Dănuț Doboș, Petru Ciobanu: Biserica și istoria. Vol. II

24.06.2021, Iași (Catholica) - La Editura Sapientia din Iași a apărut recent cartea: „Biserica și istoria. Vol. II. Oameni care au făcut istorie”, scrisă de dr. Dănuț Doboș și pr. dr. Petru Ciobanu. Cartea apare în colecția „Istoria Bisericii”, în formatul 14×20, are 372 pagini și poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum și de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 30 lei. Cităm din prezentarea făcută de PS Iosif Păuleț, Episcop de Iași.

Faptele Apostolilor, această carte istorică scrisă de evanghelistul Luca, cel care este considerat a fi primul istoric al Bisericii, ne spune că, „în Antiohia, discipolii [lui Isus] au fost numiți pentru prima dată creștini” (Fap 11,26). La trecerea a câteva sute de ani de la acel moment, Sfântul Pacian de Barcelona, Părinte al Bisericii din secolul al IV-lea, scria că christianus mihi nomen est – „creștin este numele meu”, dorind astfel să arate legătura sa cu primii discipoli ai Mântuitorului. Și iată că de atunci, de aproape două mii de ani, cei care îl mărturisesc pe Isus drept Dumnezeu adevărat și Om adevărat poartă acest nume binecuvântat, intrând, prin El, în marea familie a lui Dumnezeu, care este Biserica, uniți fiind, prin legătura credinței, de toți cei care și-au mărturisit și își mărturisesc „dreapta credință catolică și apostolică” (Canonul Roman).

Cine sunt toți acești mărturisitori prin care am devenit și noi discipoli ai lui Cristos, primind, la Botez, numele de creștini? Ar fi prea mult să îi enumerăm pe toți, dar cu siguranță sunt acel „nor de martori” care, la bine și la greu, și-au avut „ochii ațintiți la Isus, începutul și desăvârșirea credinței” (cf. Evr 12,1-2). Printre ei sunt mamele și tații noștri, bunicii și bunicele, care pentru mulți dintre noi au fost primii maeștri în ale credinței; sunt preoții care ne-au învățat catehismul, care ne-au călăuzit pașii spre prima Împărtășanie și Mir, ca și în viața de zi cu zi; sunt comunitățile în care ne-am născut și am crescut; sunt Episcopii și Papii pe care Dumnezeu, în Providența Sa, i-a stabilit „peste servitorii Săi ca să le dea porția de hrană la timpul potrivit” (Lc 12,42); sunt toți acei oameni care, printr-o vorbă bună, printr-o faptă bună, printr-un comportament creștinesc, ne-au dat un bun exemplu de trăire a vieții de credință.

Pe unii dintre acești creștini îi cunoaștem, ne amintim de ei în rugăciune și îi mulțumim lui Dumnezeu că ni i-a scos în cale; alții sunt anonimi, dar avem siguranța izvorâtă din credință că numele lor sunt scrise în cartea vieții și, la timpul potrivit, Dumnezeu le va da răsplata cuvenită. Unii au trăit în vremuri de mult apuse, pașii altora s-au intersectat cu pașii noștri; în sfârșit, unii au fost ridicați la cinstea altarelor și acum, din ceruri, ne sunt mijlocitori și călăuze. Oricum ar fi, cunoscuți sau necunoscuți, acești oameni au făcut istorie, și consider că nu este întâmplătoare alegerea făcută de autori – Dănuț Doboș și pr. Petru Ciobanu – pentru subtitlul acestui al doilea volum din Biserica și istoria, pentru că nu doar „viața fiecărui om este o istorie”, cum spunea marele dramaturg englez William Shakespeare, ci fiecare om este chemat să facă istorie.

Unele dintre aceste istorii sunt date uitării, chiar dacă nu acolo le este locul; asemenea unei candele, ele trebuie puse pe candelabru, ca să lumineze pentru toți (cf. Mt 5,15). Și tocmai aici găsesc marele merit al acestei cărți: de a fi un candelabru care vrea să pună în valoare și să arate lumii exemple luminoase de personalități catolice – de la Papi la simpli laici – care, prin viața, activitatea și opera lor, au făcut cinste numelui de creștin, devenind tot atâtea candele care, reflectând lumina cea adevărată, care este Cristos, luminează pe orice om (cf. In 1,9).

Trecând prin textele articolelor care compun această carte, m-am simțit în mod spiritual legat de toți acești „oameni care au făcut istorie”, dintre care unii au stat la cârma Diecezei de Iași, cum ar fi Iosif Malinowski, Alexandru Theodor Cisar, Mihai Robu, Anton Durcovici, Marcu Glaser. Față de alții simt o mare recunoștință pentru că, rezistând ideologiei atee a comunismului, al cărei unic scop era acela de a scoate în afara istoriei numele de creștin prin persecuțiile inumane pe care le-a dezlănțuit, au contribuit cu propria jertfă la propășirea credinței și la transmiterea ei generațiilor care au urmat. În același timp, am simțit cum figura Papei Benedict al XV-lea mă unește tot mai mult cu actualul urmaș al Sfântului Petru, Papa Francisc, care, la fel ca și înaintașul său, este un mare promotor al păcii între popoare. De asemenea, citind biografia savantului Ilie Bărbulescu și pe aceea a lui Johann Kapuczinski, ultimul fiind și mare binefăcător al Catedralei Episcopului de Iași, m-am convins încă o dată despre valoarea laicatului în viața Bisericii, despre faptul că fiecare dintre noi, creștinii catolici, putem să contribuim cu propriul talant la edificarea Bisericii lui Dumnezeu.

Sfântul Irineu de Lyon scria că „omul este gloria Dumnezeului celui viu”, iar Sfântul Ioan Paul al II-lea, în prima sa enciclică, Redemptor hominis, spunea că „omul este calea Bisericii” (nr. 14). De aceea, aduc mulțumirile mele de păstor al Diecezei de Iași celor doi autori pentru că, prin munca lor de cercetători istorici și oameni ai credinței, dovedesc adevărul acestor două afirmații. Totodată, îi felicit pentru această nouă apariție editorială și le urez ca și pe viitor să ne prezinte noi și noi exemple de personalități ale Bisericii noastre, universale și locale, care să ne fie cu adevărat modele de imitat în drumul nostru de a ne trăi credința și de a face istorie. Și nu în ultimul rând, îl rog pe bunul Dumnezeu, prin mijlocirea Preasfintei Fecioare Maria și a fericitului Anton Durcovici, să reverse asupra lor binecuvântarea sa cerească.