Un duhovnic bun deschide larg penitenților porțile cerurilor
20.03.2022, Roma (Catholica) - Penitențeria Apostolică organizează pentru prima dată, pentru luna octombrie, un simpozion dedicat credincioșilor care vor să învețe cum să se apropie de Sacramentul Reconcilierii. A anunțat aceasta regentul, Mons. Krzysztof Józef Nykiel, în acest interviu pentru L’Osservatore Romano, tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro, în ajunul deschiderii luni, 21 martie 2022, a celui de-al XXXII-lea Curs despre forul intern, care se va desfășura până în 25 martie la Palatul Cancelariei. Și anul acesta cursul se încheie cu o celebrare penitențială în prezența Papei Francisc, și chiar cu acea ocazie sunt consacrate Inimii Neprihănite a Mariei Rusia și Ucraina.
– Care sunt finalitățile și cine sunt destinatarii cursului despre forul intern?
– Cu acest curs, Penitențeria Apostolică dorește să ofere în fiecare an o ocazie de formare celor care, seminariști, diaconi sau preoți tineri, se pregătesc să presteze ori s-au confruntat de puțin timp cu slujirea delicată de duhovnic, ilustrând îndeosebi competența și practica Tribunalului nostru și, mai general, principalele tematici legate de forul intern și de pastorația Sacramentului Reconcilierii. De mai multe ori, Papa Francisc a subliniat necesitatea formării, pentru că „nu se improvizează duhovnicii” (Misericordiae vultus, 17). Și cu ocazia Cursului despre forul intern din 2019 a afirmat că „importanța «slujirii milostivirii» justifică, cere și aproape ne impune o formare adecvată”. Prelungirea răspândirii virusului ne împiedică să ne întâlnim toți personal. De aceea, numeroșii înscriși – peste 800 – vor putea participa fie cu prezență fizică, în număr redus, fie prin conectare de la distanță, prin resursele pe care ni le oferă instrumentele digitale.
– Programul prevede un ansamblu de intervenții cu caracter interdisciplinar. Ce tip de formare trebuie să aibă un duhovnic bun?
– În contextul atât de complex în care trăim, astăzi mai mult ca oricând este cerută de la slujitorii milostivirii o adecvată și actualizată pregătire teologică, spirituală, pastorală și juridică. Pentru acest motiv, în curs va fi privilegiată o abordare „concretă”, care tinde la administrarea corectă a reconcilierii, la soluționarea cazurilor deosebit de delicate pe care, în Sacrament, duhovnicul ar ajunge să le rezolve, și la atitudinea corectă pe care el va trebui să o asume pentru a însoți penitenții cu disponibilitate, duioșie și grijă care se traduc în capacitatea de a asculta și de a se îngriji de cel pe care îl are în fața sa. Însă doresc să reafirm că, atunci când se vorbește de formare la celebrarea Sacramentului, nu este vorba numai de a transmite noțiuni, teorii și aspecte tehnice, de altfel necesare mereu. Va fi un duhovnic bun numai cel care va reuși să deschidă larg porțile cerurilor pentru penitenți, pentru că el însuși cel dintâi a putut să experimenteze în viața sa iubirea milostivă a Tatălui asupra lui și asupra mizeriilor sale. Așadar, cum îi place Papei Francisc să repete, nu poate fi un duhovnic bun fără a fi un penitent bun.
– Cursul se va încheia vineri, 25 martie, cu celebrarea penitențială în Bazilica Vaticanului. De ce este semnificativ că Papa a ales tocmai această ocazie pentru a consacra Ucraina și Rusia Inimii Neprihănite a Mariei?
