Cardinalul Mauro Piacenza despre sigiliul Spovezii
16.10.2021, Vatican (Catholica) - Publicarea în această lună a unui raport privind abuzurile sexuale din Biserica Catolică din Franța a declanșat o nouă dezbatere asupra secretului Spovezii. Biserica Catolică susține că fiecare preot care aude Spovezi este obligat, în conformitate cu cele mai severe pedepse canonice, să păstreze secretul absolut cu privire la tot ceea ce a aflat în contextul Spovezii sacramentale. Legea franceză a recunoscut mult timp regulile stricte ale Bisericii cu privire la confidențialitatea Sacramentului Reconcilierii, dar guvernul are în vedere modificarea legii pentru confesori, așa cum a făcut-o cu avocații și cu alți profesioniști seculari, care sunt obligați astfel să raporteze abuzurile sexuale comise împotriva copiilor, dacă află despre ele.
În declarația de miercuri pentru „National Catholic Register”, purtătoarea de cuvânt a Conferinței Episcopilor din Franța, Karine Dalle, a precizat că liderii catolici francezi nu intenționează să facă compromisuri cu privire la învățătura Bisericii că sigiliul Spovezii este sfânt. Pentru a afla mai multe despre sigiliul Spovezii, ACI Stampa a vorbit cu Cardinalul Mauro Piacenza, șeful Penitențeriei Apostolice a Vaticanului.
– De ce este atât de important sigiliul Spovezii? Ce este și de unde vine legea?
– Natura Sacramentului Reconcilierii constă în întâlnirea personală a păcătosului cu Tatăl milostiv. Obiectivul Sacramentului este iertarea păcatelor, împăcarea cu Dumnezeu și cu Biserica și refacerea demnității filiale în virtutea răscumpărării înfăptuite de Isus Cristos. Învățătura Bisericii despre Spovadă este prezentată pe scurt la punctul 1422 din Catehismul Bisericii Catolice, care reunește învățăturile din Constituția „Lumen gentium” a Conciliului Vatican II și din canonul 959 din Codul de Drept Canonic. Este important să subliniem că Sacramentul Reconcilierii, fiind un act de cult, nu poate și nu trebuie confundată cu o sesiune psihologică sau cu o formă de consiliere. Ca act sacramental, acest Sacrament trebuie protejat în numele libertății religioase și orice ingerință trebuie considerată ilegitimă și dăunătoare drepturilor conștiinței.
– Deci preotul care ascultă Spovada trebuie să conserve sigiliul, dar, în același timp, nu ar trebui el să ajute la raportarea infracțiunilor către autoritățile ecleziale și civile? Cum ar putea face aceasta?
– Tot ceea ce se spune în Spovadă, din momentul în care acest act de cult începe cu semnul crucii până în momentul în care se termină, fie cu dezlegare, fie cu refuzarea dezlegării, se află sub un sigiliu absolut inviolabil. Toate informațiile la care se face referire în Spovadă sunt „sigilate” pentru ca sunt oferite numai lui Dumnezeu, deci nu pot fi utilizate de către preotul confesor (cf. canoanelor 983-984 CIC; 733-734 CCEO).
Chiar și în cazul specific în care, de exemplu, în timpul Spovezii un minor dezvăluie că a fost abuzat, conversația trebuie, prin natura ei, întotdeauna și în orice situație, să rămână „sigilată”. Acest lucru nu împiedică confesorul să recomande cu tărie ca minorul însuși să raporteze abuzul părinților, educatorilor și poliției. În cazul în care cineva mărturisește că a comis un abuz, dacă confesorul nu are nici o îndoială cu privire la dispoziția de căință a persoanei care cere dezlegarea, aceasta nu poate fi negată sau amânată (cf. canonului 980). Cu siguranță, pentru cel ce se spovedește există datoria de a face reparare pentru o nedreptate comisă și de a se angaja sincer să prevină repetarea abuzului, recurgând, dacă este necesar, la ajutor competent, dar aceste îndatoriri grave legate de drumul convertirii nu implică auto-denunțarea. Confesorul trebuie să invite penitentul la o reflecție mai profundă și la evaluarea consecințele acțiunilor sale, mai ales atunci când o altă persoană a fost suspectată sau condamnată pe nedrept.
– Cum putem răspunde Episcopilor care sunt ispitiți, chiar dacă pentru o cauză justă, să renunțe în parte la obligația secretului Spovezii? Prin ce diferă sigiliul Spovezii de secretul profesional sau de confidențialitate?
– Compararea sigiliului sacramental cu secretul profesional pe care, de exemplu, medicii, farmaciștii, avocații etc. trebuie să îl păstreze, trebuie evitată în mod absolut. În afară de Sacramentul Reconcilierii, nu există nici un secret profesional care să nu poată fi încălcat în fața cerințelor stabilite prin lege sau de către un judecător, de coduri etice sau de către partea interesată care autorizează divulgarea acesteia. Secretul Spovezii, pe de altă parte, nu este o obligație impusă din exterior, ci o cerință intrinsecă a Sacramentului și, drept urmare, nu poate fi dizolvat nici măcar de penitentul însuși (cf. canonului 1550, §2, n.2 CIC; canonul 1231, §2, n.2 CCEO).
Penitentul nu vorbește confesorului omenesc, ci lui Dumnezeu, astfel că a pune stăpânire pe ceea ce îi aparține lui Dumnezeu ar fi un sacrilegiu. Este acceptată protejarea Sacramentului, instituit de Cristos pentru a fi un refugiu sigur al mântuirii pentru toți păcătoșii. Dacă credincioșii își pierd încrederea în sigiliu, primirea Sacramentului Spovezii ar putea decădea, provocând daune foarte grave sufletelor și întregii lucrări de evanghelizare. Este esențial să insistăm asupra faptului că sigiliul Spovezii nu poate fi comparat cu secretul profesional, pentru a împiedica legislația seculară să aplice excepțiile justificate pentru secretul profesional la secretul inviolabil al Spovezii.
