Împreună cu familii pentru familii: interviu cu PS Csaba Pál
02.07.2021, Timișoara (Catholica) - În cadrul Anului „Familia Amoris Laetitia”, Dicasterul pentru Laici, Familie și Viață, din Vatican, i-a invitat pe responsabilii naționali pentru pastorația familiilor la o întâlnire internațională, care s-a organizat online în perioada 9-12 iunie, având ca temă: „În ce punct suntem cu Amoris Laetitia? Strategii de aplicare a exortației Papei Francisc”. La acest forum au participat 350 de persoane din 70 de Conferințe Episcopale și peste 30 de mișcări internaționale, precum și asociații ale familiilor. Din România a participat E.S. Iosif Csaba Pál, Episcop diecezan de Timișoara și președintele Comisiei pentru Familie din cadrul Conferinței Episcopilor Catolici din România. Cu acest prilej Preasfinția Sa a acordat pr. Csaba Váncsa un interviu.
– Care a fost scopul principal al acestei întâlniri mondiale?
– Au trecut cinci ani de la apariția exortației apostolice Amoris Laetitia și am putea spune că scopul acestei conferințe a fost de a analiza felul în care învățăturile din Amoris Laetitia au fost puse în practică în diferitele țări, și, în același timp, să dezvoltăm împreună strategii cu privire la modul cel mai bun de a le pune în aplicare pe acestea.
– Formarea familiilor a început deja în mai multe Dieceze. Părinte Episcop, planificați cursuri special pentru familii?
– Ca prim pas am distribuit familiilor exortația Amoris Laetitia și aici nu mă refer doar la Dieceza noastră. Totodată multe familii nu cunosc încă învățăturile din Amoris Laetitia. Consider că este necesar ca și preoții să o citească și să o studieze fiindcă acesta este punctul de plecare! La această conferință mulți au considerat că este important, au urgentat și subliniat formarea animatorilor de familie, care vor putea apoi să coopereze și să lucreze împreună cu preoții și călugării în cadrul diferitelor activități. În Dieceza noastră am făcut pași în această direcție, am planificat deja o pregătire, dar cred că vor fi necesare mult mai multe. Următorul curs va începe cu ajutorul familiilor care au participat la Academia de Familie, care s-a desfășurat în anii precedenți, iar când se va finaliza cursul, ei ne vor ajuta în organizarea următoarelor cursuri. Acest lucru s-ar putea face și mai simplu, trezind vocația familială în cupluri. Datorită Sacramentului Căsătoriei ei au atât vocație de familie cât și vocație misionară. Să trezim în ei aceste vocații, să îi ajutăm, să lucrăm împreună cu ei – consider că toate acestea trebuie să le facem mult mai intens în fiecare Dieceză.
– Ca președinte al Comisiei pentru Familie din cadrul Conferinței Episcopilor Catolici din România plănuiți cursuri naționale în viitorul apropiat, dacă situația epidemiologică o permite? Plănuiți o întâlnire la nivel național pentru preoți, călugări sau chiar seminariști, care vor să se dezvolte în însoțirea spirituală al familiilor?
– Organizarea unui curs național este în prezent aproape imposibilă din cauza distanțelor mari. Și la nivel de Dieceză este aproape imposibilă, fiindcă familiile adesea nu pot călători atât de mult. Iar un curs organizat online nu cred că ar fi atât de eficient. În același timp, suntem și trebuie să rămânem în legătură cu responsabilii din pastorația familiilor din toată țara, din fiecare Dieceză. Este vorba de un curs intensiv, nu numai de cunoștințe teoretice, anume dacă aprofundăm ceva din Amoris Laetitia, să se poată pune în practică în cadrul parohiei.
Cu toate acestea, în seminar consider că este necesar, și acest lucru s-a accentuat de mai multe ori și la conferință, ca o familie să îi ajute pe seminariști în pregătirea lor pentru pastorația familiilor, respectiv ca în anii studenției seminariștii să poată participa mai intens la pastorația familiilor. Acest lucru este important din multe privințe, și sper că se va realiza în curând. Există deja seminarii unde sunt cursuri despre pastorația familiilor, dar trebuie făcut mult mai intens. Nu ne-am obișnuit cu acestea, fiindcă până acum nu era necesar. De exemplu, în cazul credincioșilor care locuiesc în sate nu era nevoie de pastorația familiilor, întrucât ei trăiau într-o comunitate, chiar de mai multe generații împreună, au învățat unul de la celălalt, s-au ajutat reciproc au urmat exemplul celorlalți, chiar și în creșterea copiilor. Pastorația familiilor nu era atât de necesară; era suficientă pregătirea tinerilor pentru Sacramentul Căsătoriei.
Este important ca și preoții care au absolvit mai de mult Institutul Teologic să învețe acest lucru, deoarece îngrijirea pastorală a familiei este foarte importantă în lumea de astăzi. Totul se întâmplă în familie, începând cu educația în credință a copilului și astfel este important ca părinții să sprijine acest lucru, în caz contrar copilul va crește fără să prețuiască credința, viața creștină.
