Beatificarea braziliencei Isabel Cristina Mrad Campos
12.12.2022, Roma (Catholica) - Este considerată „Maria Goretti din Brazilia”. De fapt, pentru a-și apăra fecioria și a nu ceda molestărilor sexuale ale unui tânăr, a îndurat o moarte brutală. Se numea Isabel Cristina Mrad Campos și între colegii de școală era cunoscută drept „Cris”. Noua martiră este a fost beatificată sâmbătă, 10 decembrie 2022, în Parque de Exposições din Barbacena, de Cardinalul Raymundo Damasceno Assis, Arhiepiscop emerit de Aparecida, reprezentându-l pe Papa Francisc.
Fiica lui José Mendes Campos și Helena Mrad, s-a născut la 29 iulie 1962 chiar la Barbacena, vechi oraș colonial din statul brazilian Minas Gerais. În 1962, în ziua Ridicării la cer a Fecioarei Maria, a fost botezată în biserica mamă „Stăpâna Noastră a Milostivirii”. După trei ani, la 22 aprilie 1965, a primit Mirul, în Bazilica „Sfântul Iosif”, și după aceea, la 26 octombrie 1969, prima Împărtășanie la un colegiu al Fiicelor Carității Sfântului Vincențiu de’ Paoli. După ce a frecventat parcursul normal de studii, în aprilie 1982 s-a mutat în orașul Juiz de Fora pentru cursul pregătitor în vederea înscrierii la Facultatea de Medicină. Dorea să devină medic specializat în pediatrie pentru a-și îndrepta propriile îngrijiri copiilor care aveau mijloace puține de subzistență. Era dispusă să plece și în Africa.
Imediat a găsit în acest nou oraș un loc în care să poată studia, dar mai ales să se poată ruga cu reculegere în biserica „Cenacolul”, unde era mereu expusă Euharistia. Încă din adolescență a făcut parte din grupul de tineret al Conferințelor Sfântului Vincențiu. Mulți dau mărturie despre participarea ei constantă la Liturghie și la Sacramente. Se îngrijea de cei neputincioși, la școală era foarte atentă la nevoile copiilor mai săraci. În caietele sale nu lipseau niciodată fraze ca: „Zâmbește, Isus te iubește”. Sunt semnificative cuvintele din una din ultimele cărți poștale trimise părinților: „Sper că vom continua să ne iubim mai mult în fiecare zi care trece. Astfel vom construi mica noastră lume de iubire, pace și prietenie.”
Din 15 august 1982 a mers să locuiască într-un mic apartament împreună cu fratele său Paulo Roberto. A început să aranjeze locuința îngrijindu-se de cumpărarea lucrurilor necesare. La 30 august, în același an, Isabel Cristina a avut o discuție neplăcută cu un tânăr care a ajutat-o să monteze un dulap. După aceea a destăinuit episodul fratelui și prietenelor de la curs. La 1 septembrie tânărul s-a întors în apartament pentru a termina lucrarea începută, dar în realitate intenția sa era cu totul alta. A încercat imediat să profite de tânără, dar fiind respins a trecut la acțiuni mai puternice. A început să o lovească folosind un scaun mic, a înfășurat-o cu bucăți de cearșaf și a legat-o cu sfori. I-a smuls complet hainele, dar Isabel Cristina recita încontinuu rozariul, folosind o coroniță pe care o purta la deget ca inel. Agresorul a ridicat și sonorul radioului și al televizorului pentru a evita ca vecinii să audă strigătele tinerei, care a suportat orice tortură numai să apere cu toate forțele curăția sa.
Expertiza care a avut loc după crimă a reconstruit în amănuntele minime toate fazele: covorul a fost găsit acoperit cu sânge, i-au fost aplicate cincisprezece lovituri de cuțit. Medicii legiști, după autopsie, au atestat că asasinul nu a reușit să o violeze: ea a preferat să moară în loc să cedeze și să nu respecte propunerea de castitate. Moartea sa a fost considerată unanim un adevărat martiriu și credincioșii au comparat-o pe tânăra victimă cu Sfânta Maria Goretti. Mormântul Isabelei Cristina, care se află în biserica parohială „Stăpâna Noastră a Milostivirii”, la Barbacena, este destinație a credincioșilor care vin și din localitățile mai îndepărtate din Brazilia și tinerii depun pe mormântul său bilețele cu gânduri și cereri de haruri. (materia L’Osservatore Romano, tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro)