– Cursul se va încheia cu celebrarea penitențială prezidată de Sfântul Părinte tocmai pentru că, așa cum am spus, pentru a învăța să fii un duhovnic bun trebuie înainte de toate să te recunoști păcătos și să experimentezi asupra ta milostivirea și iertarea Domnului. Penitențeria va pune la dispoziție circa 80 de duhovnici (membri înșiși ai Tribunalului și penitențiari minori din bazilicile romane) care vor asculta Spovezile credincioșilor în diferitele limbi. Consider deosebit de semnificativ faptul că Papa Francisc a ales acest moment liturgic pentru a consacra Inimii Neprihănite a Mariei națiunile Rusiei și Ucrainei, în aceste zile atât de tragice, de mare durere și suferință. Desigur, celebrarea cade în ziua solemnității Bunei Vestiri. Dar cred că se poate vedea un raport strâns între Sacramentul Pocăinței și cererea darului păcii de la Dumnezeu. Îmi vine în minte apelul insistent adresat de apostolul Paul credincioșilor din Corint, care exemplifică perfect invitația la convertire: „Vă rugăm pentru Cristos: lăsați-vă împăcați cu Dumnezeu” (2Corinteni 5,20). A ne recunoaște păcătoși și a ne deschide la iertarea Tatălui iubitor este indispensabil pentru a obține de la El darul păcii, pe care numai El îl poate da. Numai niște inimi reconciliate de Dumnezeu, care au știut să recunoască răul comis și au fost inundate de milostivirea Sa, vor fi capabile la rândul lor să vadă demnitatea propriilor frați și să reverse asupra lor cu toată generozitatea iubirea primită.
– Pentru prima dată, anul acesta, Penitențeria va organiza și un simpozion care tinde în mod specific spre formarea penitenților, pentru „a învăța” să se spovedească. Ne puteți da vreo anticipare în acest sens?
– Cursul anual despre forul intern este adresat clericilor, adică acelora care sunt sau vor fi slujitorii Sacramentului Reconcilierii. Totuși, nu puțini credincioși au exprimat în ultimii ani dorința de a putea avea acces la inițiative asemănătoare de formare adecvată. Penitențeria, ținând cont de acest interes real, are de aceea dorința de a organiza un simpozion, în zilele de 13-14 octombrie, deschis tuturor credincioșilor, laici sau călugări, pentru a aprofunda – de data aceasta din punctul de vedere al penitentului – cunoașterea Sacramentului și pentru a învăța să se spovedească bine și tot mai rodnic.
– Vorbind despre formarea penitenților pentru „a învăța” să se spovedească bine, să nu uităm că în societatea de astăzi există dificultăți pastorale în celebrarea Sacramentului Pocăinței. Care dintre ele sunt mai răspândite?
– Da, este adevărat. Celebrarea Sacramentului Reconcilierii a suferit de-a lungul anilor o anumită criză. O criză care ar trebui situată în contextul mai amplu de criză de valori și, mai înainte, criză de credință care caracterizează societatea noastră contemporană. De fapt, omul de astăzi pare să îl fi șters pe Dumnezeu din orizontul propriu, pierzând sensul propriei existențe; el încearcă să potolească acest gol refugiindu-se uneori în ideologii, în căutarea plăcerii, în posesia de bunuri materiale, în sentimentalism, în individualismul egoist și așa mai departe. În acest context, în loc de a ceda în fața descurajării, ar trebui relansat, cu curaj și încredere în acțiunea pastorală a Bisericii, Sacramentul Reconcilierii, conștienți că numai iubirea infinită a lui Dumnezeu poate umple inima omului cu adevărată bucurie și fericire.
Cred că din această conștiință derivă și o mare responsabilitate și o angajare mai mare pentru preoții duhovnici. Papa Francisc a indicat adesea care sunt caracteristicile pe care ei sunt chemați să le asume, pentru a deveni tot mai mult martori cu adevărat credibili și canale rodnice ale milostivirii Domnului. În această privință ar trebui reluat în mână capitolul 10 din scrisoarea Misericordia et misera, care trasează calea pentru a realiza un adevărat parcurs de însoțire spirituală a credincioșilor la întâlnirea cu Dumnezeu și evidențiază, de asemenea, diferitele etape ale unui proces educativ la Spovadă, la care fiecare slujitor al Sacramentului ar trebui să se refere constant.
