Marius Oanță: Arhidieceza Romano-Catolică de București (1948-1964) – structuri ecleziale centrale
03.02.2022, București (Catholica) - Un titlu incitant – și prin perioada vizată (1948-1964), și prin domeniul de cercetare (structuri ecleziale centrale ale Arhidiecezei Romano-Catolice de București) – pe rafturile bibliotecilor catolice, propune dr. Marius Oanță, pe finalul anului 2021, ca materializare a cercetărilor sale doctorale, întreprinse în cadrul Institutului de Istorie „George Barițiu” al Academiei Române din Cluj-Napoca. Doctorandul și-a propus să recreeze, într‐o manieră proprie, planurile istorice, corectând erori și neconcordanțe din lucrările științifice anterioare cercetării sale, reușind să evidențieze raporturi existente în interiorul instituției Bisericii, între anii 1948 și 1964, analizând influența nefastă a decidenților politici români ale căror hotărâri au afectat profund Arhidieceza Romano-Catolică de București, ca instituție, precum și pe preoții care făceau parte din structurile acesteia.
În prefața semnată de dr. Stelian Mândruț citim o descriere concisă a acestui demers de asiduă cercetare științifică: „un exercițiu factual și interpretativ în spațiul cuprins între confesionalitate și actualitate”. Pe șapte capitole se întinde, atotcuprinzător, studiul asupra unei perioade recente din istoria românilor: „Arhidieceza Romano-Catolică de București: descriere, întindere și evoluție numerică” (I), „Instituții concurente. Sacru versus profan – evoluția sistemului normativ în Biserica Romei” (II), „Transpunerea măsurilor impuse de Moscova în legislația națională” (III), „Situația canonică a Arhidiecezei Romano-Catolice de București (1948-1964)” (IV), „Problematica jurisdicției în dosarul de urmărire informativă I. 5001/4 (ASNSAS)” (V), „Membrii Aulei Arhiepiscopale din București” (VI), „Procese intentate membrilor Aulei Arhiepiscopale” (VII).
Inevitabil, istoria consemnează fapte precum modificări teritoriale ale Arhidiecezei Romano-Catolice de București (după Tratatul de la Trianon și în urma aplicării Constituției Apostolice „Solemni Conventione”, pe care Sfântul Scaun le-a statutat, iar guvernul comunist le-a anulat printr-o lege organică asupra statutului general al cultelor din RPR – cap. I), contextul internațional și similaritățile privitoare la Biserica Romano-Catolică din spatele „Cortinei de Fier” (impactul produs de suprastructură asupra mediului catolic prin instaurarea noului regim în Rusia sovietică – cap. II), măsurile adoptate de Kremlin, valabile pentru tot spațiul estic și implementate în RPR (denunțarea Concordatului reprezentând începutul definirii cadrului legislativ din România comunistă, în raport cu Biserica Catolică de diferite rituri – cap. III), situația canonică a Arhidiecezei Romano-Catolice de București (pornind de la enunțul inexact al unui raport al Comisiei Prezidențiale – cap. IV), intruziunea autorității în afacerile ecleziale interne ale arhidiecezei (se inventează funcția de ‘conducător’, inexistentă în Codul de Drept Canonic – cap. V), portretizarea succintă a membrilor Aulei episcopale din București (dintre membrii Capitlului catedralei „Sfântul Iosif” și Curiei arhiepiscopale – cap. VI), cu consemnarea proceselor judiciare în care aceștia au fost implicați (canonicul Stanislau Traian Jovanelli și Biroul politic al PMR, sau plasarea în domiciliu obligatoriu a arhiepiscopului Cisar – cap. VII).
Cu detașare și obiectivitate de istoric dedicat, autorul se concentrează asupra mijloacelor coercitive specifice „Cortinei de Fier”, pornind de la o examinare generală de ansamblu, pentru a elucida situațiile particulare vizate. Pentru creionarea ambientului vieții de credință, a folosit izvoare primare și secundare, apărute de-a lungul timpului, în legătură cu tema supusă dezbaterii, dar și: memorialistică, studii, jurnale oficiale, interne și internaționale, sau reviste de profil. Este vorba despre: arhive de arhiepiscopie, dieceză sau parohie, din Alba-Iulia, Timișoara, Sinaia sau Târgoviște, precum și arhive laice, de la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității sau Arhivele Naționale Istorice Centrale, dar și arhive private. Lucrări speciale studiate sunt: „Acta Apostolicae Sedis”, diverse „Schematismus”, pe lângă „Anuarul Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București”. Publicațiile periodice ale vremii au oferit perspectiva directă asupra momentului istoric vizat: „Actualitatea Creștină”, „Adevěrul”, „Buletin istoric”, „La Civiltà Cattolica”, „Monitorul Oficial”, „Scânteia”, „Securitatea”, „Suflet românesc”, „Universul”.
Lucrarea oferă un Glosar, necesar pentru fixarea exactă a termenilor, și Anexe: „Documente” (un discurs al Arhiepiscopului de București, o circulară de la Iași, un decret papal, o scrisoare a Nunțiaturii Apostolice, adrese către Ministerul Cultelor, declarații din fondurile SANIC sau ACNSAS), „Instituții de învățământ catolic, desființate conform prevederilor Decretului 176/1948” (tabele cu școli primare, licee, școli parohiale, institute de învățământ, comunități de viață consacrată – naționalizate), „Documente fotografice” (Alexandru Cisar, Anton Durcovici, Andrea Casullo, Joseph Schubert, Iosif Gunciu, Julius Dwucet, Gustav Müller, Stanislau Traian Jovanelli, Francisc Augustin, alți preoți și credincioși). Dintre concluzii, se evidențiază convingerea autorului de a-și fi îndeplinit misiunea, ca doctorand, dar și de a-și fi făcut datoria de onoare, ca membru activ al Bisericii: „am refăcut linia succesiunii canonice pentru Arhidieceza Romano-Catolică de București”. (Maria Buturugă)
