Scrisoarea fratelui Alois adresată artizanilor unității
05.01.2022, Taize (Catholica) - Bucuria primirii, căutarea dialogului, viața de fraternitate, solidaritatea cu întreaga creație, pasiunea pentru unitatea creștinilor, disponibilitatea inimii de a-l primi pe Dumnezeu: sunt cele șase propuneri enumerate de priorul de Taizé, fratele Alois, în scrisoarea intitulată „A deveni artizani ai unității” și publicată cu ocazia Anului Nou, pentru ca „anul 2022 să fie o oportunitate pentru a ne întreba ce rol putem să desfășurăm pentru a face să crească unitatea în familia umană și cu toată creația, cu cel care este aproape de noi, în Bisericile și comunitățile noastre, precum și în inimile noastre”. A crește unitatea, a crea legături: „iată una din cele mai mari provocări din timpul nostru”, afirmă responsabilul comunității ecumenice. De fapt, perioada actuală este caracterizată de evoluții contradictorii: pe de o parte, „omenirea devine tot mai conștientă că este interconectată și legată cu întreaga creație”, pe de altă parte, lumea este „tot mai polarizată social, politic și etic, ceea ce provoacă noi fracturi în societăți, între țări și chiar în cadrul familiilor”.
Prima propunere se referă la bucuria primirii. Unitatea familiei umane crește ori de câte ori ne deschidem față de cei care provin din ambiente diferite de al nostru, explică fratele Alois, invitându-ne pe fiecare dintre noi „să ne îndreptăm mai mult spre ceilalți, inclusiv spre cei de care nu ne-am apropia spontan”. De altfel, afirmă el, „adesea vom fi surprinși să primim de la ei ceea ce n-am fi putut să ne imaginăm vreodată”. Dacă nu ne lăsăm paralizați de ezitările și fricile noastre, adaugă el, „vom trăi bucuria de a primi”.
După aceea, notând că prea des relațiile umane sunt amenințate de neîncredere și că violența verbală este tot mai răspândită în dezbaterea publică și în rețelele sociale, priorul de Taizé consideră că putem alege în schimb „să ascultăm și să intrăm în dialog”. Asta nu înseamnă a-i spune altei persoane că împărtășim opinia sa dacă acest lucru nu este adevărat, „ci să facem tot posibilul pentru a continua o conversație și cu acela care gândește diferit decât noi”. Există reflexii identitare care agravează diviziunile în societățile noastre, afirmă după aceea călugărul german, și acest lucru este valabil și pentru comunitățile creștine. „În loc să ne definim în opoziție față de alții, pentru ce să nu dezvoltăm o identitate și un simț de apartenență care să nu excludă deschiderea spre alții?”
A treia propunere este intitulată „Suntem toți frați și surori”. Creșterea unității implică refuzarea inegalităților sociale, afirmă priorul în mesajul său. Unele polarizări au originea lor în excluderea îndurată sau simțită de atâtea persoane sau chiar de popoare întregi. Iată pentru ce creștinii din toate Bisericile, credincioși de diferite religii și femeile și bărbații de bunăvoință care nu cred în Dumnezeu sunt chemați să fie solidari cu persoanele în situații precare, cu cei excluși, cu migranții. „Să mergem dincolo de segregări, să creăm prietenie”, cere responsabilul comunității, „și vom vedea inimile noastre devenind mai deschise, mai largi, mai umane”.
Solidaritatea cu întreaga creație este tema celei de-a patra propuneri. În fața urgențelor ecologice crescânde, sunt indispensabile „răspunsuri politice, inovații științifice și alegeri sociale”, îndeamnă călugărul. „Mulți tineri se angajează în mod curajos, dar este adevărat că unii dintre ei sunt amenințați de frustrare și de supărare” și acest lucru, admite el, „este total de înțeles”. Totuși, „nu trebuie să ne descurajăm” pentru că „adesea pornind de la «aproape nimic» care începe o transformare”. De aici invitația de a ne întreba „ce pas concret, chiar foarte umil, pot face în viitorul apropiat pentru a începe sau a aprofunda o convertire ecologică”.
Evanghelia, amintește după aceea fratele Alois, îi cheamă pe creștini să meargă dincolo de diviziuni și să dea mărturie că unitatea este posibilă într-o mare diversitate. În dialogul dintre confesiunile creștine, „diferențele care rămân trebuie să fie luate în serios și cercetarea teologică este indispensabilă”. Dar, avertizează călugărul, „dialogurile singure nu duc la unitatea vizibilă”. Pentru a merge înainte, „este necesar să se întâlnească mai des, între botezați din diferite Biserici, într-o rugăciune comună centrată pe Cuvântul lui Dumnezeu. Cine știe? Duhul Sfânt ar putea atunci să ne surprindă”, notează el.
Ultima propunere este o invitație de a lăsa ca Dumnezeu să unifice inimile noastre. „Există în noi o sete profundă de comuniune și de unitate”, afirmă priorul comunității ecumenice: ea „vine de la Dumnezeu și în rugăciune putem s-o exprimăm”. Chiar cu foarte puține cuvinte, a sta în tăcere față în față cu Dumnezeu ne ajută să căutăm sensul vieții. Pentru a regăsi unitatea inimii, adaugă el, „un drum este mereu posibil: a îndrepta privirea spre Cristos Isus, a învăța să-l cunoaștem mai mult, a-i încredința lui bucuriile noastre și trudele noastre”. Chiar și în mijlocul dificultăților, chiar și cu foarte puține certitudini cu privire la viitor, conclude fr. Alois, „putem continua drumul nostru pas după pas, având încredere că, prin Duhul Sfânt, Cristos înviat este mereu cu noi”. (material L’Osservatore Romano, tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro)
