Papa Francisc: Libertatea și diversitatea provoacă frică
22.09.2021, Vatican (Catholica) - Un climat cordial caracterizează întâlnirile Papei Francisc cu iezuiții în timpul călătoriilor sale apostolice. Așa a fost și în Slovacia când la 12 septembrie 2021, la Nunțiatura Apostolică din Bratislava, și-a rezervat circa o oră și jumătate cu confrații din țara vizitată. Aceasta este întâlnire a cărei conversație o prezintă La Civiltà Cattolica. A mai fost o altă întâlnire cu iezuiții, la 14 septembrie, după Liturghie, dar a fost foarte scurtă: a vizitat personalul de la casa de exerciții spirituale care nu putea să participe la celebrare pentru că era angajat în pregătirea ospitalității pentru Episcopii prezenți.
Și la întâlnirea de duminică, 12 septembrie, dialogul se dezvoltă cu un limbaj sincer, așa cum reiese încă de la răspunsul la întrebarea despre cum stă cu sănătatea. „Încă viu. Cu toate că unii mă voiau mort”, spune Sfântul Părinte, nuanțând cu ironie, adăugând că este conștient de faptul că există „chiar întâlniri între prelați, care credeau că Papa era mai grav decât ceea ce se spunea. Pregăteau conclavul”, referindu-se la operația din iulie, amintind că un asistent medical l-a convins să se supună operației. De la sănătate la pastorație se intercalează cuvintele Papei, care le recomandă iezuiților patru tipuri de apropiere pentru munca lor în Slovacia. Apropiere cu Dumnezeu. Apropiere între confrați, apropiere de Episcop și de Papa – vorbind direct și nu bârfind – și apropiere de poporul lui Dumnezeu. În această privință face referință la ceea ce definește ca „lucrul cel mai frumos pe care un Papă l-a spus iezuiților”, adică discursul Sfântului Papă Paul al VI-lea adresat celei de-a XXXII-a Congregații Generale cu privire la faptul că acolo unde sunt intersecții de drumuri, acolo sunt iezuiții. „Vom crea probleme. Însă ceea ce ne va salva de la căderea în ideologii stupide este apropierea de poporul lui Dumnezeu.”
Răspunzând la o întrebare, Papa se oprește asupra suferinței Bisericii în acest moment, „ispita de a se întoarce înapoi”. „O ideologie care colonizează mințile”, o definește el. Nu o problemă universală, ci specifică Bisericilor din unele țări. „Într-o lume care este așa de condiționată de dependențe și de virtualitate ne provoacă frică să fim liberi”, remarcă el într-unul din pasajele centrale, amintind că a vorbit despre aceasta în prima sa întâlnire publică din Bratislava, dând din nou ca exemplu pe marele inchizitor din Dostoievski. „Ne provoacă frică să mergem înainte în experiențele pastorale”, afirmă el, gândindu-se la munca făcută în timpul Sinodului despre Familie „pentru a da de înțeles că perechile în a doua unire nu sunt deja condamnate la iad”. „Ne provoacă frică să însoțim oameni cu diversitate sexuală. Ne provoacă frică intersecțiile drumurilor despre care ne vorbea Papa Paul al VI-lea”. Acesta, explică el, „este răul din acest moment. A căuta calea în rigiditate și în clericalism, care sunt două pervertiri.”
Pentru Papa, Domnul cere astăzi Societății să fie liberă, cu rugăciune și discernământ. Nu este vorba de „o laudă adusă imprudenței”: ceea ce semnalează Papa Francisc este că „a ne întoarce înapoi nu este calea corectă”, în timp ce este corect „a merge înainte în discernământ și în ascultare”. Apoi, cu privire la momentul în care lipsește fervoarea, îndeamnă să se înțeleagă dacă este vorba de o dezamăgire personală sau comunitară, amintind și importanța de a cunoaște mai bine Exercițiile.
Una dintre întrebări se referă la colonizările ideologice și la gender. „Ideologia are mereu fascinația diabolică, cum spui tu, pentru că nu este întrupată”, răspunde Papa subliniind că se trăiește o civilizație a ideologiilor și că „trebuie să le demascăm de la rădăcini”. „Ideologia gender despre care vorbești tu este periculoasă, da. Așa cum o înțeleg eu, este periculoasă pentru că e abstractă față de viața concretă a unei persoane, ca și cum o persoană ar putea decide în mod abstract după propria plăcere dacă și când este bărbat sau femeie. Abstracția pentru mine este o problemă mereu”, remarcă Papa amintind însă că „aceasta nu are nimic de-a face cu problema homosexuală”. Dacă există un cuplu homosexual, „noi putem să facem pastorație cu ei, să mergem înainte în întâlnire cu Cristos”. Atunci când vorbește de ideologie, explică el, vorbește „despre abstracție prin care totul este posibil nu pentru viața concretă a persoanelor și pentru situația lor reală”.
Cu privire la dialogul ebraico-creștin trebuie evitat ca să se strice „prin răstălmăciri, așa cum se întâmplă uneori”, afirmă el după aceea. Apoi, într-una din întrebări Papa Francisc este întrebat cum înfruntă oamenii care îl privesc cu suspiciune. În această privință spune că există o mare televiziune catolică ce vorbește rău despre el încontinuu. „Personal pot să merit atacuri și injurii pentru că sunt un păcătos”, afirmă el, „dar Biserica nu merită aceasta: este lucrare a diavolului”. Papa știe că există și clerici care fac comentarii rele cu privire la el și destăinuiește că uneori îi lipsește răbdarea în special atunci când fac evaluări fără a intra într-un adevărat dialog. Asigură că, oricum, el merge înainte, fără a intra „în lumea lor de idei și fantezii”. „Prefer să predic”, spune el. Amintește că unii îl acuză că nu vorbește despre sfințenie, ci întotdeauna despre social și că este „un comunist”. „Și totuși”, remarcă el, „am scris o întreagă exortație apostolică despre sfințenie, Gaudete et exsultate”.
Apoi se oprește asupra deciziei sale, rod al unei consultări cu toți Episcopii din lume, de a opri automatismul ritului antic în așa fel încât să ne întoarcem „la adevăratele intenții ale lui Benedict al XVI-lea și Ioan Paul al II-lea”. De acum încolo cel care vrea să celebreze vetus ordo trebuie să ceară permisiunea la Roma. Apoi amintește experiența unui Cardinal la care au mers doi preoți abia hirotoniți cerând să studieze latina pentru a celebra bine. Papa amintește cuvintele cu care le-a răspuns Cardinalul, cu „simțul umorului”, îndemnându-i să studieze mai întâi spaniola, precum și vietnameza, luându-i în considerare pe credincioșii prezenți în Dieceză. „Eu merg înainte”, explică apoi Papa Francisc, „nu pentru că vreau să fac revoluția. Fac ceea ce simt că trebuie să fac. Este nevoie de multă răbdare, rugăciune și multă caritate.” Cu privire la imigrație, reafirmă că nu trebuie numai primiți migranții, ci trebuie și protejați, promovați și integrați și că trebuie înțelese profund și cauzele fenomenului, înțeles ceea ce se întâmplă în Mediterana și care sunt „jocurile puterilor care au ieșire la acea mare pentru control și dominare”. (material Vatican News, tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro)
