Papa Francis către minoritatea catolică din Grecia: Micimea poate fi o binecuvântare
04.12.2021, Vatican (Catholica) - Dimensiunea mică a unei comunități creștine poate fi un semn al apropierii de Dumnezeu, le-a spus Papa Francisc membrilor micuței minorități catolice din Grecia, sâmbătă seara, la Atena. El a reflectat asupra exemplului Sfântului Paul de evanghelizare a Greciei antice și de proclamare a faptului că cultura lor păgână avea semințele credinței creștine. „Așadar, dragi prieteni, v-aș spune așa: considerați micimea voastră o binecuvântare și acceptați-o de bunăvoie. Vă dispune să vă încredeți în Dumnezeu și numai în Dumnezeu”, a spus Sfântul Părinte în discursul adresat Episcopilor, preoților, persoanelor consacrate, seminariștilor și cateheților, găzduită de Catedrala din Atena dedicată Sf. Dionisie Areopagitul. „A fi minoritate – și nu uitați că Biserica în întreaga lume este o minoritate – nu înseamnă a fi neînsemnat, ci mai aproape de calea iubită de Domnul, care este cea a micimii: a kenozei, a coborârii, a blândeții”, a continuat ei. „Isus -s-a coborât până la a deveni ascuns în slăbiciunea umanității noastre și în rănile trupurilor noastre. El ne-a salvat slujindu-ne.”
În timp ce creștinii pot fi adesea „obsedați cu înfățișarea și cu partea vizibilă”, Sfântul Paul ne învață că Împărăția lui Dumnezeu „nu vine cu semne care pot fi observate”. Mai degrabă, „vine în secret, ca ploaia, încet, peste pământ”. Cei 10,7 milioane de locuitori ai Greciei sunt predominant ortodocși. Doar aproximativ 50.000 sunt catolici. Pontiful a sosit sâmbătă în Grecia, pentru o călătorie de trei zile, după o vizită de două zile în Cipru. În discursul său de sâmbătă seara, Papa Francisc a subliniat încrederea Sfântului Paul în Dumnezeu și abordarea sa înțeleaptă cu grecii pe care i-a evanghelizat. Apostolul știa că Dumnezeu a sădit deja semințele evanghelizării dinainte și a văzut „dorința pentru Dumnezeu ascunsă în inimile acelor oameni și a vrut cu blândețe să împărtășească cu ei darul uimitor al credinței. Paul l-a proclamat audienței sale pe Dumnezeu cel necunoscut. El a putut astfel să prezinte chipul unui Dumnezeu, care în Isus Cristos a semănat în inima lumii sămânța învierii, dreptul universal la speranță”, a spus Sfântul Părinte. „Când Paul a proclamat această veste bună, cei mai mulți dintre ei au râs de el și și-au văzut de drum.” Cu toate acestea, unii atenieni s-au alăturat apostolului și au devenit credincioși, inclusiv omonimul Catedralei, Sfântul Dionisie. „O mică rămășiță… totuși așa țese Dumnezeu firele istoriei, din acele vremuri până acum”, a remarcat Papa.
Papa Francisc a lăudat Grecia ca „un pământ care este un dar, un patrimoniu al omenirii, pe care s-au construit bazele Occidentului”. „Toți suntem fii și fiice ale țării voastre și îi suntem datori ei: fără poezia, literatura, filozofia și arta care s-au dezvoltat aici, nu am fi familiarizați cu multe aspecte ale existenței umane și nu am fi capabili să răspundem la multe întrebări profunde referitoare la viață, iubire, suferință, și de asemenea moarte”, a spus el la întâlnire. „În zorii creștinismului, această bogată moștenire a dat naștere unei inculturări a credinței, realizată, ca într-un ‚laborator’, grație înțelepciunii multora dintre Părinții noștri în credință, care prin sfințenia lor de viață și prin scrierile lor rămân un far de lumină pentru credincioșii din fiecare epocă.” Sfântul Paul a contribuit la inaugurarea „acestei întâlniri dintre creștinismul timpuriu și cultura greacă”. „El a început această lucrare de sinteză a acestor două lumi. A făcut-o chiar în acest loc, după cum citim în Faptele Apostolilor”, a spus Papa. El a identificat în apostol două atitudini care îi pot ajuta pe creștinii contemporani să incultureze credința. În primul rând, Sfântul Paul a arătat „încredere totală” în Dumnezeu. Unii filozofi care i-au întâlnit predicarea la Atena l-au considerat un „șarlatan” și l-au adus în Areopag nu doar pentru a-i „oferi o platformă”, ci „pentru a-l interoga” despre „învățătura lui nouă și ciudată”. Potrivit Papei, Paul „a fost pus la încercare”.
