Patriarhul Pizzaballa a prezidat Liturghia la Sfântul Mormânt
20.04.2022, Ierusalim (Catholica) - „Să aveți gustul celor de sus. Înseamnă că trebuie să fim înrădăcinați aici în acest pământ, cufundați și întrupați complet aici, iubind cu pasiune această lume pe care Dumnezeu ne-a încredințat-o și pe omul care locuiește în ea, dar trebuie să avem în același timp un gust diferit: gustul Învierii, al celui care nu aparține morții, ci unei libertăți care nu îi poate fi luată, al celui care aparține Părintelui Vieții, în fața căruia moartea este neputincioasă.” „Quae sursum sunt sápite”: „Să aveți gustul celor cerești”, „căutați, îndreptați gândurile spre cele de sus”: citând versiunea latină a Col 3, Patriarhul de Ierusalim al latinilor, Mons. Pierbattista Pizzaballa, celebrând duminică în Bazilica Sfântului Mormânt Liturghia pentru Paște, a îndemnat să mergem mai departe, să nu capitulăm sau să ne închidem în propriile frici: „Să nu permitem morții și supușilor săi să ne înspăimânte. Ar însemna o negare cu viața a credinței noastre în Înviere. Și să nu ne limităm nici la venerarea acestui mormânt gol. Învierea este vestea unei bucurii noi”, a unei păci adevărate „care a izvorât de aici și care vrem să ajungă în fiecare colț al pământului”.
Un concept, cel al ieșirii pentru a vesti, pe care Mons. Pizzaballa l-a atins și în ziua precedentă, în timpul privegherii, oprindu-se asupra curajului femeilor care îl urmează pe Isus în timpul activității sale și care au fost prezente fizic „nu numai în timpul pătimirii și răstignirii, ci până în însuși momentul îngropării”. Tot aceste femei, pe care evanghelistul Luca le menționează pe nume (Magdalena, Ioana și Maria, mama lui Iacob), sunt persoane concrete „cu un nume și o misiune”. Femei fără al căror curaj nu ar fi fost posibil să se pună în mișcare dinamismul veștii învierii; fără ele „discipolii ar fi rămas închiși în spatele fricilor lor”, în cenacol.
Moartea și viața. Nu putea să lipsească, în omilia de Paște, o referință la prezent, „la toate situațiile de moarte care ne învăluie: să ne gândim la condițiile teribile în care se află multe părți ale lumii astăzi, în Țara Sfântă, în Ucraina, în Yemen, în unele țări din Africa și din Asia”. Viața, „pe care noi astăzi o celebrăm aici, în altă parte este disprețuită și umilită în fiecare zi cu cinism și aroganță”. Și după aceea, „dramele pe care pandemia le-a lăsat în urma sa”: durere și singurătate. Dar Învierea – subliniază Mons. Pizzaballa – nu trebuie confundată „cu revenirea, cu întoarcerea la normalitatea vieții și nici cu soluționarea conflictelor, de orice gen ar fi ele”. Învierea nu este, așadar, „un simbol generic de pace și de armonie la care să facem referință, ci intrarea năvalnică a vieții lui Dumnezeu în viața noastră, este izvor de iertare, este răspunsul la singurătățile noastre, împlinirea dorinței de unitate și de iubire a lui Dumnezeu față de om”. Așadar, numai întâlnirea cu Cristos Înviat „ne poate dărui învierea adevărată, o viață deplină, care ne face să fim în lume cu pasiunea și forța unor persoane libere și răscumpărate”, moștenitori ai unui mister pe care „mintea noastră nu poate să îl înțeleagă și nici să îl explice”, ci numai să îl primească și să îl păstreze în inimă, cu încredere și iubire. „Noi credem și astăzi vestim”, a conchis Patriarhul, că „moartea este fiecare loc în care Dumnezeu este absent, unde omul a rămas fără relația cu el: acesta este adevăratul faliment al vieții”.
În mesajul său de Paște, și custodele Țării Sfinte, pr. Francesco Patton, a amintit că Isus „merge împreună cu noi”. Ca discipolii din Emaus, „probabil și noi suntem dezamăgiți și frustrați din cauza modului cum merg lucrurile, pentru că lumea pare căzută într-o spirală de violență și de moarte fără sfârșit”. Dar tocmai la Paște „lumina cuvântului Său reușește să lumineze și situațiile de moarte, întuneric și dezamăgire care pun la încercare în acest timp. Fie ca gestul simplu al frângerii pâinii în familie ca și în comunitate, pe masa din casă ca și pe altar, între prieteni ca și cu străinul pe care l-ați întâlnit pe drum, să vă ajute să îl recunoașteți pe Isus prezent, pe Isus care așteaptă să fie invitat la masă, pe Isus care ni se oferă nouă ca pâine vie frântă pentru a da viață lumii. Fie ca Domnul înviat să dăruiască curaj, să facă luminoasă chiar și noaptea și să pună aripi picioarelor voastre pentru a duce în lume vestea speranței.” (material L’Osservatore Romano, tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro)
