Papa Francisc avertizează împotriva pericolului mândriei spirituale
23.10.2022, Vatican (Catholica) - În discursul său de dinainte de rugăciunea Angelus de duminică, 23 octombrie 2022, Papa Francisc a avertizat că „mândria spirituală” poate duce la adorarea eului propriu și nu a lui Dumnezeu. Vorbind de la fereastra Palatului Apostolic, Sfântul Părinte a spus că există tentația de a ne preocupa „de a apărea și nu de a fi”, lăsându-ne „prinși în capcană de narcisism”. „Unde este prea mult ‚eu’, este mai puțin Dumnezeu”, a spus Pontiful. El a explicat că, pe de altă parte, cu adevărata smerenie, „devenim capabili să ducem la Dumnezeu, fără prefăcătorie, ceea ce suntem realmente, limitele și rănile, păcatele, mizeriile care ne îngreunează inima, și să invocăm milostivirea Sa pentru ca să ne însănătoșească, să ne vindece, să ne ridice.” Redăm alocuțiunea papală după traducerea făcută de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro.
Iubiți frați și surori, bună ziua!
Evanghelia din Liturghia de astăzi ne prezintă o parabolă care are doi protagoniști, un fariseu și un vameș (cf. Luca 18,9-14), adică un om religios și un păcătos declarat. Ambii urcă la templu ca să se roage, dar numai vameșul se înalță cu adevărat la Dumnezeu, deoarece cu umilință coboară în adevărul despre el însuși și se prezintă așa cum este, fără măști, cu sărăcia sa. Am putea spune, așadar, că parabola este cuprinsă între două mișcări, exprimate de două verbe: a urca și a coborî.
Prima mișcare este a urca. De fapt, textul începe spunând: „Doi oameni au urcat la templu, ca să se roage” (v. 10). Acest aspect amintește atâtea episoade din Biblie, unde pentru a-l întâlni pe Domnul se urcă spre muntele prezenței Sale: Abraham urcă pe munte pentru a aduce jertfa; Moise urcă pe Sinai pentru a primi poruncile; Isus urcă pe munte unde este transfigurat. De aceea, a urca exprimă nevoia inimii de a se dezlipi de o viață plată pentru a merge la întâlnirea cu Domnul; de a se ridica din câmpiile eului nostru pentru a urca spre Dumnezeu – a se elibera de propriul eu; de a aduna ceea ce trăim în vale pentru a duce în fața Domnului. Aceasta înseamnă „a urca”, și când ne rugăm noi urcăm.
Dar pentru a trăi întâlnirea cu El și a fi transformați de rugăciune, pentru a ne ridica la Dumnezeu, este nevoie de al doilea moment: a coborî. Cum așa? Ce înseamnă aceasta? Pentru a urca spre El trebuie să coborâm înăuntrul nostru: să cultivăm sinceritatea și smerenia inimii, care ne dăruiesc o privire onestă asupra fragilităților noastre și a sărăciilor noastre interioare. De fapt, în smerenie devenim capabili să ducem la Dumnezeu, fără prefăcătorie, ceea ce suntem realmente, limitele și rănile, păcatele, mizeriile care ne îngreunează inima, și să invocăm milostivirea Sa pentru ca să ne însănătoșească, să ne vindece, să ne ridice. El ne va ridica, nu noi. Cu cât noi coborâm cu umilință, cu atât Dumnezeu ne face să urcăm în înălțime.
De fapt, vameșul din parabolă cu smerenie stă la distanță (cf. v. 13) – nu se apropie, îi este rușine -, cere iertare, iar Domnul îl ridică. În schimb, fariseul se preamărește, singur de sine, convins că este în ordine: stă în picioare, începe să îi vorbească Domnului numai despre sine însuși, să se laude, să prezinte toate faptele religioase bune pe care le face și îi disprețuiește pe ceilalți: „Nu sunt ca acela…”. Pentru că aceasta face mândria spirituală. „Dar, părinte, de ce ne vorbiți despre mândria spirituală?” Pentru că noi toți riscăm să cădem în aceasta. Ea te face să te crezi în ordine și să îi judeci pe ceilalți. Aceasta este mândria spirituală: „Eu mă simt bine, eu sunt mai bun decât ceilalți: acesta este așa, acela este așa…” Și astfel, fără să îți dai seama, adori eul tău și îl ștergi pe Dumnezeul tău. Este o rotire în jurul nostru. Aceasta este rugăciunea fără smerenie.
