Papa Francisc către tineri, despre adevărata originalitate, adevărata revoluție
14.09.2021, Košice (Catholica) - „Adevărata originalitate astăzi, adevărata revoluție, înseamnă răzvrătirea împotriva culturii provizoriului, înseamnă a merge dincolo de instinct, dincolo de clipă, înseamnă a iubi toată viața și cu toată ființa”, a spus Papa pe stadionul Lokomotiva din Košice, în a doua zi plină a vizitei sale în Slovacia, adresându-se exclusiv tinerilor. „Nu suntem aici pentru a trăi mediocru, ci pentru a face din viață o acțiune însemnată”, a continuat el.
Sfântul Părinte a fost duminică, pentru câteva ore, în Ungaria, marcând apogeul celui de-al 52-lea Congres Euharistic Internațional. În aceeași zi și-a început vizita în Slovacia, în opțiunea sa declarată de a merge în țări mici. Una dintre întâlniri a fost dedicată, ca de obicei tinerilor, pe care i-a îndemnat din nou să viseze înalt. Făcând referiri la filme, a spus: „Dacă vă gândiți, în istoriile mari există mereu două ingrediente: unul este iubirea, celălalt este aventura, eroismul. Merg împreună mereu. Pentru a face mare viața este nevoie de amândouă: iubire și eroism. Să privim la Isus, să privim la Răstignit, și găsim ambele: o iubire nemărginită și curajul de a-și da viața până la capăt, fără jumătăți de măsură. […] Vă rog, să nu lăsăm să treacă zilele vieții ca episoadele unei telenovele.”
Încurajarea a continuat în discursul papal: „Visați o frumusețe care să meargă dincolo de aparență, dincolo de machiaj, dincolo de tendințele modei. Visați fără frică să formați o familie, să dați naștere la copii și să îi educați, să petreceți o viață împărtășind totul cu o altă persoană, fără să vă rușinați de propriile fragilități, pentru că el, sau ea, le primește și le iubește, te iubește așa cum ești. Aceasta este iubirea: a-l iubi pe celălalt așa cum este, și acest lucru este frumos! Visele pe care le avem ne spun viața pe care o dorim. Marile vise nu sunt automobilul puternic, haine la modă sau vacanță deșănțată. Nu dați ascultare celor care vă vorbesc despre vise și în schimb vă vând iluzii. Una este visul, a visa, și altceva este a avea iluzii. Aceștia care vând iluzii vorbind despre vis sunt manipulatori de fericire.”
Ca în alte rânduri, Sfântul Părinte a făcut un apel special pentru conservarea rădăcinilor, indicând concret spre bunici și invitând tinerii să stea de vorbă cu ei, să îi asculte. „Astăzi există pericolul de a crește dezrădăcinați, pentru că suntem tentați să alergăm, să facem totul în grabă: ceea ce vedem în internet poate să ne vină acasă imediat; este suficient un clic și persoane și lucruri apar pe ecran. Și apoi se întâmplă să devină mai familiari decât fețele care ne-au dat naștere. Plini de mesaje virtuale, riscăm să pierdem rădăcinile reale. […] Dumnezeu ne vrea bine plantați în pământ, conectați la viață; niciodată închiși, ci mereu deschiși tuturor! Înrădăcinați și deschiși. Ați înțeles? Înrădăcinați și deschiși.”
Papa a închegat apoi un dialog cu tinerii pe tema Spovezii. I-a întrebat ce stă în centrul Spovezii, avertizându-i că nu păcatele. „Dumnezeu vrea ca să te apropii de El gândindu-te la tine, la păcatele tale, sau la El? Ce vrea Dumnezeu? […] Care este centrul, păcatele sau Tatăl care iartă toate păcatele? Tatăl. Nu mergem să ne spovedim ca niște pedepsiți care trebuie să se umilească, ci ca fii care aleargă să primească îmbrățișarea Tatălui. Și Tatăl ne ridică în orice situație, ne iartă orice păcat.” I-a sfătuit pe tineri să stea câteva momente după Spovadă, amintindu-și de iertarea primită. „Să îi dăm lui Dumnezeu primul loc la Spovadă. Dacă Dumnezeu, dacă El este protagonistul, totul devine frumos și spovedirea devine Sacramentul bucuriei. Da, al bucuriei: nu al fricii și al judecății, ci al bucuriei.”
La final a vorbit despre cum pot fi tinerii încurajați să îmbrățișeze crucea. „A îmbrățișa: este un verb frumos! A îmbrățișa ajută să învingem frica. Atunci când suntem îmbrățișați redobândim încredere în noi înșine precum și în viață. Așadar, să ne lăsăm îmbrățișați de Isus. Pentru că atunci când îl îmbrățișăm pe Isus reîmbrățișăm speranța. Crucea nu se poate îmbrățișa singură; durerea nu salvează pe nimeni. Iubirea este cea care transformă durerea. Deci cu Isus se îmbrățișează crucea, niciodată singuri! Dacă este îmbrățișat Isus, renaște bucuria. Și bucuria lui Isus, în durere, se transformă în pace. Dragi tineri, dragi tinere, vă urez această bucurie, mai puternică decât orice lucru. Vă urez să o duceți la prietenii voștri. Nu predici, ci bucurie. Duceți bucurie! Nu cuvinte, ci zâmbete, apropiere fraternă.”
