Papa Francisc despre călătoria apostolică la Budapesta și în Slovacia
23.09.2021, Vatican (Catholica) - La audiența generală de miercuri, 22 septembrie 2021, Papa Francisc a făcut ca de obicei un scurt raport privitor la călătoria apostolică recent încheiată, suspendând pe moment seria de comentarii la Scrisoarea către Galateni. A rezumat astfel experiența acelor zile: „A fost un pelerinaj de rugăciune, un pelerinaj la rădăcini, un pelerinaj de speranță. Rugăciune, rădăcini și speranță. […] Pelerinajul meu a fost unul de rugăciune în inima Europei, început cu adorația și încheiat cu evlavia populară.”
Papa a explicat: „Viața noastră trebuie să fie așa: să adorăm, să ne rugăm, să mergem, să peregrinăm, să facem pocăință. Și acest lucru are o importanță deosebită în continentul european, unde prezența lui Dumnezeu este diluată de consumism și de ‚vaporii’ unei gândiri unice, un lucru straniu, dar real, rod al amestecului de ideologii vechi și noi. Și aceasta ne îndepărtează de familiaritatea cu Domnul, de familiaritatea cu Dumnezeu. În acest context, răspunsul care vindecă vine de la rugăciune, de la mărturie și de la iubirea umilă. Iubirea umilă care slujește. Reluăm această idee: creștinul este pentru a sluji.”
Pontiful și-a descris călătoria și ca un „pelerinaj la rădăcini”. „Întâlnindu-i pe frații Episcopi”, a continuat el, referindu-se atât la cei din Budapesta cât și la cei din Bratislava, „am putut atinge cu mâna amintirea recunoscătoare a acestor rădăcini de credință și de viață creștină, vii în exemplul luminos al martorilor credinței, precum Cardinalul Mindszenty și Cardinalul Korec, precum Fericitul Episcop Pavel Peter Gojdič. Rădăcini care coboară în profunzime până la secolul al IX-lea, până la opera evanghelizatoare a sfinților frați Ciril și Metodiu, care au însoțit această călătorie ca o prezență constantă. Am perceput forța acestor rădăcini în celebrarea Liturghiei Dumnezeiești în rit bizantin, la Prešov, în sărbătoarea Sfintei Cruci. În cântări am simțit vibrând inima sfântului popor credincios, forjat de atâtea suferințe îndurate pentru credință.”
A subliniat că rădăcinile la care s-a referit trebuie păzite: „nu ca piese de muzeu, nu ideologizate și instrumentalizate pentru interese de prestigiu și de putere, pentru a consolida o identitate închisă. Nu. Aceasta ar însemna trădarea lor și sterilizarea lor! Ciril și Metodiu nu sunt pentru noi personaje de comemorat, ci modele de imitat, maeștri de la care să învățăm mereu spiritul și metoda evanghelizării, precum și a angajării civile. […] Vă repet ceea ce am spus de atâtea ori, acel vers atât de frumos: ‚Tot ceea ce copacul are înflorit vine din ceea ce are sub pământ’. Tu poți să crești în măsura în care ești unit cu rădăcinile: de acolo îți vine forța. Dacă tu tai rădăcinile, totul nou, ideologii noi, aceasta nu te duce la nimic, nu te face să crești: vei sfârși rău.”
Spre final a vorbit despre speranță. „Am văzut atâta speranță în ochii tinerilor, în întâlnirea de neuitat la stadionul din Košice. Aceasta mi-a dat și speranță, să văd atâtea, atâtea cupluri tinere și atâția copii. Și m-am gândit la iarna demografică pe care noi o trăim, și acele țări înfloresc de cupluri tinere și de copii: este un semn de speranță.” A cerut apoi aplauzele audienței pentru surorile Misionare ale Carității din Slovacia, după care imediat i-a pomeni pe romi: „o sărbătoare simplă, care avea iz de Evanghelie”. A încheiat mai spunând despre călătorie: „La Budapesta și în Slovacia ne-am întâlnit împreună cu diferitele rituri ale Bisericii Catolice, împreună cu frații de alte confesiuni creștine, împreună cu frații evrei, împreună cu credincioșii din alte religii, împreună cu cei mai slabi. Acesta este drumul, pentru că viitorul va fi de speranță dacă va fi împreună, nu singuri: acest lucru este important.”
Sfântul Părinte a încheiat cu mulțumiri: „Mulțumesc Episcopilor, mulțumesc autorităților civile, mulțumesc președintelui Ungariei și președintelui Slovaciei; mulțumesc tuturor colaboratorilor în organizare; mulțumesc atâtor voluntari; mulțumesc fiecăruia dintre cei care s-au rugat. Vă rog, adăugați încă o rugăciune, pentru ca semințele aruncate în timpul acestei călătorii să aducă roade bune. Să ne rugăm pentru aceasta.”
