La Ellwangen, în Germania, va fi beatificat iezuitul Johann Philipp Jeningen
15.07.2022, Vatican (Catholica) - Voia să plece în Extremul Orient pentru a vesti evanghelia după exemplul Sfântului Francisc Xaveriu, dar și-a împlinit vocația în țara natală, în slujba concetățenilor săi biciuiți de continue războaie și violențe. De fapt, când s-a născut Johann Philipp Jeningen, războiul de treizeci de ani era în faza finală și, când a murit, a izbucnit războiul de secesiune spaniolă (1701-1714). În ambele conflicte, bătăliile decisive au fost duse nu departe de Ellwangen, localitatea germană unde iezuitul și-a desfășurat lunga sa activitate de misionar. Sâmbătă dimineața, 16 iulie 2022, Cardinalul Jean-Claude Hollerich, Arhiepiscop de Luxemburg și președinte al Comisiei Conferințelor Episcopale din Comunitatea Europeană (COMECE), îl va beatifica – reprezentându-l pe Papa Francisc – în piața din fața Bazilicii „Sankt Vitus”, la Ellwangen.
Johann Philipp Jeningen s-a născut la Eichstätt, în Bavaria, și a fost botezat la 5 ianuarie 1642 în parohia Catedralei citadine. Data sa de naștere exactă nu este cunoscută, dar probabil este cu puțin precedentă datei Botezului. Era al patrulea din cei unsprezece copii ai bijutierului și primarului Nikolaus Jeningen și ai soției sale Anna Maria. A crescut în orașul său natal, distrus aproape complet de războiul de treizeci de ani. Din 1651 până în 1659 a frecventat gimnaziul iezuiților și în 1654 a fost primit în Congregația mariană. La vârsta de 14 ani nutrea deja dorința de a deveni iezuit. După diploma de gimnaziu, a obținut licența în filozofie ca urmare a unui curs bienal de studii (1659-1661). În 1663, la vârsta de 21 de ani, a intrat în noviciatul din Landsberg al Societății lui Isus. Fundamentul formării sale au fost mai ales exercițiile spirituale ale sfântului Ignațiu.
Din 1668 până în 1672, Jeningen a studiat teologie la Ingolstadt. A văzut în Sfântul Francisc Xaveriu marele său model misionar. Diferite scrisori adresate superiorilor călugărești – în această perioadă dar și în anii următori – atestă aspirația sa de a fi trimis în alte continente. Totuși, această dorință arzătoare se va realiza după aceea în mod cu totul diferit. În 1672 a fost hirotonit preot în catedrala din Eichstätt și în următorii șapte ani (1673-1680) a lucrat ca profesor la Mindelheim și Dilingen. În 1677 a depus voturile solemne și a intrat deci definitiv în Societate ca membru cu voturi. În 1680 a fost trimis la Ellwangen unde a fost la început responsabil al spovezilor, mai ales în locul destinație de pelerinaje mariane pe colina din Schönenberg și în biserica de acolo, actuala bazilică „Sankt Vitus”.
Într-o scrisoare vorbește despre principala sa preocupare de a-i sluji pe frați, descriind-o ca o operă pentru „a-l imprima pe Dumnezeu, pe Isus și pe Mama în inima aproapelui”, cu scopul de a-l scoate din indiferență și din superficialitate, ajutându-l să își formeze o legătură sinceră și profundă cu Domnul și cu Fecioara. Și tocmai raportul cu Maria și apropierea sa, pe care el o experimentează mai ales în rugăciune, plăsmuiește spiritualitatea sa.
Pentru a face față afluxului de credincioși la Schönenberg, Jeningen a sugerat să fie înlocuită capela cu o biserică mare care să devină destinație a pelerinajelor. Construirea templului sacru a fost realizată după ce orașul a fost cruțat de un grav incendiu în 1681 ca urmare a unei promisiuni făcute Sfintei Fecioare Maria. Edificiul, care reprezintă o bijuterie a barocului, a fost construit grație angajării și sacrificiilor pr. Jeningen și a devenit un sanctuar marian popular, destinație a pelerinajelor tot mai numeroase. Epitaful său în curtea interioară a Bazilicii îl descrie ca „un misionar neobosit în districtul Ellwangen și în toată zona înconjurătoare în patru dieceze”.
De fapt, angajarea misionară constituie adevăratul nucleu al vieții sale. Catolicii care trăiau în zonele protestante vecine de Ellwangen nu aveau un păstor propriu. Și zonele cu o prezență mai marcată de catolici aveau nevoie de sprijin. Asistența dată bolnavilor, administrarea Sacramentelor, spovada și cateheza au fost punctele focale ale muncii sale misionare în ceea ce era atunci regiunea de graniță între diecezele de Augsburg, Würzburg, Konstanz și Eichstätt. Stilul său de viață ascetică, ce cuprindea posturi riguroase și penitențe fizice, a slăbit tot mai mult sănătatea sa deja fragilă. La puține zile înainte de moartea sa, petrecută la 8 februarie 1704, a început ultimele sale exerciții spirituale, o experiență care l-a însoțit în toată existența sa călugărească.
Opera părintelui Jeningen a lăsat o urmă durabilă în comunitatea din Ellwangen și în împrejurimile sale. Raportul său cu Dumnezeu și cu persoanele a fost caracterizată de o devoțiune vie și simțită. Imediat după moartea sa a început venerarea sa, care a supraviețuit și după suprimarea Societății la Ellwangen, în 1773. Astăzi, în fiecare vară, mai ales tinerii fac un pelerinaj de cinci zile de Eichstätt la Ellwangen, denumit Action Spurensuche și bazat pe spiritualitatea lui Ignațiu de Loyola reflectată în viața lui Ioan Filip Jeningen. (material L’Osservatore Romano, tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro)