Fraților, surorilor, fariseul și vameșul ne privesc de aproape. Gândindu-ne la ei, să privim la noi înșine: să verificăm dacă noi, ca fariseul, „ne credem în sine drepți” (v. 9), ceea ce ne duce la disprețuirea celorlalți. De exemplu, se întâmplă când căutăm complimente și facem mereu lista meritelor noastre și a faptelor noastre bune, când ne preocupăm de a apărea și nu de a fi, când ne lăsăm prinși în capcană de narcisism și de exhibiționism. Să veghem asupra narcisismului și asupra exhibiționismului, întemeiate pe gloria deșartă, care ne fac și pe noi, creștinii, pe noi, preoții, pe noi, Episcopii, să avem mereu un cuvânt pe buze – care cuvânt? „Eu”: „eu am făcut aceasta, eu am scris aceasta, eu am spus aceasta, eu am înțeles aceasta înaintea voastră”, și așa mai departe. Unde este prea mult „eu”, este mai puțin Dumnezeu. La noi, în țara mea, aceste persoane sunt numite „eu-cu mine-pentru mine-numai eu”, acesta este numele acelor oameni. Și odinioară se vorbea despre un preot care era așa, centrat pe el însuși, și oamenii, pentru a glumi, spuneau: „Acela, când face tămâierea, o face invers, se auto-tămâiază”. Așa este, te face să cazi și în ridicol.
Să cerem mijlocirea Mariei Preasfinte, slujitoarea umilă a Domnului, imagine vie a ceea ce Domnului îi place să împlinească, dând jos de pe tronuri pe cei puternici și înălțându-i pe cei smeriți (cf. Luca 1,52).
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiți frați și surori!
Se celebrează astăzi Ziua Misionară Mondială, care are ca temă „Îmi veți fi martori”. Este o ocazie importantă pentru a trezi în toți cei botezați dorința de a participa la misiunea universală a Bisericii, prin mărturia și vestirea Evangheliei. Îi încurajez pe toți să îi susțină pe misionari cu rugăciunea și cu solidaritatea concretă, pentru ca să poată continua în lumea întreagă opera de evanghelizare și de promovare umană.
Astăzi se deschid înscrierile pentru Ziua Mondială a Tineretului, care se va desfășura la Lisabona în august 2023. Am invitat doi tineri portughezi să fie aici cu mine în timp ce mă înscriu și eu ca pelerin. Voi face aceasta acum… (clic pe tabletă). Iată, m-am înscris. Tu te-ai înscris? Fă-o… Și tu te-ai înscris? Fă-o… Iată, rămâneți aici. Dragi tineri, vă invit să vă înscrieți la această întâlnire în care, după o lungă perioadă de depărtare, vor regăsi bucuria îmbrățișării fraterne între popoare și între generații, de care avem atâta nevoie!
Ieri, la Madrid, au fost beatificați Vincenzo Nicasio Renuncio Toribio și 11 însoțitori din Congregația Preasfântului Răscumpărător, uciși din ură față de credință în 1936, în Spania. Exemplul acestor martori ai lui Cristos, până la vărsarea sângelui, să ne determine să fim coerenți și curajoși; mijlocirea lor să îi susțină pe cei care trudesc astăzi pentru a semăna Evanghelia în lume. Aplauze pentru noii fericiți!
Cu neliniște urmăresc situația persistentă de conflict din Etiopia. Încă o dată repet cu suflet îndurerat că violența nu rezolvă discordia, ci numai mărește consecințele sale tragice. Fac apel la cei care au responsabilități politice, pentru ca să înceteze suferințele populației lipsite de apărare și să găsească soluții juste pentru o pace durabilă în toată țara. Fie ca eforturile părților pentru dialog și pentru căutarea binelui comun să conducă la un parcurs concret de reconciliere. Să nu le lipsească fraților etiopieni, așa de greu încercați, rugăciunea noastră, solidaritatea noastră și ajutoarele umanitare necesare. Sunt îndurerat pentru inundațiile care lovesc diferite țări din Africa și care au provocat moarte și distrugere. Mă rog pentru victime și sunt aproape de milioanele de evacuați și doresc o angajare comună mai mare pentru a preveni aceste calamități.
Și vă salut pe voi toți, romani și pelerini din diferite țări. Îndeosebi, salut clericii și călugării indonezieni rezidenți la Roma; comunitatea peruviană care celebrează sărbătoarea Señor de los Milagros; Centrul Academic Romano Fundación și grupul din Dieceza poloneză de Tarnow. Salut credincioșii din San Donà di Piave, Padova, Pontedera și Molfetta; tinerii de la Mir din Piacenza, grupul „Tiberiade” din Carrobbio degli Angeli și Mișcarea Nonviolentă din Verona. Și astăzi, la începutul activității unui nou guvern, să ne rugăm pentru unitatea și pacea Italiei.
Poimâine, marți, 25 octombrie, voi merge la Colosseum ca să mă rog pentru pacea în Ucraina și în lume, împreună cu reprezentanții Bisericilor și comunităților creștine și ai religiilor mondiale, reuniți la Roma pentru întâlnirea „Strigătul păcii”. Vă invit să vă uniți spiritual la această mare invocație către Dumnezeu: rugăciunea este forța păcii. Să ne rugăm, să continuăm să ne rugăm pentru Ucraina așa de martirizată. Urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine. Poftă bună și la revedere!
