Zece Cardinali pentru cele zece porunci în al treilea mileniu
19.10.2021, Roma (Catholica) - În timp ce lumea confruntată cu pandemia se mărturisește tot mai des atee și pare să fugă de orice afirmație universală de adevăr și dreptate, un soi de „națională” de Cardinali se întreabă despre Legea lui Dumnezeu. Zece Cardinali au luat „hârtie și stilou” pentru a oferi reflecțiile lor, punct cu punct, despre actualitatea preceptelor conținute în tablele mozaice. Coordonați de vaticanistul Fabio Marchese Ragona au dat naștere unui volum original: „Zece Porunci pentru Zece Cardinali”, disponibil în catalogul Editurii Ares din Milano. Este vorba de zece mărturii și reflecții coborâte în experiența și în limbajul zilnic. Autorii implicați figurează printre numele cele mai ilustre din Colegiul Cardinalilor, începând de la președintele Conferinței Episcopale Italiene, Gualtiero Bassetti, până la franciscanul Mauro Gambetti, „proaspăt” Cardinal și pe care Papa Francisc l-a dorit ca arhipăstor de San Pietro și vicar pentru Cetatea Vaticanului.
În introducere, Marchese Ragona – care în fiecare duminică, pe canalul all-news Tgcom24, conduce rubrica „Stanze Vaticane” – amintește că cele Zece Porunci se află în paginile Vechiului Testament: „În capitolul 20 din cartea Exodului la versetele 2-17, și în capitolul 5 din Deuteronom la versetele 6-21”. Însă ele, așa cum se știe, „dobândesc o nouă semnificație în lumina predicii lui Isus în Evanghelii. «Învățătorule, ce lucru bun trebuie să fac ca să am viața veșnică?». «Tânărului care îi adresează această întrebare», se citește în Compendiul Catehismului, «Isus îi răspunde: ‘Vino și urmează-mă’. A-l urma pe Isus implică respectarea Poruncilor. Legea nu este abolită, dar omul este invitat să o regăsească în persoana Învățătorului divin, care o realizează perfect în el însuși, îi revelează semnificația deplină și îi atestă perenitatea”. De asemenea: „Fidelă față de Scriptură și față de exemplul lui Isus, Biserica recunoaște Decalogului o importanță și o semnificație fundamentale. Creștinii sunt obligați să îl respecte”.
Pentru acest motiv, „mai ales un credincios”, scrie Marchese Ragona, „nu poate să nu cunoască cele Zece Porunci. Prin urmare, s-a gândit să se ofere cititorilor un volum agil despre cele Zece Porunci comentate în manieră îngrijită de tot atâția Cardinali cu proveniență geografică și experiențe pastorale diferite între ele”. Un text care poate să fie util fie pentru meditația personală, fie „ca bază pentru cercetarea cugetului ca pregătire la Sacramentul Spovezii”. Astfel, Cardinalul Bassetti despre Porunca I – „Să nu ai alți dumnezei în afară de mine” – evidențiază că „relatarea din Exod învață că deșerturile vieții sunt mai puțin teribile dacă le parcurgem împreună. În fața noastră se deschide astăzi o perioadă de regândire și de renaștere posibilă: după părerea mea aceasta trece și prin modul nostru de a ne simți popor. Într-o optică de credință, putem învăța să ne simțim parte a familiei umane, care străbate împreună dificultățile, care se bucură împreună de cuceriri și care știe să facă alegeri responsabile pentru generațiile care vor veni.”
Cardinalul Gerhard Ludwig Müller, prefect emerit al Congregației pentru Doctrina Credinței, scrie despre a II-a – „Să nu spui numele lui Dumnezeu în zadar”: „Numele lui Dumnezeu va fi glorificat pentru totdeauna atunci când cei mântuiți vor fi în fața lui Dumnezeu și îl vor sluji în Ierusalimul ceresc. «Vor vedea fața lui și vor purta numele său pe frunte» (Ap 22,4). De fapt, vor fi în fața «Mielului lui Dumnezeu, cel care ia asupra sa păcatul lumii» (In 1,29). Este Cristos Isus, care era egal cu Dumnezeu și a devenit egal cu noi oamenii în toate, până la moartea pe cruce. «Pentru aceasta, și Dumnezeu l-a înălțat și i-a dăruit numele care este mai presus de orice nume, 10 pentru ca în numele lui Isus să se plece tot genunchiul: al celor din ceruri, al celor de pe pământ și al celor de dedesubt, 11 și orice limbă să dea mărturie că Isus Cristos este Domn, spre gloria lui Dumnezeu Tatăl» (Fil 2,9-11). Prin urmare, orice abuz al numelui lui Dumnezeu din nebunie și ură este ispășit atunci când ne rugăm: «Fă-ne să îți purtăm numele și înlătură rușinea de la noi» (Is 4,1). Atunci va fi satisfăcută invocația noastră către Tatăl ceresc de sfințire a numelui său: «Binecuvântat să fie numele Domnului, de acum și până în veac» (Ps 113,2).”