– Grupurile mici de familii – cum să le abordăm, cum să le ajutăm?
– Ei trebuie încurajați întotdeauna. Un grup de familii se formează atunci, când în jurul unui preot entuziast sau al unei familii entuziaste se adună un grup mic de familii. Dacă aceasta lipsește, nu există nici o regulă sau lege care să o poată crea. Este important ca noi, preoții sau chiar cuplurile căsătorite, să considerăm important să ne ocupăm în mod special de familii. În societate cuplurile de multe ori nu sunt tratate ca familie, ci doar ca indivizi. De exemplu, dacă unul dintre soți are un eveniment la locul de muncă, doar angajatul este invitat, partenera lui / partenerul ei nu, adică nu sunt considerați ca fiind o familie. Este important pentru noi ca familiile să le considerăm exact ceea ce sunt: familii.
– Deoarece preoții trebuie să lucreze împreună cu familiile, vă gândiți la un curs special sau o serie de prelegeri pentru preoți în cadrul cărora Amoris Laetitia să fie prelucrată, eventual un curs care pune un accent mai mare pe însoțirea spirituală a cuplurilor proaspăt căsătoriți?
– Conferința națională a responsabililor diecezani pentru pastorația familiilor, la care au participat mai mulți reprezentanți și din Dieceza noastră, a avut exact această temă: Însoțirea familiilor. Și invitatul întâlnirii, din partea Dicasteriului, Leonardo Neppi, a vorbit despre aceasta. Toamna trecută au avut loc o serie de prelegeri pentru familii având ca temă exortația apostolică Amoris Laetitia, dintre care una am ținut-o chiar eu. Excelența Sa László Varga, Episcop diecezan de Kaposvár a ținut de asemenea o prelegere despre Sfântul Iosif. Când organizăm întâlniri pentru familii, invităm și preoți, dintre care unii participă și încercă să pună mai multe idei în practică. Și în această vară vor fi trei tabere pentru familii.
Ne gândim acum la modul în care preoții ar putea fi și mai implicați în această muncă. Consider primordial ca toți preoții să citească Amoris Laetitia – abia atunci se pot ține prelegeri despre câte un subiect. De asemenea, la conferință s-a formulat foarte frumos că Amoris Laetitia nu este o problemă despre care trebuie discutat, ci ceva care trebuie pus în practică. Desigur, este necesar să ne putem încuraja și ajuta reciproc, este necesar să vorbim despre acest lucru. Cred că fiecare parohie trebuie să facă un pas înainte. Este nevoie de mult curaj pentru a trage concluziile, iar ceea ce nu a fost bun până acum să încerce să le schimbe, căutând alte căi de rezolvare. Toate acestea, însă, necesită timp și energie. Dacă avem familii de animatori, preoții pot să lucreze foarte frumos cu ele în beneficiul celorlalte familii. Această metodă este încă la început, dar sper că vom vedea în curând evoluții spectaculoase în acest domeniu.
– Există o strategie separată pentru familiile monoparentale? Care este diferența de însoțire spirituală a mămicilor sau taților care își cresc copiii singuri, eventual văduvi, față de familiile biparentale? Are preotul priorități în acest sens?
– Am vorbit despre familiile animatoare care însoțesc celelalte familii. Persoanele divorțate sau văduve pot face multe pentru familiile tinere. De exemplu cei divorțați își pot împărtăși experiențele, astfel încât cuplurile tinere să poată învăța de la ele. Toți cei care devin conștienți de misiunea lor pot fi participanți activi la însoțirea pastorală a familiei. Cei care își cresc singuri copiii au nevoie de o atenție și ajutor special, dar acest lucru se poate realiza numai dacă se formează comunități de familii în parohii. Aceste comunități pot acorda atenție acestor persoane, deoarece este imposibil ca un preot să fie atent la toți în mod egal. Dar animatorul poate acorda atenție tuturor în mod egal prin intermediul familiilor. Oamenii divorțați, văduvi sau cei recăsătoriți poartă răni în suflet, care se pot vindeca datorită credinței creștine și astfel aceste persoane pot fi de mare ajutor în viața altora. Nici o familie nu trebuie să ajungă izolată și lăsată singură.
Trebuie să își trăiască misiunea trăind pentru celelalte familii. S-a spus o analogie foarte frumoasă la conferință: farul este însuși Isus Cristos. El este țelul, toată lumea trebuie să se îndrepte către El. Cu toate acestea, nu este suficient să arăți farul, adică mântuirea, de la distanță. Însoțitorul trebuie să lumineze pașii persoanei pe care o însoțește cu propriul său felinar, ajutând-o astfel să ajungă la destinația sa finală. Ambele sunt necesare: a lumina și a ajuta. Nu este nevoie de cursuri internaționale sau diecezane. Important este ca cineva să găsească acolo, unde trăiește, acea familie sau acele familii, care sunt dispuse să descopere și să reîmprospăteze spiritul misionar care le-a fost dat prin Sacramentul Căsătoriei. Acolo unde se întâmplă acest lucru, pot apărea rezultate foarte, foarte frumoase, deși poate cu câțiva ani mai târziu.
