Papa Francisc: Sfinții ne explică ce este consolarea spirituală
24.11.2022, Vatican (Catholica) - Papa Francisc a folosit exemplul câtorva sfinți catolici pentru a explica ideea de consolare spirituală în cadrul audienței sale generale de miercuri, 23 noiembrie 2022. “Ce este consolarea spirituală? Este o experiență de bucurie interioară, care permite să vedem prezența lui Dumnezeu în toate lucrurile; ea întărește credința și speranța, precum și capacitatea de a face binele”. Pontiful a continuat învățăturile sale pe tema discernământului la audiențele sale publice din Piața San Pietro, punând în contrast reflecția de săptămâna trecută despre dezolarea spirituală cu cea despre consolare, așa cum a fost experimentată de câțiva dintre sfinții Bisericii. „Persoana care trăiește consolarea nu capitulează în fața dificultăților, pentru că experimentează o pace mai puternică decât încercarea. Așadar, este vorba de un mare dar pentru viața spirituală și pentru viață în ansamblul ei.”
Sfântul Părinte și-a început explicația inspirându-se din Exercițiile spirituale ale Sf. Ignațiu de Loyola, care a scris despre regulile pentru discernerea spiritelor. Papa a spus: “Mângâierea este o mișcare intimă, care atinge profunzimea ființei noastre. Nu este senzațională, ci este suavă, delicată, ca o picătură de apă pe un burete”. A mai explicat faptul că nu este nici o „euforie trecătoare”, nici ceva ce ne forțează voința sau ne inhibă libertatea. „Dimpotrivă, așa cum am văzut, și durerea – de exemplu pentru propriile păcate – poate să devină motiv de mângâiere”. Sf. Augustin se simțea consolat când vorbea cu mama sa, Sf. Monica, despre frumusețea vieții veșnice, iar Sf. Francisc de Assisi a experimentat bucuria perfectă în ciuda situațiilor dificile pe care a trebuit să le îndure. “Să ne gândim la atâția sfinți și sfinte care au știut să facă lucruri mari nu pentru că se considerau buni și capabili, ci pentru că au fost cuceriți de dulceața pacificatoare a iubirii lui Dumnezeu. Este pacea pe care o observa în el însuși cu uimire Sf. Ignațiu atunci când citea viețile sfinților.”
Pontiful a citat-o și pe Sf. Edith Stein, cunoscută și cu numele pe care și l-a luat în viața consacrată, Tereza Benedicta a Crucii. La un an după Botezul ei creștin, după convertirea ei de la iudaism, sfânta a scris despre pacea ei interioară: „În timp ce mă abandonez acestui sentiment, puțin câte puțin o viață nouă începe să mă umple și – fără nici o presiune a voinței mele – să mă împingă spre noi realizări. Acest aflux vital pare să izvorască dintr-o activitate și dintr-o forță care nu este a mea și care, fără vreo violență asupra mea, devine activă în mine”. Papa a subliniat și importanța acțiunii care urmează după consolare. “Consolarea este o astfel de pace, dar nu pentru a rămâne așezați acolo bucurându-ne de ea, nu, îți dă pacea și te atrage spre Domnul și te pune în mișcare pentru a face lucruri, pentru a face lucruri bune. În timp de consolare, când suntem consolați, ne vine voința de a face mult bine, mereu. În schimb, când este momentul dezolării, ne vine voința de a ne închide în noi înșine și de a nu face nimic. Consolarea te împinge înainte, în slujba celorlalți, a societății, a persoanelor.
Sfântul Părinte a amintit vizita Sf. Tereza de Lisieux, la vârsta de 14 ani, la Bazilica Santa Croce din Roma, unde a încercat „să atingă cuiul venerat acolo, unul din acelea cu care a fost răstignit Isus. Tereza simte această ardoare a sa ca un flux de iubire și de încredere”. Mai apoi, ea a scris: „Am fost cu adevărat îndrăzneață. Dar Domnul vede adâncul inimilor, știe că intenția mea era curată […]. Acționam cu El ca o copilă care crede că totul îi este permis și consideră ca proprii comorile Tatălui”. Aceasta, a spus Papa Francisc, este „o descriere splendidă a consolării spirituale: se simte un sentiment de duioșie față de Dumnezeu, care ne face curajoși în dorința de a fi părtași la însăși viața Sa, de a face ceea ce îi este plăcut, pentru că ne simțim familiari cu El, simțim casa Lui ca fiind casa noastră, ne simțim primiți, iubiți, reîmprospătați.” Consolarea ne dă tăria să mergem mai departe în fața dificultăților, a spus Papa, indicând spre cererea Sf. Tereza, adresată Papei de atunci, de a intra în Ordinul Carmelitan deși era prea tânără.
Potrivit Papei Francisc, și Sf. Bernard ne învață despre consolare și discernământ, în special când vine vorba de capcana de a căuta „consolările false”. “Dacă mângâierea autentică este ca o picătură pe un burete, este suavă și intimă, imitările sale sunt mai zgomotoase și senzaționale, sunt pur entuziasm, sunt focuri de paie, fără consistență, ne fac să ne concentrăm pe noi înșine și să nu ne îngrijim de ceilalți”. Aici este important discernământul. “Mângâierea falsă poate să devină un pericol, dacă o căutăm ca scop în sine, în mod obsesiv, și uitând de Domnul. Cum ar spune Sf. Bernard, se caută mângâierile lui Dumnezeu și nu este căutat Dumnezeul mângâierilor. Noi trebuie să-l căutăm pe Domnul și Domnul, cu prezența Sa, ne mângâie, ne face să mergem înainte… Riscăm să trăim relația cu Dumnezeu în mod infantil, căutând interesul nostru, căutând să îl reducem pe Dumnezeu la un obiect pentru uzul și consumul nostru, pierzând darul cel mai frumos care este El însuși.”
