Papa Francisc: A asculta, a-l cunoaște și a-l urma
08.05.2022, Vatican (Catholica) - „Mă las numai iubit de Isus și de la a ne lăsa iubiți trec la a-l iubi, la a-l imita?” Această întrebare a fost pusă de Papa Francisc astăzi, la întâlnirea cu credincioșii pentru rugăciunea Regina Caeli. În ritul latin este a patra duminică a Paștelui. Redăm alocuțiunea papală, după traducerea făcută de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro.
Iubiți frați și surori, bună ziua!
Evanghelia de la Liturghia de astăzi ne vorbește despre legătura care există între Domnul și fiecare dintre noi (cf. In 10,27-30). Pentru a face aceasta, Isus folosește o imagine duioasă, o imagine frumoasă, aceea a păstorului care stă cu oile. Și o explică folosind trei verbe: „Oile mele – spune Isus – ascultă glasul Meu, Eu le cunosc și ele mă urmează” (v. 27). Trei verbe: a asculta, a cunoaște, a urma. Să vedem aceste trei verbe.
Înainte de toate oile ascultă glasul păstorului. Inițiativa vine mereu de la Domnul; totul pornește de la harul Său, care ne cheamă la comuniunea cu El. Dar această comuniune se naște dacă noi ne deschidem la ascultare; dacă rămânem surzi nu ne poate da această comuniune. A ne deschide la ascultare, pentru că a asculta înseamnă disponibilitate, înseamnă docilitate, înseamnă timp dedicat dialogului. Astăzi suntem copleșiți de cuvinte și de graba de a trebui mereu să spunem și să facem ceva, ba chiar de câte ori două persoane vorbesc și una nu așteaptă ca persoana cealaltă să termine ce gândește, o întrerupe la jumătatea drumului, răspunde… Dar, dacă nu o lasă să vorbească, nu există ascultare. Acesta este un rău al timpului nostru.
Astăzi suntem copleșiți de cuvinte, de graba de a trebui mereu să spunem ceva, ne este frică de tăcere. Câtă trudă se face pentru a ne asculta! Pentru a ne asculta până la capăt, pentru a lăsa ca și celălalt să se exprime, pentru a ne asculta în familie, pentru a ne asculta la școală, pentru a ne asculta la locul de muncă, și chiar și în Biserică! Dar pentru Domnul trebuie înainte de toate să ascultăm. El este cuvântul Tatălui și creștinul este fiu al ascultării, chemat să trăiască având cuvântul lui Dumnezeu la îndemână. Să ne întrebăm astăzi dacă suntem fii ai ascultării, dacă găsim timp pentru cuvântul lui Dumnezeu, dacă dăm spațiu și atenție fraților și surorilor; dacă știm să ascultăm până când celălalt se poate exprima până la capăt, fără a întrerupe discursul său. Cine îi ascultă pe ceilalți, știe să îl asculte și pe Domnul, și viceversa. Și experimentează un lucru foarte frumos, și anume că Domnul însuși ascultă: ne ascultă atunci când îl rugăm, când ne destăinuim lui, când îl invocăm.
A-l asculta pe Isus devine astfel calea pentru a descoperi că El ne cunoaște. Iată al doilea verb, care se referă la bunul păstor: El cunoaște oile Sale. Dar aceasta nu înseamnă numai că știe multe lucruri despre noi: a cunoaște în sens biblic înseamnă și a iubi. Înseamnă că Domnul, în timp ce „ne citește înăuntru”, ne iubește, nu ne condamnă. Dacă îl ascultăm, descoperim aceasta: că Domnul ne iubește. Calea pentru a descoperi iubirea Domnului este de a-l asculta. Atunci raportul cu El nu va mai fi impersonal, rece sau de fațadă. Isus caută o prietenie caldă, o confidență, o intimitate. Vrea să ne dăruiască o cunoaștere nouă și minunată: aceea de a ști că suntem iubiți mereu de El și prin urmare a ști că nu suntem niciodată lăsați de izbeliște. Stând cu bunul păstor se trăiește experiența despre care vorbește Psalmul: „Chiar dacă ar fi să umblu pe calea întunecată a morții, nu mă tem de nici un rău, pentru că Tu ești cu mine” (Ps 23,4). Mai ales în suferințe, în trude, în crizele care sunt întunericul: El ne susține străbătându-le cu noi. Și astfel, chiar în situațiile dificile, putem descoperi că suntem cunoscuți și iubiți de Domnul. Așadar, să ne întrebăm: eu mă las cunoscut de Domnul? Îi fac spațiu în viața mea, îi duc ceea ce trăiesc? Și, după atâtea ori în care am experimentat apropierea Sa, compasiunea Sa, duioșia Sa, ce ideea am eu despre Domnul? Domnul este aproape, Domnul este bun păstor.
