iubirea, adică se împlinește mântuirea noastră. Și, încă o dată, îl numește ‘Dumnezeul meu’, ‘Tată, în mâinile tale încredințez sufletul Meu’: adică, totul, totul este rugăciune, în cele trei ore ale Crucii.”
Cateheza s-a desfășurat în continuare în Curtea San Damaso din Vatican, cu public restrâns, după dimensiunile curții interioare. „Rugăciunea lui Isus este intensă, rugăciunea lui Isus este unică și devine și modelul rugăciunii noastre”, a mai spus Sfântul Părinte în continuare. A subliniat că Isus s-a rugat pentru fiecare dintre noi. „Fiecare dintre noi poate să spună: ‘Isus, pe cruce, s-a rugat pentru mine’. S-a rugat. Isus poate spune fiecăruia dintre noi: ‘M-am rugat pentru tine, la Ultima Cină și pe lemnul crucii’. Și în suferința cea mai dureroasă dintre suferințele noastre, nu suntem niciodată singuri. Rugăciunea lui Isus este cu noi. ‘Părinte, și acum, aici, noi care ascultăm asta, Isus se roagă pentru noi?’ Da, continuă să se roage pentru că al Său cuvânt să ne ajute să mergem înainte. Dar să ne rugăm și să ne amintim că El se roagă pentru noi.”
La final, Papa a dorit la final ca fiecare să ne amintim că „noi nu numai că ne rugăm, ci, să spunem așa, am fost ‘rugați’, suntem deja primiți în dialogul lui Isus cu Tatăl, în comuniunea Duhului Sfânt. Isus se roagă pentru mine: fiecare dintre noi poate pune aceasta în inimă: nu trebuie uitat. Chiar și în momentele mai urâte. Suntem deja primiți în dialogul lui Isus cu Tatăl în comuniunea Duhului Sfânt. Am fost voiți în Cristos Isus, și chiar în ora pătimirii, morții și învierii Sale totul a fost oferit pentru noi. Așadar, cu rugăciunea și cu viața nu ne rămâne decât să avem curaj, speranță și cu acest curaj și speranță să simțim puternic rugăciunea lui Isus și să mergem înainte: ca viața noastră să fie o preamărire adusă lui Dumnezeu având convingerea că el îl roagă pentru mine pe Tatăl, că Isus se roagă pentru mine.”
