Un nou regulament pentru postulatorii de cauze de beatificare/canonizare
15.10.2021, Vatican (Catholica) - Limită de treizeci de cauze active în fază romană și excluderea Cardinalilor, Episcopilor și oficialilor de la Congregația Cauzelor Sfinților de posibilitatea de a ocupa rolul de postulator. Sunt cele două noutăți mai semnificative introduse în Regulamentul postulatorilor, intrat în vigoare la 11 octombrie 2021, la aniversarea începerii Conciliului Vatican II. Conținutul și geneza documentului le explică prefectul dicasterului, Cardinalul Marcello Semeraro, în acest interviu dat la mass-media vaticane.
– Este prima dată când intră în vigoare un regulament specific pentru postulatori?
– În trecut, pentru a facilita munca postulatorului, au fost elaborate și divulgate câteva materiale ajutătoare în formă de Vademecum sau de Codex pro postularibus. Aceste publicații erau pregătite chiar de postulatori, sau de vreun oficial din congregație. În schimb, până acum nu a fost vreodată elaborat și promulgat un document normativ privitor la figura și funcțiunile postulatorului. Așadar, este vorba de o noutate.
– Din care exigențe se naște documentul și căror obiective le corespunde?
– Ideea s-a născut în congregație și a apărut dintr-o constatare concretă: pentru că în diferite documente normative referitoare la cauzele de beatificare și canonizare se face referință la postulatori, a fost luată în considerare utilitatea de a aduna tocmai într-un unic text practica și legea pontificală specială despre cauzele sfinților care se referă direct la funcția lor. Regulamentul este rod al unui studiu comun, astăzi aș îndrăzni să spun „sinodal”.
– În ce sens?
– La început a fost constituit un grup de lucru compus din câțiva postulatori și oficiali de la Congregație, care au elaborat un text de bază. Apoi el a fost supus unei alte aprofundări din partea tuturor celorlalți oficiali ai dicasterului, a președintelui colegiului postulatorilor și, în sfârșit, a congresului ordinar. În audiența din 30 august am prezentat documentul definitiv Papei Francisc, care m-a autorizat să îl semneze și să îl public. Pentru această circumstanță am ales data simbolică de 11 octombrie, care ne aduce în amintire începutul Conciliului Vatican II.
– Care sunt punctele principale ale textului?
– Înainte de toate, există partea inițială, foarte importantă, deoarece conține „noțiunile generale”, adică normele care întemeiază și definesc figura postulatorului, indică toate condițiile sale, prezintă îndatoririle pe care este chemat să le desfășoare, clarifică modalitatea de numire și tratează aspecte administrative. În ea se găsesc inserate două noutăți care, oricât ar putea părea restrictive, provin în realitate din convingerea despre seriozitatea angajării cerute pentru fiecare cauză de beatificare și canonizare.
– În ce constau cele două noutăți?
– Este vorba de articolul 6a, conform căruia nu pot să fie numiți postulatori ai cauzelor Cardinali, Episcopi și cei care ocupă funcții, în dicaster, ca oficiali, consultanți istorici, consultați teologi și experți medici. În schimb, în articolul 9, se vorbește despre limita de treizeci de cauze active care pot să fie încredințate unui postulator „ad casum”.
– Și care sunt celelalte teme atinse de document?
– În părțile următoare Regulamentul tratează, în mod specific și detaliat, despre rolul postulatorului, în faza diecezană a unei cauze, mai întâi, și apoi în așa-numita fază romană, adică atunci când procedura canonică se desfășoară la congregație. În sfârșit, documentul se oprește asupra îndatoririlor postulatorului în momentul beatificării, al canonizării sau al acordării titlului de învățător al Bisericii. Regulamentul se încheie cu niște considerații cu privire la activitatea postulatorilor referitor la relicve și la rămășițele pământești.
– Se poate trasa un profil ideal al postulatorului?
– Consider că postulatorul ideal este cel care asumă și realizează funcția încredințat lui ca o slujire: nu o slujire oarecare, ci o slujire prestată în Biserică și pentru binele Bisericii, pentru binele credincioșilor. Papa Francisc, în discursul pe care l-a adresat congregației la 12 decembrie 2019, vorbind despre postulatori, a subliniat că ei trebuie să cultive în ei conștiința că toate cauzele pe care le tratează sunt „realități cu caracter spiritual; nu numai procesual, spiritual”.
– Care este rolul postulatorului într-o cauză despre virtuți sau despre martiriu?
– Din punct de vedere juridic postulatorul este reprezentant al actorului unei cauze la dicasteriu și la celelalte autorități ecleziastice. De aceea, misiunea sa este tocmai aceea de a urma și de a îndeplini în mod atent toți pașii prevăzuți de procedura canonică de beatificare și canonizare. Spunând aceasta, figura postulatorului nu trebuie să fie redusă deloc numai la un rol juridic. De fapt, el, așa cum afirmă Regulamentul, promovează și coordonează activitatea utilă pentru a divulga cunoașterea unui candidat la cinstea altarelor și stimulează mijlocirea sa. În acest context doresc să subliniez că, înainte de a cere demararea formală a unei cauze despre virtuți sau despre martiriu sau despre dăruirea vieții, postulatorul trebuie să dea o atenție deosebită și corespunzătoare în verificarea unei faime de sfințenie și de semne autentice, durabile și răspândite.
– Ne putem lipsi de postulator?
– Figura postulatorului și funcția pe care o ocupă continuă să fie importante și, în același timp, delicate. Este semn tocmai noul Regulament abia promulgat, a cărui necesitate se simțea de mult timp. Dacă iau în serios și cu spirit eclezial misiunea lor, postulatorii pot face mult pentru binele cauzelor și al Bisericii. (material L’Osservatore Romano, tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro)