În sfârșit, al treilea verb: oile care ascultă și se descoperă cunoscute urmează: ascultă, se simt cunoscute de Domnul și îl urmează pe Domnul, care este păstorul lor. Și cel care îl urmează pe Cristos, ce face? Merge acolo unde merge el, pe același drum, în aceeași direcție. Merge să îl caute pe cel care s-a pierdut (cf. Lc 15,4), se interesează de cel care este departe, ia în considerare situația celui care suferă, știe să plângă cu cel care plânge, întinde mâna către aproapele, îl ia pe umeri. Și eu? Mă las numai iubit de Isus și de la a ne lăsa iubiți trec la a-l iubi, la a-l imita? Sfânta Fecioară să ne ajute să îl ascultăm pe Cristos ca să îl cunoaștem tot mai mult și a-l urma pe calea slujirii. A asculta, a-l cunoaște și a-l urma.
După Regina Caeli, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiți frați și surori!
Ieri la San Ramón, Peru, a fost beatificată María Agostina Rivas López, numită Aguchita, călugăriță din Congregația Stăpânei Noastre a Carității Bunului Păstor, ucisă din ură față de credință în 1990. Această misionară eroică, deși știa că își riscă viața, a rămas mereu aproape de săraci, în special de femeile indigene și de la țară, mărturisind evanghelia dreptății și a păcii. Exemplul ei să poată trezi în toți dorința de a-l sluji pe Cristos cu fidelitate și curaj. Aplauze pentru noua fericită.
Astăzi se celebrează Ziua Mondială de Rugăciune pentru Vocații care are ca temă „Chemați să edificăm familia umană”. În fiecare continent, comunitățile creștine invocă de la Domnul darul vocațiilor la preoție, la viața consacrată, la alegerea misionară și la căsătorie. Aceasta este ziua în care să ne simțim toți, fiind botezați, chemați să îl urmăm pe Isus, să îi spunem da, să îl imităm pentru a descoperi bucuria de a da viața, de a sluji cu bucurie și elan evanghelia. În acest context, doresc să formulez urările mele noilor preoți din Dieceza de Roma, care au fost hirotoniți astăzi în Bazilica San Giovanni in Laterano.
Chiar la această oră atâția credincioși se adună în jurul veneratei Imagini a Mariei în Sanctuarul din Pompei, pentru a-i adresa Rugăciunea izvorâtă din inima fericitului Bartolo Longo. Îngenuncheat spiritual în fața Fecioarei, îi încredințez dorința arzătoare de pace a atâtor populații care în diferite părți ale lumii îndură nenorocirea nesăbuită a războiului. Sfintei Fecioare îi prezint îndeosebi suferințele și lacrimile poporului ucrainean. În fața nebuniei războiului, să continuăm, vă rog, să ne rugăm în fiecare zi Rozariul pentru pace. Și să ne rugăm pentru responsabilii națiunilor, pentru ca să nu piardă „percepția oamenilor”, care vor pacea și știu bine că armele nu o aduc, niciodată. Să ne rugăm și pentru victimele exploziei care a avut loc într-un mare hotel din capitala Cubei, Havana. Cristos Înviat să le conducă la casa Tatălui și să dăruiască întărire rudelor.
Vă salut pe voi toți, romani și pelerini din Italia și din atâtea țări. Îndeosebi, salut credincioșii din Statele Unite ale Americii, din Polonia și din Dieceza de Nantes, Franța. Salut Familia Pasionistă, care celebrează jubileul celui de-al treilea centenar al întemeierii; pe bolnavii de fibromialgie, care exprim dorința să primească asistența necesară; precum și credincioșii din Napoli, Pomigliano d’Arco, Reggio Calabria și Foggia, tinerii de la Mir din Zogno (Bergamo) și cei din San Ferdinando din Roma. Un salut special grupului de refugiați ucraineni și familiilor care îi găzduiesc la Macchie lângă Perugia. Salut și responsabilii Comunității Sant’Egidio din America Latină.
Astăzi, în multe țări, se celebrează Sărbătoarea mamei. Amintim cu afect mamele noastre – aplauze pentru mame – și acelea care nu mai sunt cu noi aici pe pământ, dar trăiesc în inimile noastre. Pentru toate mamele este rugăciunea noastră, afectul nostru, urarea noastră. Duminică frumoasă vouă tuturor! Vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine. Poftă bună și la revedere.
