Papa Francisc a început un ciclu de cateheze despre Sfântul Iosif
17.11.2021, Vatican (Catholica) - Acum 150 de ani, pe 8 decembrie 1870, Fericitul Papă Pius al IX-lea l-a proclamat pe Sfântul Iosif patron al Bisericii universale. În acest context aniversar, Papa Francisc a declarat un an special dedicat Sfântului Iosif, prin scrisoarea apostolică „Patris corde”, iar acum a decis, după seria despre Galateni, să pornească o nouă serie de cateheze la audiențele generale de miercuri: „timp de câteva săptămâni vom vorbi despre Sfântul Iosif”.
La începutul catehezei din Aula Paul al VI-lea, Pontiful a amintit că în Biblie există peste zece personaje care poartă numele Iosif, cel mai important fiind fiul lui Iacob și al Rahelei, care ajunge pe poziția a doua în Egipt după faraon. Numele Iosif înseamnă în ebraică „Dumnezeu să mărească, Dumnezeu să crească”, a explicat Sfântul Părinte. „Este o urare, o binecuvântare întemeiată pe încrederea în providență și referită în special la rodnicia și la creșterea copiilor. De fapt, tocmai acest nume ne revelează un aspect esențial al personalității lui Iosif din Nazaret. El este un om plin de credință în providența sa: crede în providența lui Dumnezeu, are credință în providența lui Dumnezeu. Fiecare acțiune a sa relatată de evanghelie este dictată de certitudinea că Dumnezeu ‚face să crească’, Dumnezeu ‚mărește’, Dumnezeu ‚adaugă’, adică Dumnezeu are grijă să ducă înainte planul Său de mântuire.”
Continuând elementele de context, s-a oprit la a explica semnificațiile Betleemului. A spus că înseamnă „casa pâinii” (Beth Lechem), pentru arabi fiind însă „casa cărnii”, „probabil datorită cantității mari de turme de oi și capre prezente în zonă. De fapt, nu întâmplător, când s-a născut Isus, păstorii au fost primii martori ai evenimentului. În lumina vieții lui Isus, aceste aluzii la pâine și la carne trimit la misterul euharistic: Isus este pâinea vie coborâtă din cer. El însuși va spune despre sine: Cine mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu are viața veșnică.” A evidențiat apoi opțiunea lui Isus pentru Betleem și Nazaret, în locul Ierusalimului: „periferia și marginalitatea sunt preaiubite de Dumnezeu. Isus nu s-a născut la Ierusalim cu toată curtea… nu: s-a născut într-o periferie și și-a petrecut viața, până la 30 de ani, în acea periferie, fiind tâmplar, ca și Iosif. Pentru Isus, periferiile și marginalitățile sunt preaiubite.”
Și a continuat: „A nu lua în serios această realitate echivalează cu a nu lua în serios Evanghelia și lucrarea lui Dumnezeu, care continuă să se manifeste în periferiile geografice și existențiale. Domnul acționează mereu în ascuns în periferii, precum și în sufletul nostru, în periferiile sufletului, ale sentimentelor, poate ale sentimentelor de care ne rușinăm; însă Domnul este acolo pentru a ne ajuta să mergem înainte. Domnul continuă să se manifeste în periferii, fie cele geografice, fie cele existențiale. Îndeosebi, Isus merge să-i caute pe păcătoși, intră în casele lor, vorbește cu ei, îi cheamă la convertire. Merge să îi caute pe cei care nu au făcut răul ci l-au îndurat: bolnavii, înfometații, săracii, cei din urmă. Isus merge mereu spre periferii. Și aceasta trebuie să ne dea multă încredere, pentru că Domnul cunoaște periferiile inimii noastre, periferiile sufletului nostru, periferiile societății noastre, ale orașului nostru, ale familiei noastre, adică acea parte un pic întunecată pe care noi nu o arătăm poate de rușine.”
La final Pontiful a transmis un mesaj de încurajare: „Astăzi aș vrea să trimit un mesaj tuturor bărbaților și femeilor care trăiesc în periferiile geografice mai uitate din lume sau care trăiesc situații de marginalitate existențială. Să poată găsi în Sfântul Iosif pe martorul și pe ocrotitorul la care să privească. Lui ne putem adresa cu această rugăciune, rugăciune făcută acasă, dar ieșită din inimă: Sfinte Iosif, tu care ai avut mereu încredere în Dumnezeu și ai făcut alegerile tale condus de providența sa, învață-ne să nu ne bazăm atât pe proiectele noastre, cât mai ales pe planul Său de iubire. Tu care vii din periferii, ajută-ne să convertim privirea noastră și să preferăm ceea ce lumea rebutează și pune la margini. Întărește pe cel care se simte singur și susține pe cel care se angajează în tăcere pentru a apăra viața și demnitatea umană. Amin.”