Porunca a III-a – „Adu-ți aminte de ziua de sabat” – este încredințată Cardinalului Robert Sarah, prefect emerit al Congregației pentru Cultul Divin și Disciplina Sacramentelor. „«A trăi conform duminicii»”, afirmă el citând exortația apostolică Sacramentum caritatis a Papei Benedict al XVI-lea, „înseamnă a trăi având conștiința eliberării aduse de Cristos și desfășurând propria existență ca oferire de sine lui Dumnezeu, pentru ca victoria sa să se manifeste pe deplin tuturor oamenilor printr-o conduită intim reînnoită”. Și apoi conclude intervenția sa cu alte cuvinte „ale Papei Benedict al XVI-lea: «’Cum vom putea trăi fără El, pe care și profeții l-au așteptat?’ […]. Simțim răsunând în aceste cuvinte ale Sfântului Ignațiu din Antiohia afirmația martirilor din Abitene: ‘Sine dominico non possumus’. Tocmai de aici izvorăște rugăciunea noastră: ca și noi creștinii de astăzi să regăsim conștiința importanței decisive a celebrării duminicale și să știm să scoatem din participarea la Euharistie elanul necesar pentru o nouă angajare în vestirea lui Cristos lumii» în care găsim adevărata noastră viață și pacea noastră.”
Cardinalul Angelo Comastri, arhipăstor emerit al Bazilicii San Pietro și Vicar general emerit al Sanctității Sale pentru Cetatea Vaticanului, se ocupă de a IV-a Poruncă – „Cinstește pe tatăl și pe mama”. Face aceasta pornind de la experiența sa, în anii ’70, de capelan al închisorii romane „Regina Coeli”. Este decisivă întâlnirea cu Sergio, fiu al unei prostituate, care ajută să se înțeleagă cât de dureroasă este pentru un copil să nu îl cunoască pe tatăl și pe mama: „Eu nu exist pentru că nu am un tată, pentru că nu am o mamă”. La acest punct „înțelegeți pentru ce Domnul ne-a dat această Poruncă: «cinstește pe tatăl și pe mama»„.
Matteo Maria Zuppi este Arhiepiscop de Bologna, „Să nu ucizi”, este Porunca despre care scrie, a V-a: „Viața umană are nevoie de iubire și numai iubirea apără viața, răul doar o distruge, nu știe să o dăruiască. Este posibil a trăi fără a ucide? Omul va învăța să trăiască fără a ucide? Da. Este visul lui Dumnezeu, este speranța noastră. Pentru aceasta ne însușim rugăciunea atribuită unui om care a trăit pe deplin porunca lui Isus. Și a indicat drumul în iubire față de toți, în a gândi că toți suntem frați. «Doamne, fă din mine un instrument al păcii tale: unde este ură, eu s-aduc iubire; unde e ofensă, eu s-aduc iertare; unde-i îndoială, eu s-aduc credința; unde-i disperare, eu s-aduc speranța; unde-i întuneric, eu s-aduc lumina; unde e tristețe, eu s-aduc bucuria». Iată ce înseamnă «să nu ucizi»„.
