Mons. Coșa: Războiul văzut în Moldova
08.03.2022, Chișinău (Catholica) - Frică și lacrimi, dar și incredulitate de a fi primiți gratuit. Este „fața” celui care fuge de invazia rusă și se refugiază în foarte apropiata Moldovă. Ne relatează „războiul” văzut la câțiva kilometri de Ucraina Mons. Anton Coșa, Episcop de Chișinău. Încă din primele zile ale conflictului, Biserica Catolică din Moldova a organizat structuri și centre, în afară de câteva parohii și apartamente sociale, garantând actualmente 390 de locuri. A fost creată și o rețea familială de solidaritate, unde fiecare familie s-a făcut disponibilă pentru primire. În centre sunt acordate servicii de însoțire la sosirea în Moldova la graniță și la plecarea în destinațiile preferate. Este oferită o asistență psihologică și sanitară și o rețea de informare cu rudele rămase în Ucraina și cu aceia la care refugiații intenționează să meargă. Este desfășurată și o operă de informare corectă, pentru ca „refugiații să poată scăpa de forme de exploatare, trafic de ființe umane și capturare de minori sau femei singure”.
– Mons. Coșa, cum este situația?
– Numărul refugiaților este mereu în creștere. De vineri, din fericire, a fost creat un punct comun de primire moldavo-român, așa încât cel care vine cu intenția de a continua spre România nu mai vin la Chișinău, ci pleacă direct spre România. Asta a adus un pic de alinare dat fiind că centrele noastre de primire sunt pline. Există și o mare solidaritate și disponibilitate în rândul oamenilor. Trebuie scoasă în evidență și angajarea autorităților locale în înfruntarea problemei dificile a primirii, coordonând diferitele ONG-uri și organisme de voluntariat, între care cele ale Bisericii Catolice.
– În ce stare emoțională ajung evacuații din Ucraina?
– Am mers ca să îi întâlnesc și ceea ce am văzut este multă frică. Am adunat și multe lacrimi. Dar și multă recunoștință pentru ceea ce facem. M-a impresionat istoria unui cuplu de bătrâni care a fost primit într-unul din centrele noastre. Imediat ce au intrat, soțul a spus imediat că nu are bani necesari pentru a plăti. Atunci preotul l-a liniștit. „Până când voi veți fi aici, veți fi oaspeții noștri”. Este o mărturie simplă care explică foarte bine ce facem.
– Ce vă îngrijorează?
– Nu este ușor de a înfrunta aceste mase de refugiați. Între altele urmărim și situația de la Odessa, oraș unde există teama că dintr-un moment în altul poate să fie atacat. Așadar, ne pregătim să primim mase de oameni care pleacă de acolo și vin aici la noi.
– Ce este războiul văzut de la Chișinău?
– La Chișinău nu se vede războiul, dar se văd consecințele războiului. Există teama că, după Ucraina, războiul vine și la noi. Însă trebuie să spun că moldovenii sunt grupați în două direcții. Există nostalgicii trecutului. Și există tinerii care în schimb au o direcție clară: Europa.
– Dar dacă rușii ar ajunge în Transnistria, ce s-ar întâmpla?
– Dacă Rusia ajunge în Transnistria, ajunge și în Moldova. Este clar că nu se opresc pe malul fluviului Nistru, ci continuă până aici. Dar moldovenii nu sunt ca ucrainenii. Nu vor face război, nu vor rezista. Și situația va fi decisă pe căi diplomatice. Țara poate să fie ocupată, precum Crimeea, cu mâini ridicate, probabil și cu aplauzele acelei părți care în mod nostalgic visează acel trecut.
– Vreți să lansați un apel?
– Fiind așa de aproape geografic, urmărim și suntem și aproape în rugăciunea noastră și în caritatea concretă. Aș vrea să spun încă un lucru: vom rămâne consecvenți cu angajarea luată. Pentru că va veni un moment în care cu timpul societatea va înceta să ajute. Noi, în schimb, ca Biserică, vom fi aici și vom merge înainte până la capăt. Nu vom lăsa în urmă pe nimeni. Așadar, noi ne rugăm și rămânem vigilenți pentru ca să nu dispară niciodată entuziasmul de a mărturisi Evanghelia în caritate și în primire. (material al agenției SIR, tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro)
