Fericite Anton Durcovici, la ceas aniversar, îți mulțumim!
06.12.2021, Iași (Catholica) - După cum rezultă din înscrisurile vremii, anul acesta, în ziua de 10 decembrie 2021, se împlinesc 70 de ani de la moartea Episcopului nostru martir, dr. Anton Durcovici. Chiar și acum, la ceas aniversar, dacă poate fi numit astfel, mărturia vieții, dar mai ales a morții lui, vorbește de la sine. „Spre miezul nopții, acel trup scheletic, după cum avea să afirme un martor despre ultimele lui momente în închisoarea de la Sighet, dezbrăcat, plin de răni și sânge, a fost aruncat într-o celulă unde se mai aflau 15 suflete chinuite. În fața acestei scene pr. Friedrich s-a repezit cu o pătură și l-a acoperit. Din cauza durerilor și a gerului, Episcopul Durcovici nu a putut dormi și în acea noapte a mai găsit tăria să încurajeze pe sărmanii deținuți, zicându-le: «Duceți crucea Mântuitorului care s-a răstignit pentru păcatele noastre, căci va veni ziua învierii și pentru mult încercatul popor român». A fost apoi luat și dus într-o celulă singur unde a murit la 10 decembrie 1951.”
Moartea Episcopului Durcovici, fiind în preajma Crăciunului, amintește de moartea lui Ioan Botezătorul, Înaintemergătorul lui Isus. Irod a tăiat capul „glasului celui care strigă în pustiu” (Mt 3,3), dar cuvântul, Isus Cristos, cel pentru care se născuse Ioan, și-a continuat misiunea în lume. Oamenii pot face să tacă „glasul” celor care strigă pentru Dumnezeu, dar „cuvântul” nu îl pot opri, pentru că în acest caz, „cuvântul” e mai puternic decât „glasul” și va rămâne veșnic. Ucigând „glasul” Episcopului Anton Durcovici în închisoarea din Sighet, „cuvântul” lui care era inspirat din „cuvântul veșnic” a trecut dincolo de pereții închisorii, de întunericul mormântului în care a fost pus, a străpuns cu forța lui istoria și a ajuns până la noi. Doar așa, de atâta timp, ni-l dorim la „cinstea altarelor”, acolo unde de drept îi este locul. Exemplul vieții, dar mai ales al morții lui, ne „zorește” la mai mult, la a-l ști alături de sfinții și îngerii din ceruri, pe noi, cei care am simțit la rădăcina vieții noastre creștine „răcoarea” binefăcătoare și hrănitoare a cuvântului și a prezenței lui.
Moartea lui pentru Cristos în închisoarea de la Sighet a determinat, așa cum știm, Dieceza de Iași să ceară Sfântului Părinte Papa și Congregației pentru Cauzele Sfinților să îl ridice la cinstea altarelor. Și aceasta s-a întâmplat la 17 mai 2014, când pe stadionul din Iași în prezența a zeci de mii de credincioși din întreaga țară, s-au auzit cuvintele: „Episcopul Anton Durcovici este declarat Fericit al Bisericii”. Noi vom continua și ni-l dorim acolo, printre sfinții din cer, din calendar, din inimile noastre. Drumul însă este anevoios, ca și viața lui, de altfel. Fiți convinși că la Roma se lucrează intens la documentația necesară acestei cauze.
În acest sens, tot la Roma, cu ocazia împlinirii celor 70 de ani de la moartea lui, Postulatura Cauzei de Beatificare și Canonizare se face „purtătoarea lui de cuvânt”. În speranța că Dumnezeu va asculta rugăciunile noastre, pe care vă invit insistent să continuați să le faceți, conștient că, acolo, la Sighet, în timp ce Episcopul Durcovici își prezenta prin martiriu oferta vieții sale Celui pe care l-a slujit în viața sa, în același timp, Pruncul Isus, „viața” (In 11,25), așa cum el însuși avea să se definească, continua să se nască și continuă să se nască prin sângele martirilor săi. Fericite Anton Durcovici, mulțumim! Mulțumim pentru exemplul vieții și pentru curajul în fața morții. Mulțumim! (pr. Isidor Iacovici, postulator)