„Acesta nu a fost un moment de triumf pentru Paul”, a explicat Papa Francisc. „Își îndeplinea misiunea într-o situație dificilă. Poate că de multe ori ne simțim și noi obosiți și chiar frustrați de faptul că suntem o comunitate mică, o Biserică cu puține resurse, care funcționează într-un climat care nu îi este întotdeauna favorabil. Gândiți-vă la Paul în Atena. Era singur, în minoritate, nepoftit și cu șanse mici de reușită. Dar nu s-a lăsat biruit de descurajare. Nu a renunțat la misiunea sa. Nici nu a cedat ispitei de a se plânge”, a spus Sfântul Părinte. „Acest lucru este foarte important: aveți grijă la plângeri”, a subliniat el. „Aceasta este atitudinea unui adevărat apostol: să mergi înainte cu încredere, preferând incertitudinea situațiilor neașteptate decât complezența care vine din forța obișnuinței. Paul a avut acest curaj.” Acest curaj s-a născut din încrederea în Dumnezeu, care „iubește să facă lucruri mari prin smerenia noastră”. După cum a arătat Sfântul Paul, o atitudine de acceptare „nu încearcă să ocupe spațiul și viața altora, ci să semene vestea bună în pământul vieții lor”. Această abordare, a spus el, „învață să recunoască și să aprecieze semințele pe care Dumnezeu le-a sădit deja în inimile lor înainte de a veni noi pe scenă”.
„Să ne amintim mereu că Dumnezeu merge mereu înaintea noastră, Dumnezeu seamănă înaintea noastră. Evanghelizarea nu înseamnă umplerea unui recipient gol; este, în cele din urmă, a scoate la lumină ceea ce Dumnezeu a început deja să realizeze”, a spus Papa Francisc. Sfântul Paul nu a făcut prozelitism, ci și-a bazat lucrarea pe blândețea lui Cristos. El nu s-a apropiat de atenieni cu atitudinea că toți au greșit, ca și cum ar spune: „Acum vă voi învăța adevărul”. Mai degrabă, el a acceptat spiritul lor religios, invocând altarul lor dedicat „unui zeu necunoscut”. „Apostolul le-a recunoscut ascultătorilor demnitatea și a salutat religiozitatea lor”, a spus Papa. „Chiar dacă străzile Atenei erau pline de idoli, ceea ce l-a făcut ‚profund întristat’, Paul a recunoscut dorința pentru Dumnezeu ascunsă în inimile acelor oameni și a vrut să le împărtășească cu delicatețe darul uimitor al credinței. Duhul Sfânt face întotdeauna mai mult decât ceea ce putem vedea din exterior. Să nu uităm aceasta. În fiecare epocă, atitudinea apostolului începe cu acceptarea altora”, a spus Papa Francisc. I-a încurajat pe creștini „să cultive o atitudine de primire, un stil ospitalier, o inimă dornică de a crea comuniune în mijlocul diferențelor umane, culturale sau religioase”.
„Provocarea este să dezvoltăm o pasiune pentru întreg, care ne poate conduce – catolici, ortodocși, frați și surori de alte crezuri, inclusiv agnostici, oricine – să ne ascultăm unii pe alții, să visăm și să lucrăm împreună, să cultivăm ‚mistica’ fraternității”, a spus Sfântul Părinte. A fi o Biserică mică, a spus el, „ne face un semn elocvent al Evangheliei, al Dumnezeului proclamat de Isus care îi alege pe săraci și pe cei smeriți, care schimbă istoria prin faptele simple ale oamenilor de rând”. Biserica nu este chemată să aibă „spiritul de cucerire și de victorie, numere impresionante sau măreție lumească”, a spus el. „Toate acestea sunt periculoase. Ne pot ispiti la triumfalism”, a afirmat apoi. „Ni se cere să fim drojdie, care crește cu răbdare și tăcere, ascunsă în aluatul lumii, datorită lucrării constante a Duhului Sfânt”, a încheiat Papa. „Secretul Împărăției lui Dumnezeu se află în lucrurile mărunte, adesea liniștite și nevăzute.”