– Care sunt aspectele de bază ale însoțirii spirituale a soților? Mai exact, ce înseamnă acest lucru, cum se realizează?
– Acest lucru se realizează atunci când unele familii participă la un curs de formare și încep să trăiască pentru celelalte familii. Bineînțeles acești formatori trebuie îngrijiți și întăriți din punct de vedere spiritual cu ocazia diferitelor întâlniri, fie la nivel regional, diecezan sau chiar la nivel național. În primul rând, la nivel local, trebuie făcut ceva pentru familii. Există diferite experimente în acest domeniu: sunt țări în care aleg 12 subiecte care sunt distribuite și prelucrate pe parcursul mai multor ani. Orice parte a exortației Amoris Laetitia poate fi prelucrată și aprofundată. Există acele video-uri făcute de Sfântul Părinte și de familii, care au fost deja publicate și noi am reușit să le traducem (în limbile română și maghiară); acestea sunt potrivite pentru ca grupurile de familii să poarte discuții pe marginea lor, să formuleze întrebări în legătură cu punerea în practică în viața de zi cu zi, sau dacă s-a schimbat ceva.
Un alt lucru important poate fi Rozariul Logodnicilor, pe care îl recomandăm nu numai celor logodiți, ci și soților, familiilor ca rugându-se să mediteze asupra învățăturilor, deoarece la fiecare decadă este atașat o parte din textul exortației Amoris Laetitia. Este important ca familiile care însoțesc alte familii să trateze acest lucru cu flexibilitate, deoarece familiile nu sunt la fel, și este importantă grija personală. Sfântul Părinte ne recomandă trei pași. Primul pas este să fie mereu ascultate. Cel de-al doilea este diferențierea: le-am ascultat, și din cele auzite tragem concluziile. Al treilea pas este integrarea, atunci când o familie se alătură unei comunități. Aceasta se va întâmpla ca o explozie, deoarece noi începem să ne ocupăm de o familie, care, la rândul ei se va ocupa de alte familii și tot așa lanțul continuă.
– La conferință, s-a sugerat crearea unei platforme comune de internet pentru cei care lucrează în însoțirea pastorală a familiilor în vederea schimbului de experiență. Există așa o platformă deja în România, sau dacă nu, planificați realizarea uneia?
– Am discutat deja despre aceasta, dorința există, dar în acest moment Comisia pentru Pastorația Familiilor nu are încă personal. Facem pași ca să putem angaja o persoană pentru acest lucru și următorul pas cu siguranță ar trebui să fie crearea unei platforme web în care să putem pune totul în comun. Este discutat, este planificat, dar este dificil de realizat prin munca voluntară.
– Papa Francisc a declarat Ziua Mondială a Bunicilor și a Persoanelor Vârstnice, care va avea loc în preajma sărbătorii Sf. Ioachim și Ana, 26 iulie. Se va organiza ceva și în Dieceza noastră pentru această nouă zi internațională?
– Acest lucru a fost discutat și la conferință, iar noi îi încurajăm toți parohii să celebreze o Sf. Liturghie pentru persoanele în vârstă în acea duminică, de preferință în prezența acestora și a familiilor lor. Este foarte important ca ei să se întâlnească – acesta ar trebui să fie în centrul acestei zile. O altă îndatorire importantă este vizitarea persoanelor în vârstă și a bolnavilor, în jurul acestei Zile Internaționale. Cu ocazia sărbătorii Sf. Ioachim și Ana, pe 26 iulie am planificat un pelerinaj la Maria Radna pentru vârstnici și bunici. Liturghia va începe la ora 11.00 – sperăm că vom fi cât mai mulți.
– Ce experiențe și idei noi ați acumulat în acele patru zile și care credeți că se pot implementa și în Dieceza noastră?
– Pe de o parte, văzând cât de mult se face pentru familiile din întreaga lume, am fost întărit în conștientizarea faptului de a lucra și mai mult cu inima și sufletul deschis și să îi ajut pe și ceilalți să lucreze pentru familii. Când Sfântul Părinte a proclamat Anul Familia Amoris Laetitia, formarea animatorilor de familie a devenit primordială în Dieceza noastră. Nu facem pași mari, dar am pornit, mergem înainte și în viitor trebuie să facem acest lucru și mai intens. De asemenea, m-am gândit că la pelerinajul angajaților parohiilor la Maria Radna să îi invităm și pe soții sau familiile lor. M-am mai gândit că la începutul anului pastoral, când planificăm programele, să invităm mai multe familii să gândim împreună cu ele evenimentele anului ce urmează. Iar acum se oferă o mare posibilitate familiilor de a participa împreună, de exemplu, la Congresul Euharistic Internațional sau la a X-a Întâlnire Mondială a Familiilor, care va avea loc anul viitor la Roma.
– Excelența Voastră, vă mulțumim pentru interviul acordat!