A VI-a este „Să nu faci fapte necurate”, și este tratată de Cardinalul Fridolin Ambongo Besungu, Arhiepiscop de Kinshasa: „Dată fiind importanța și complexitatea sa, Porunca a șasea arată, pe de o parte, paternitatea lui Dumnezeu, care, ca bun Tată, are datoria de a da preceptele pentru o viață comună, frumusețea și fragilitatea vieții conjugale pe care toți trebuie să o protejăm; pe de altă parte, arată cum toți fiii lui Dumnezeu trebuie să crească. Aceasta este misiunea educativă, pastorală. Asta este ceea ce recomandă Scrisoarea către Evrei: «Căsătoria să fie cinstită în toate privințele, patul conjugal să fie neîntinat, pentru că pe cei desfrânați și adulteri îi va judeca Dumnezeu» (Evr 13,4). Acesta este motivul pentru care Dumnezeu a spus: «Să nu comiți adulter».”
Antonio Paolo Lojudice, Arhiepiscop de Siena, a fost interpelat pentru Porunca a VII-lea: „Să nu furi”. În această perioadă, pandemia a produs un „furt foarte greu: cel al «zâmbetului» pe care nu mai reușim să îl vedem și prin urmare să îl schimbăm. Ne urăm ca acest timp așa de întunecat, așa de neguros, să se încheie și să ne putem întoarce din nou la o viață normală îmbogățită de o experiență de «comuniune mondială» cum nu s-a mai întâmplat vreodată în istorie. Sperăm ca această tragedie să nu ne lase așa cum eram înainte. Sperăm să ieșim nevătămați, dar mai ales mai bune pentru nu permite niciodată nimănui nici măcar unui virus microscopic să fure aspectul cel mai important al drumului nostru de viață, de credință și de speranță. Da, iată un alt «furt» sacrileg: cel al speranței. Aceea nu: să nu lăsăm să ni se fure, de nimeni.”
Cardinalul Marcello Semeraro este prefect al Congregației Cauzelor Sfinților și lui îi revine Porunca a VIII-a, „Să nu mărturisești strâmb”. Așa cum în audiența „din 14 noiembrie 2018 a spus Papa Francisc, «să nu mărturisești strâmb împotriva aproapelui tău înseamnă a trăi ca fiu al lui Dumnezeu, care niciodată, niciodată nu se dezminte pe sine însuși, niciodată nu spune minciuni; a trăi ca fii ai lui Dumnezeu, lăsând să reiasă în fiecare faptă marele adevăr: că Dumnezeu este Tată și ne putem încrede în el. Eu mă încred în Dumnezeu: acesta este marele adevăr. Din încrederea noastră în Dumnezeu, care este Tată și mă iubește, ne iubește, se naște adevărul meu și faptul de a fi adevărat și nu mincinos».”
Porunca a IX-a, „Să nu dorești femeia aproapelui tău”. Cardinalul Gianfranco Ravasi, președinte al Consiliului Pontifical al Culturii, afirmă că „Porunca decalogică este, în pozitiv, un apel de a avea o inimă nouă, capabilă de dorințe autentice, creative, generoase, absolute. Este ceea ce își dorea profetul Ezechiel prin acest celebru oracol divin: «Vă voi da o inimă nouă și un duh nou voi pune în voi; voi îndepărta inima de piatră din trupul vostru și vă voi da o inimă de carne» (Ez 36,26). Numai așa dorința va regăsi tinderea sa radicală spre infinit, exprimată tocmai de etimologia sa lexicală, adică deschiderea sa spre «sidera», stelele. Așadar, este «in-finitul» său de a se îndrepta spre plinătatea spre care persoana umană este menită, chiar cu limita sa creaturală, conform viziunii creștine care încredințează bărbaților și femeilor posibilitatea de a deveni «fii ai lui Dumnezeu» (Gal 4,4-7; Rom 8, 14-17).”
Cardinalul Gambetti exprimă gândirea sa despre Porunca a X-a, „Să nu dorești lucrurile altora”. În Isus Cristos, „centru și origine și viață a creației, în Treime, natura divină și natura umană se unesc, iubirea și dorința se unesc indisolubil. El, ascultând și de Porunca a zecea, ne arată calea supunerii limitei ca ocazie de libertate. «Să nu dorești lucrurile altora» ne conduce în teren deschis, unde fluviul vieții ne traversează și inima este locuită de o iubire atât de mare încât poate să asume trupul cu elanurile sale și fragilitățile sale, pentru a-l face părtaș de fericirea veșnică a învierii. În acest mod, și pentru noi va fi posibil să dorim ceea ce Dumnezeu iubește și să iubim ceea ce dorește Dumnezeu, ca Isus.” (material Vatican Insider, tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro)
