Papa Francisc: Pacea lumească și pacea lui Dumnezeu
13.04.2022, Vatican (Catholica) - În cateheza de la audiența generală de astăzi, din mijlocul Săptămânii Sfinte, Papa Francisc a evocat „Legenda Marelui Inchizitor”, care este în sine un fragment din celebrul roman „Frații Karamazov” a lui Dostoievski. A început subliniind diferența dintre Duminica Floriilor și Duminica Paștelui: în prima era sperată o pace socială, cu Isus noul rege, pe când în a doua avem pacea dată de Dumnezeu.
„Pacea pe care Isus ne-o dă la Paște nu este pacea care urmează strategiile lumii, care crede că o obține prin forță, cu cuceriri și cu diferite forme de impunere. În realitate, această pace este numai un interval între războaie: știm bine asta. Pacea Domnului urmează calea blândeții și a crucii: înseamnă a se ocupa de ceilalți. De fapt, Cristos a luat asupra Sa răul nostru, păcatul nostru și moartea noastră. A luat asupra Sa toate acestea. Astfel ne-a eliberat. El a plătit pentru noi. Pacea nu este rod al vreunui compromis, ci se naște din dăruirea de sine. Însă această pace blândă și curajoasă este greu de primit. De fapt, mulțimea care striga osanale lui Isus este aceeași care după câteva zile strigă «Răstignește-l» și, înfricoșată și dezamăgită, nu mișcă un deget pentru El.”
Iată cum a relatat Sfântul Părinte episodul din Dostoievski: „Se povestește despre Isus care, după mai multe secole, se întoarce pe pământ. Imediat este primit de mulțimea în sărbătoare, care îl recunoaște și îl aclamă. «Ah, te-ai întors! Vino, vino cu noi!» Dar după aceea este arestat de Inchizitor, care reprezintă logica lumească. Acesta îl interoghează și îl critică în mod atroce. Motivul final al reproșului este că Cristos, deși putea, nu a voit niciodată să devină Cezar, cel mai mare rege din această lume, preferând să îl lase liber pe om în loc să îl subjuge și să îi rezolve problemele cu forța. Ar fi putut stabili pacea în lume, subjugând inima liberă, dar precară a omului în virtutea unei puteri superioare, dar nu a voit: a respectat libertatea noastră. «Tu îi spune Inchizitorul lui Isus acceptând lumea și purpura Cezarilor, ai fi întemeiat împărăția universală și ai fi dat pacea universală» și cu sentință biciuitoare conclude: «Dacă există cineva care a meritat mai mult decât toți rugul nostru, ești chiar Tu». Iată înșelătoria care se repetă în istorie, ispita unei păci false, bazate pe putere, care conduce după aceea la ură și la trădarea lui Dumnezeu și la atâta amărăciune în suflet.”
„La sfârșit, conform acestei relatări, Inchizitorul ar vrea ca Isus «să îi spună ceva, eventual și ceva amar, teribil». Dar Cristos reacționează cu un gest dulce și concret: «se apropie în tăcere și îl sărută dulce pe bătrânele buze uscate». Pacea lui Isus nu îi stăpânește pe ceilalți, nu este niciodată o pace înarmată: niciodată! Armele Evangheliei sunt rugăciunea, duioșia, iertarea și iubirea gratuită față de aproapele, iubirea față de fiecare aproape. Așa se aduce pacea lui Dumnezeu în lume. Iată de ce agresiunea armată din aceste zile, ca orice război, reprezintă o ofensă adusă lui Dumnezeu, o trădare sacrilegă a Domnului Paștelui, o preferare a feței dumnezeului fals din această lume în locul feței sale blânde. Războiul este întotdeauna o acțiune umană pentru a duce la idolatria puterii. Isus, înainte de ultimul său Paște, le-a spus discipolilor săi: «Să nu se tulbure inima voastră și nici să nu se teamă». Da, pentru că în timp ce puterea lumească lasă numai distrugere și moarte am văzut asta în aceste zile pacea Sa edifică istoria, pornind de la inima fiecărui om care o primește. Paștele este așadar adevărata sărbătoare a lui Dumnezeu și a omului, pentru că pacea, pe care Cristos a cucerit-o pe cruce în dăruirea de Sine, ne este distribuită și nouă. De aceea Cel Înviat, în ziua de Paște, se arată discipolilor și cum îi salută? «Pace vouă!». Acesta este salutul lui Cristos învingător, al lui Cristos înviat.”
Papa și-a încheiat cateheza cu un îndemn: „Fraților, surorilor, Paște înseamnă «trecere». Este, mai ales în acest an, ocazia binecuvântată pentru a trece de la dumnezeul lumesc la Dumnezeul creștin, de la aviditatea pe care o purtăm înăuntrul nostru la caritatea care ne face liberi, de la așteptarea unei păci aduse cu forța la angajarea de a mărturisi concret pacea lui Isus. Fraților și surorilor, să ne punem în fața Răstignitului, izvorul păcii noastre, și să-i cerem pacea inimii și pacea în lume.”
