Interviu cu Surorile Franciscane Fiicele Sfintelor Inimi a lui Isus și a Mariei
05.07.2021, Timișoara (Catholica) - Primele surori Franciscane Fiicele Sfintelor Inimi a lui Isus și a Mariei au sosit în Dieceza de Timișoara în anul 1991. Cu ocazia aniversării de 30 de ani de activitate în Banat le-am adresat câteva întrebări surorilor din această congregație.
– Cum trăiți în viața de zi cu zi carisma și misiunea voastră?
– Congregația noastră, a Surorilor Franciscane Fiicele Sfintelor Inimi a lui Isus și a Mariei, a fost fondată în Germania, la Salzkotten, în anul 1860 de către Maica Maria Clara Pfänder. Drumul fondatoarei noastre nu a decurs în linie dreaptă. A descrie acest drum în retrospectivă, este impresionant și surprinzător. Această femeie nu o vom putea uita, chiar dacă vorbim de ea și o întâlnim numai în trecut. În drumul ei spre libertate și credință, părăsește tot ce pare a fi cel mai important pentru o persoană; patria, familia, pâinea și siguranța de fiecare zi, cinstea umană și recunoștința. Este exemplul unei femei care rămâne credincioasă chemării sale până la jertfa de sine. Nici o furtună nu a reușit să o doboare, deoarece avea rădăcinile ancorate în Dumnezeu. Și astăzi ne încurajează spunându-ne: „Drumurile noastre sunt mistere ale Providenței divine, care ne conduc după voința lui Dumnezeu, chiar dacă noi nu o înțelegem”.
În prezent noi trăim și activăm în diferite țări și continente: Germania, America, Olanda, Indonezia, Franța, Brazilia, Malawi și România. Casa Mamă este în Germania, la Sazkotten, în Dieceza de Paderborn, iar Generalatul la Roma. În inima lui Isus și a Mariei, fondatoarea noastră a văzut centrul iubirii, care dă sens tuturor lucrurilor. Totul se concentrează prin iubirea pe care ne-a transmis-o prin viața și carisma ei, ca dar al Duhului Sfânt. „Dragostea este regina, regula, sufletul și viața Congregației. Ea trebuie să unească strâns surorile, pentru ca ele să fie doar o inimă și un suflet; ea să strălucească pe fețele lor, în ochii lor, pe buzele lor, în cuvintele lor, în comportarea lor, în toate locurile și lucrurile și să aducă roade.” (Constituțiile de fondare)
Ca fiice ale Maicii M. Clara, dăm mărturie că iubirea este energia prin care noi acționăm și îndrăznim să răspundem la nevoile timpului în care trăim. Răspundem chemării noastre în comunități ca femei cu origini, talente și experiențe diferite. Împreună căutăm să facem prezentă Împărăția lui Dumnezeu în viața noastră și între noi și dorim s-o facem prezentă și celorlalți oameni. În completarea reciprocă constă bogăția noastră. Fiecare dintre noi aduce ceea ce a primit. O comoară de neprețuit pe care am moștenit-o de la fondatoarea noastră este și Adorația perpetuă la Preasfântul Sacrament. „Căutați odihnă la Domnul nostru în Preasfântul Sacrament.” (Maica M. Clara)
În România suntem prezente doar în Banat. Trăim și activăm la Caransebeș și Timișoara. În anul 1991 au venit primele surori din Germania la Caransebeș. Surorile au venit să ajute o altă congregație franciscană din România, dar la cererea parohului de atunci Reinhold Lowasz și, după ce au văzut cu ce se confruntă oamenii din Caransebeș și împrejurimi, au început să activeze și să se implice la nevoile care erau prezente în acel timp, pe plan social și spiritual. Chiar dacă surorile din Germania nu au venit cu gândul să deschidă o casă de formare, totuși au început să vină mai multe fete tinere, care erau interesate și doreau să trăiască și să împărtășească viața lor alături de surori. Astfel în data de 4 ianuarie 1994 a avut loc deschiderea oficială a comunității din Caransebeș. La sfârșitul aceluiași an a început formarea pentru mai multe tinere din România. Între timp s-au mai înființat 2 comunități, la Timișoara și Lipova. Astăzi suntem 7 surori, prezente doar la Caransebeș și Timișoara și o soră la Roma.
– Care este cea mai mare provocare cu care se confruntă spiritualitatea voastră în societatea de astăzi, în situația actuală?
– În acești ani de activitate în România, unele proiecte de la începuturi continuă și astăzi cu unele transformări, altele au fost inițiate în funcție de cerințele apărute în timp și de posibilitățile existente. Astăzi în cele două comunități ale noastre ne implicăm și susținem cu ajutorul partenerilor și sponsorilor mai multe proiecte, atât pe plan social: îngrijirea bolnavilor la domiciliu și ajutorarea bătrânilor nevoiași, oferirea unui prânz cald copiilor săraci, cât și spiritual: pastorația copiilor și a tinerilor, întâlniri regulate cu grupuri de femei și vârstnici la parohie. Susținem și coordonăm în totalitate Grădinița Sfânta Ursula prin care 40 de copii din familii sărace beneficiază de educație și ajutor material. „Să nu fie exclusă nici un fel de activitate de iubire dată de Dumnezeu, fie față de copii sau adulți, fie față de cei sănătoși sau bolnavi.” (Constituțiile de fondare)
– Cum reușiți să fiți adevărați misionari ai acestui timp, să puneți cuvintele lui Isus în practica zilnică?
– Încercăm să unim prin modul nostru de viață, contemplația și activitatea, astfel ca viața noastră să devină un izvor de binecuvântare pentru noi înșine și pentru oamenii pe care îi întâlnim și slujim. Să împărțim și să ne trăim viața ca o cale care duce la împlinire. Ca să dai ceva, trebuie să ai. Nu poți să oferi, dacă tu personal nu ai acel lucru. Ne luăm forța din întâlnirea cu Cristos și cu aproapele, pentru a putea răspunde provocărilor din fiecare zi. Nici o zi nu este la fel ca cealaltă și totuși există un program bine structurat. Momentele de rugăciune comună, Sf. Liturghie, împărtășirea biblică, adorația, mesele, recreația sunt lucruri pe care fiecare soră încearcă să le respecte și să participe activ la ele. Pentru rugăciunea personală, activitatea zilnică pe care o desfășoară, meditarea Cuvântului lui Dumnezeu, fiecare soră trebuie să fie responsabilă ca și să își îndeplinească cât mai bine misiunea și slujirea.
Fiecare zi ne este dată pentru a deveni așa cum Dumnezeu ne-a creat și ne-a gândit, cu talentele și limitele noastre. Așa cum Francisc a dorit să fie fratele tuturor oamenilor și al întregii creații, așa dorim să trăim și noi, surori între noi, surori față de alți oameni și față de întreaga creație. Să fim o binecuvântare în inima pământului! Pace și bine! (Biroul de presă al Diecezei de Timișoara)
